Print
YM
E-mail
Mai mare|Mai mic

Leul la rascruce – partea I.

de Mihnea Vasilache     Contributors.ro
Joi, 19 iulie 2012, 9:42 Contributors

Mihnea Vasilache
Foto: Contributors.ro

Moneda nationala a Romaniei, leul, a fost introdusa pe 22 aprilie 1867. De atunci, istoria leului a fost la fel de zbuciumata si a reflectat fidel si inevitabil istoria tarii. Au fost, in esenta, patru „lei”. Primul a durat si cel mai mult, optzeci de ani, desi a fost marcat de numeroase episoade de volatilitate – ca, de exemplu, atunci cand Romania a parasit legatura fixa cu aurul („gold standard”), in 1914. Au urmat legaturi fixe, necesare pentru o tara si o economie mici, cu dolarul si Reichsmark, insa trendul de depreciere a continuat, exacerbat si de vremurile tulburi din anii ’30 si ’40. Al doilea leu a fost introdus cu brutalitate si fara niciun anunt prealabil de catre noile autoritati comuniste pe 15 august 1947. Intentia si efectul au fost de a expropria averile claselor medii si instarite. Acest leu a durat numai cinci ani, pana pe 28 ianuarie 1952, cand, din nou fara sa previna pe nimeni, guvernul comunist a introdus al treilea leu, ce avea sa dureze pana dupa Revolutia din 1989. Aproape toata lumea care are ghinionul sa fi depasit treizeci de ani isi aminteste de acest al treilea leu. Nefiind convertibil inainte de 1989, nelegat nici de aur, nici de valuta, penultimul leu a fost supus unor deprecieri regulate, care s-au transformat in inflatie galopanta in anii ’90. In fine, al patrulea leu a fost introdus la 1 iulie 2005, este convertibil in intregime de la inceputul anilor 2000 si, teoretic cel putin, urmeaza sa fie inlocuit de moneda unica a Uniunii Europene in anul 2015. Relativ la lunga si zbuciumata lui istorie, volatilitatea ultimelor luni pare nesemnificativa. Economia Romaniei in 2012 este mult mai mare, mai complexa si mai intregrata decat a fost vreodata istoric; asa ca volatilitatea, chiar daca este mica la scara istorica, are un impact mult mai rapid si mai profund.

Ce determina rata de schimb?

Rata de schimb intre doua monede nationale este determinata de doua seturi de factori: fundamentali si tehnici. Factorii fundamentali sunt, la randul lor, de doua feluri: cantitativi (care se pot masura precis) si calitativi. Facturii fundamentali cantitativi se refera la situatia relativa a celor doua economii si includ nivelul dobanzilor si al inflatiei, cresterea (sau scaderea) economica, productivitatea s.a.m.d. Factorii fundamentali calitativi sunt reprezentati de claritatea si puterea statului de drept si, in particular, de dreptul la proprietatea privata si de dreptul contractual, de stabilitatea politica, de libertatea presei s.a.m.d. Factorii tehnici se refera la lichiditatea pietei, fluxurile de capital (de exemplu, repatrieri de profituri, investii straine, fonduri UE, bani trimisi de diaspora), cantitatea de bani aflati in circulatie, regulile si restrictiile bancilor centrale s.a.m.d.

In general, piata ratelor de schimb (si a produselor derivate aferente) este considerata cea mai mare (ca volum) piata financiara din lume, cea mai putin manipulabila si controlabila de autoritati sau jucatori si cea care reflecta cel mai rapid si corect fluxul de informatii despre factorii discutati deja. Tot ca observatie generala, se poate afirma ca, pe termen scurt (zile, saptamani), cursul este determinat mai mult de factorii fundamentali calitativi si, in consecinta, poate fluctua complet in mod imprevizibil. Pe termen mediu (ani) si lung (decade), cursul tinde sa se stabileasca in jurul a ceea ce economistii numesc valoarea de echilibru. Aceasta valoare este in esenta derivata din puterea relativa de cumparare („purchasing power parity”). Cel mai simplu mod de a intelege acest concept este de a considera un grup de bunuri si servicii comune (locuinta, mancare, comunicare, calatorie, etc.) in doua tari diferite, de a insuma pretul acestor bunuri si servicii si de a le raporta unul la celalalt, rezultatul fiind valoarea de echilibru a celor doua monede. Economistii calculeaza tot timpul (mai complex si mai dinamic) aceste valori de echilibru, dar cursul real variaza semnificativ in jurul ei.

Euro versus Leu

Consideratiile generale de mai sus trebuie completate cu factorii specifici si relevanti ai economiei romanesti. In primul rand, trebuie observat ca exista o asimetrie de dimensiune. PIB-ul agregat al celor 17 tari din zona euro este de 9,5 trilioane euro – adica de aproximativ 69 de ori mai mare decat PIB-ul Romaniei, de 140 miliarde de euro. Cantitatea de bani (masa monetara) in circulatie se masoara prin trei indicatori principali – M1, M2 si M3. Acesti indicatori se masoara si se raporteaza lunar atat de catre BCE, cat si de catre BNR, folosind definitii identice, ceea ce inseamna ca cifrele sunt comparabile. Diferenta dintre indicatori este data de lichiditatea si mobilitatea diferitelor categorii de bani. Astfel, definitiile BNR sunt dupa cum urmeaza:

„Masa monetară în sens restrâns (M1) include numerarul în circulaţie (bancnote şi monede), precum şi depozitele care pot fi imediat convertibile în numerar sau utilizate pentru plăţi prin transfer bancar, denumite depozite overnight.

Masa monetară intermediară (M2) cuprinde masa monetară în sens restrâns (M1), la care se adaugă depozitele cu durata iniţială de până la doi ani inclusiv şi depozitele rambursabile după notificare la cel mult 3 luni inclusiv. Definiţia M2 reflectă interesul acordat analizei şi monitorizării unui agregat monetar care, pe lângă numerar, cuprinde şi depozite cu un grad ridicat de lichiditate.

Masa monetară în sens larg (M3) cuprinde masa monetară intermediară (M2), la care se adaugă instrumentele financiare tranzacţionabile emise de sectorul instituţiilor financiare monetare, instrumente ale pieţei monetare, în special acţiunile/unităţile fondurilor de piaţă monetară şi împrumuturile din operaţiuni repo (un grad sporit de lichiditate face ca aceste instrumente să fie substitute pentru depozite).”

In ultimele buletine statistice publicate de BCE si BNR, indicatorii masei monetare in mai 2012 erau dupa cum urmeaza:

Se poate observa astfel cu usurinta ca respectiva cantitate de bani in EUR este mult mai mare decat cantitatea de bani in RON, de exemplu M1 (numerarul) in EUR este de 250 de ori mai mare decat M1 in RON.

Aceasta asimetrie dimensionala a economiei si banilor romanesti fata de zona euro explica de ce, in conditiile unei convertibilitati depline, cursul EUR-RON poate fi puternic influentat de factorii tehnici si cei fundamentali calitativi. In practica, se intampla ca un numar mare de oameni, companii, fonduri si/sau banci sa doreasca in acelasi timp sa isi vanda toti leii (si sa cumpere euro la schimb). O astfel de debalansare subita, pe care am putut-o constata in ultimele saptamani (ilustrat in graficul de mai jos), are drept rezultat  o depreciere rapida a leului.

Pentru exemplificare aditionala, merita observat graficul cursului de schimb al monedei nationale a Ungariei in perioada de maxima tensiune cu UE, dar si evolutia ulterioara, cauzata de pasii inapoi pe care guvernul Orban a fost obligat sa ii faca. In cazul Ungariei, deprecierea maxima a fost de 20,3%.

O depreciere similara a leului in conditiile continuarii crizei politice si a tensiunilor cu UE ar insemna un curs de 5.2 lei pentru 1 euro. Faceti o pauza si ganditi-va ce ar insemna 5.2 lei la un euro pentru finantele personale, dar si pentru cele ale afacerilor in care sunteti implicati. Actualul Ministru de Finante, dl Florin Georgescu, care a mai indeplinit acest rol si in Guvernul Vacaroiu si care din 2004 este viceguvernator BNR, pare sa fi facut relativ rapid aceasta evaluare. “Sigur că nouă nu ne convine un curs depreciat, dar unele impozite şi taxe se calculează şi în funcţie de curs, deci ele înseamnă că ar genera venituri mai mari la bugetul de stat, dar nu ne ghidăm după acest parametru”, a declarat dl Georgescu pe 5 iulie 2012. Ducand acest rationament la concluzia lui logica, desi evident absurda, rezulta ca dlui Georgescu i-ar conveni poate un curs de 9 lei la euro ca sa isi dubleze anumite venituri din taxe?

BNR – ultimul aparator

Un vechi dicton in piete spune „sa nu pariezi impotriva bancilor centrale”. In cazul Romaniei, BNR are atat interesul, cat si mijloacele prin care poate influenta semnificativ rata de schimb in sensul reducerii volatilitatii si al ghidarii unei deprecieri lente, conforme cu factorii fundamentali calitativi (in special productivitatea). Trebuie spus din capul locului ca o depreciere lenta si continua leului, reflectand productivitatea mai slaba a economiei romanesti in comparatie cu zona euro, este un lucru pozitiv, pentru ca astfel ajustarea necesara se face treptat si echilibrele macroeconomice se mentin. Ce se intampla cand acest mecanism de ajustare dispare pentru ca rata de schimb este fixa sau nu exista? Raspunsurile se pot vedea studiind situatia Argentinei in 2003 si, respectiv, pe aceea a Greciei incepand cu 2010.

In octombrie 2008, profitand de panica si dislocatia din pietele financiare globale care au urmat falimentului Lehman Brothers, o serie de jucatori din piata locala si internationala au pariat pe deprecierea rapida si semnificativa a leului, urmand tactica speculativa clasica de a imprumuta lei la dobanzi mici pe termen scurt si de a cumpara euro cu ei. Aceasta tactica fusese facuta celebra in istoria pietelor financiare odata cu ziua de 16 septembrie 1992, cand fondul de investitii al lui George Soros a castigat pariul impotriva autoritatilor britanice. In Miercurea Neagra, cum a ramas cunoscuta, lira sterlina s-a depreciat cu mai mult de 6% intr-o zi fata de dolarul american, ca urmare a cererilor repetate de vanzare de lire sterline si a rezervei limitate de dolari a Bancii Angliei. Acest exemplu a aratat ca o banca centrala a unei monede relativ mici poate apara eficient cursul de schimb numai daca are rezerve suficiente de valuta precum si daca are controlul nemijlocit asupra dobanzilor pe termen scurt. In octombrie 2008, BNR a avut rezervele necesare si, ca atare, a putut apara cursul prin ridicarea dramatica a dobanzilor pe termen scurt ale leului, facand astfel foarte scumpa imprumutarea de lei. Astfel de dobanzi nu pot fi insa mentinute decat pe perioade foarte scurte de timp, altfel omoara creditarea la nivelul economiei.

Examinand ultimele date ale BNR (iunie 2012), se poate observa ca rezerva valutara este de 32,9 miliarde de euro in valuta si de 37,1 miliarde euro daca se include si rezerva de aur. In consecinta, raportul M1 (numerarul in lei) / Rezerva BNR este de 52%, iar raportul M3 (toti leii in circulatie) / Rezerva BNR este de 132%. Adica, chiar daca toti detinatorii de numerar din Romania s-ar prezenta in acelasi timp la BNR si ar cere sa fie schimbati in euro (ceea ce BNR este legal obligata sa faca), exista suficienti euro pentru a acoperi acesta cerere. Acest fapt este cunoscut de piete, ceea ce inseamna ca riscul unei astfel de panici subite este redus substantial.



Citeste tot articolul si comenteaza pe Contributors.ro























Articol sustinut de Superbrands

JW Marriott, orasul din mijlocul orasului

Unul din cei mai mari jucatori de pe piata hoteliera locala, hotelul JW Marriott Bucharest Grand Hotel si-a castigat in cei 17 de existenta reputatia de un oras in mijlocul orasului datorita impresionantei desfasurari de produse si servicii: 402 camere si apartamente elegante, cele mai mari camere de 5 stele din zona, cu o suprafata medie de 36.8 mp, sase restaurante si lounge-uri, 12 sali de evenimente, dintre care doua ballroom-uri ce pot gazdui impreuna pana la 1.200 de persoane. Cladirea mai adaposteste un centru de fitness si spa, cu piscina interioara, o galerie de magazine de branduri internationale de lux ce acopera o suprafata de peste 2.700 mp, spatii de birouri de 11.000 mp si o parcare generoasa de 550 de locuri.

2113 vizualizari






Buchete.ro de 12 Ani: Florarie Online cu Livrare Flori la Domiciliu in Bucuresti

ESRI

Top 5 articole cele mai ...



Hotnews
Agenţii de ştiri

Siteul Hotnews.ro foloseste cookie-uri. Cookie-urile ne ajută să imbunatatim serviciile noastre. Mai multe detalii, aici.
hosted by
powered by
developed by
mobile version
Marţi