Editurile nu traiesc doar din hit-uri. Pariul cel mare al unui editor este de a propune titluri si autori noi, e de parere Silviu Lupescu, directorul Editurii Polirom care a inceput cu doua computere, iar anul trecut a scos 499 de titluri. (C.T.)

Doua calculatoare, o imprimanta si citeva birouri este dotarea standard cu care debuteaza orice editura in Romania. In bransa, „barierele la intrare“ sint ca si nule, concurenta insa e dura. In 1995, cind aparea prima carte cu sigla Polirom, existau edituri puternice de stat si altele, privatizate, cu o mostenire logistica impresionanta. Existau si edituri puternice private.

Concurenta pe o piata devenita libera e o provocare careia nu-i poti face fata decit adoptind strategii flexibile: selectia titlurilor si a echipei, controlul costurilor, marketingul ofensiv.

Polirom s-a impus chiar din al doilea an de existenta

Dintre miile de edituri aparute la noi, multe au disparut. Ca sa rezisti, trebuie sa faci o analiza riguroasa, sa-ti cunosti punctele tari si sa le contracarezi pe cele slabe. Provincia culturala, cea ieseana, putea fi cu prisosinta un dezavantaj din start – cum sa-l contracarezi, ne arata Adrian Marino chiar in cea dintii carte publicata de Polirom.

Primii consilieri sui-generis ai editurii au fost din Iasi: Liviu Antonesei, Stefan Afloroaei, Mihai Razvan Ungureanu, Florin Florescu sau Andrei Hoisie. Lor li s-au alaturat „grupul Timisoara“ – Adriana Babeti si Mircea Mihaies – apoi gruparea „externa“, Vladimir Tismaneanu, Sorin Antohi sau Matei Calinescu.

Dupa un an, Polirom cistigase o reprezentativitate nationala dupa doar 15 titluri publicate. In 2005, va edita peste 500, dintre acestea 70 % fiind titluri noi.

Editurile care au mizat numai pe succes comercial au disparut

Multe edituri noi s-au capitalizat publicind la inceput carti comerciale. O data resursele acumulate, programul lor s-a diversificat. Cele ramase cantonate la Sandra Brown au disparut. Echilibrul intre titlurile de prestigiu si cele de succes comercial face parte din politica oricarei edituri.

Polirom a adoptat la inceput o „strategie de nisa“, abordind domenii unde concurenta era mai putin prezenta. Printre best-seller-uri se regasesc cursuri universitare de psihologie, stiintele educatiei, comunicare sau relatii publice. Sint carti reeditate si aduse la zi anual.

Pe celalalt talger al balantei stau colectiile de studii si cercetari, chiar si cinci reviste academice publicate in coeditare.

Succesul poate fi stimulat riscind pe autori noi

Inovatia nu este punctul tare al industriei editoriale, spune un recent raport al Comisiei Europene. Ajunsa la maturitate, industria cartii trebuie sa redevina inventiva, inclusiv in tehnologii si marketing. Am abordat deci si domenii dintre cele mai noi – studii de gen si asistenta sociala, de exemplu.

Viorel Bunduc, unul dintre directorii executivi, impreuna cu citeva cadre didactice tinere de la Universitatea „Al.I Cuza“ din Iasi au obtinut un succes greu de anticipat in domeniul informaticii, intr-un moment cind piata parea saturata cu traduceri. Editurile nu traiesc doar din hit-uri. In mare masura, succesul poate fi stimulat riscind. Multe carti ramin simple titluri din „lista“ editurii.

Fara ele, insa, sansa de a avea best-seller-uri e redusa. Trebuie sa risti, sa propui autori si titluri noi. Poate ca si acest mod de abordare inseamna inovatie.

Cartile eveniment nu sint neaparat si best-seller-uri

Imi este greu sa definesc evenimentul editorial, termenul fiind banalizat. Fara indoiala ca as include aici publicarea, in 2000, a corespondentei inedite dintre Eminescu si Veronica Miclea, datorata Christinei Ilias Zarifopol, sau traducerea „Septuagintei“ coordonata de Cristian Badilita.

Mi-as aminti salile devenite neincapatoare la turneul lui Adam Michnik sau lansarea cartilor Ilenei Malancioiu, ale lui Cristian Tudor Popescu, Marius Oprea, Robert Turcescu, Gabriela Melinescu si multi altii.

Probabil ca o antologie de poezie Gelu Naum, datorata Simonei Popescu, este un eveniment, ca si lansarea, la Ierusalim, a romanului lui Norman Manea „Intoarcerea huliganului“, publicat concomitent in romana si engleza. La fel „O lume disparuta“, marturie a patru tineri autori despre anii comunismului tirziu, sau „Portretul lui M“, de Matei Calinescu.

Dincolo de carti, se afla adeseori „spectacolul“, regia promotionala – si unii editori stapinesc deja reteta. Ca regula generala insa, cartile pe care le-as numi evenimente nu sint neaparat si best-seller-uri.

Al doilea Polirom s-a nascut dupa venirea Denisei Comanescu

Al doilea Polirom s-a nascut la Bucuresti in vara lui 2001, prin venirea Denisei Comanescu de la Univers. Oferta de beletristica a devenit substantiala (peste 300 de titluri publicate), iar colectia „Biblioteca Polirom“, o marca de referinta a editurii. In mod normal, 40% din cartile din librarii ar trebui sa fie literatura. In 2001, situatia era cu totul alta.

Pe ce s-a bazat succesul colectiei? Pe o selectie incluzind nume importante din literatura contemporana, pe traduceri acribioase, pe ritmul sustinut de aparitie (doua titluri pe saptamina). Multe romane au devenit best-seller, de la Eco si Lodge, la Tracy Chevalier si Helen Fielding. Au fost „impusi“ autori noi pe piata romaneasca: Johnatan Coe, Amelie Nothomb, Palahniuk, McEwan...

In ultimii ani, numarul cititorilor de literatura nu s-a redus, dimpotriva, avem un reviriment, o revenire la fictiune.

In 2004 s-a votat literatura tinara

Mai intii a fost „generatia Polirom“ – 3 redactori tineri care si-au publicat cartile: Radu Pavel Gheo, Lucian Dan Teodorovici, Florin Lazarescu. Apoi, la inceputul lui 2004, romanul lui Cezar Paul Badescu. In fine, in mai, colectia „Ego.Proza“ a lansat sapte autori la Tirgul de carte Bookarest. Intr-un an, Polirom a publicat 15 prozatori tineri, unii debutanti, adica 25.000 de exemplare.

Literatura romana, spunea un critic, este piatra de incercare a oricarei edituri. Campania Polirom a fost considerata de multi evenimentul cultural al anului. Cartile lui Dragos Bucurenci, Ionut Chiva, Adrian Schiop sau Claudia Golea s-au epuizat rapid si au fost trase tiraje noi. Dan Lungu, T.O. Bobe, Bogdan Suceava, Ioana Baetica, Veronica A.

Cara si altii s-au bucurat de atentia speciala a presei. Doi, trei critici au strimbat din nas. Puritanii i-au acuzat de pornografie, protocronicii, de import de modele. Cititorii, insa, i-au primit cu incredere si optimism.