Dupa 15 ani de capitalism, Romania isi adjudeca primul miliardar in euro. Adevarat. Cu acte in regula. Demonstrabil. Aparitia lui marcheaza sfarsitul unei epoci - cea a miliardarilor "de carton". Fostul mare tenisman roman, Ion Tiriac, a dezvoltat dupa 1990 afaceri a caror valoare depaseste acum un miliard de euro. Urmatorul candidat la statutul de miliardar este Dinu Patriciu. Pe "lista de asteptare" mai figureaza si alte nume.

Cel mai bogat om din lume sau dintr-o tara nu este nimic altceva decat un reper. In sine, miliardul de euro sau de dolari reprezinta doar o cifra rotunda, un prag psihologic, in definitiv o conventie. Dincolo de numere, interesanta este povestea. Or, modul in care Ion Tiriac a ajuns primul miliardar roman chiar merita povestit.

Un om bogat este un om celebru. In cazul fondatorului Microsoft, Bill Gates, cel mai avut om din lume, bogatia i-a adus notorietatea si nu invers. Daca revista Forbes nu l-ar fi scos an de an cel mai bogat din lume, Gates ar fi ramas cunoscut doar in lumea inginerilor software careia ii apartine, de altfel, in continuare prin atitudine, mod de a se imbraca si preocupari.

Tiriac al nostru, un fel de Bill Gates al romanilor, insa cu o avere de aproape 40 de ori mai mica decat cea a parintelui Microsoft, a fost celebru inainte de a fi bogat. Inainte de 1990, tot poporul il stia drept un mare tenisman plecat in strainatate, castigator al Cupei Davis si reputat manager al unor alti mari tensimeni precum Boris Becker, Guillermo Villas sau Ilie Nastase.

Revolutia din decembrie 1989 il gaseste la Paris. Renunta la o calatorie in Kenya impreuna cu unul din cei doi fii ai sai si revine in Romania: si cu bani, si cu "active" mult mai importante decat zecile de milioane de marci - contacte personale cu importanti oameni de afaceri si politicieni din Occident.

"In 1990 nu am venit gol, am venit prost", spune cu autoironie Ion Tiriac, acum in varsta de 66 de ani. "Aveam 112 milioane de marci germane, castigate in urma turneelor de tenis organizate cu primaria din Stuttgart. Asta pe langa contractele de management cu Becker si Villas", rememoreaza Ion Tiriac.

Daca ar fi investit atunci toti banii pe care ii avea in afaceri speculative, acum ar fi fost mult mai bogat, crede omul de afaceri. Insa nu este adeptul demersurilor de tip "hit and run" ("tunuri", pe romaneste). "In ''90 aveam bani pentru trei generatii", marturiseste Ion Tiriac.

Atunci a pariat pe Romania si, treptat, si-a lichidat afacerile pe care le avea in alte tari, cum a facut in cazul investitiilor in real estate din Statele Unite. A schimbat natural echipamentul alb de tenis cu costumele elegante de om de afaceri. Si a inceput sa faca business in Romania.

In timp, din banii pe care i-a investit la inceput si bagajul sau de contacte s-a dezvoltat un imperiu care reuneste azi companii din domeniul bancar, asigurari, auto, leasing, real esate, servicii aviatice, cash&carry. In general, fostul tenismen convertit in om de afaceri s-a aliat cu mari companii multinationale la care avea "intrari" la nivel de presedinte sau proprietar.

Asa a facut in afacerile Metro sau Allianz. Din acest an, reteta a fost extinsa si in afacerea din domeniul bancar, prin fuziunea Bancii Tiriac cu HVB.

Dupa ce s-a gandit timp de trei-patru ani ce sa faca cu banca, in primavara lui 2005 a ales un partener. Erau mai multi pretendenti interesanti (Erste, Unicredit, Dexia), insa Ion Tiriac a decis sa faca deal-ul cu HVB. Ce voia omul de afaceri era o fuziune cu o institutie bancara deja prezenta in Romania.

Tiriac a consfintit afacerea la sediul Bank Austria Creditanstalt din Bucuresti, filiala pentru Europa Centrala si de Est a HVB. Ce a simtit fondatorul care a si dat numele bancii in momentul semnarii contractului? "Am simtit ca pot sa ma duc inainte, ca tot ce am facut este un fapt implinit si ca nu am renuntat deloc la partea mea din afacere", spune cu detasare Tiriac.

Legat de valoarea tranzactiei au circulat mai multe zvonuri. Cel mai raspandit spune ca omul de afaceri va primi o suma de bani in termen de cinci ani, in functie de performantele bancii. Cert este ca, deocamdata, Tiriac a facut un schimb de actiuni: "Am dat actiuni ale Bancii Tiriac, am primit actiuni HVB, urmand sa primesc actiuni ale noii banci HVB-Tiriac, din care detin 49,9%".

Analistii evalueaza valoarea pachetului de actiuni detinut de Tiriac in noua banca intre 300 si 400 de milioane de euro. Cand isi va incasa Tiriac banii? "Voi lua banii cand voi crede eu ca va veni sorocul. Lucrul se va intampla in termen de patru-cinci ani, cand afacerea o sa creasca".

In acest timp, daca banca va merge bine, valoarea participatiei sale ar putea creste la circa 500 de milioane de euro.

Pentru Tiriac, banca este un capitol oarecum inchis, intrucat holdingul sau va avea o putere de decizie diminuata, in favoarea nemtilor de la HVB. Acelasi rol de spectator il are si in societatea de asigurari, unde Allianz face regulile.

Ion Tiriac mai are 44% din aceasta afacere, pachet evaluat la circa 100 de milioane de euro, avand in vedere ca intreaga firma (Allianz Tiriac) valoreaza cel putin 200 de milioane de euro. Calculul nu este foarte greu de facut.

Daca Omniasig, companie cumparata in 2005 de austriecii de la Wiener Stadtische, a fost evaluata la 100 de milioane de euro, valoarea companiei in care este actionar si Tiriac trebuie sa fie macar dubla, avand in vedere ca cifra de afaceri a Allianz-Tiriac a fost anul trecut de 2,3 ori mai mare decat cea a Omniasig.

Nici in afacerea cash&carry, Tiriac nu are prea multa putere, cu cele 15% din actiuni. Totusi o considera o afacere solida si nu se teme de concurenta. Cele 22 de centre Metro vor realiza anul acesta o cifra de afaceri de 1,3 miliarde de euro cu un profit de 70-80 milioane de euro, ceea ce plaseaza valoarea de piata a companiei undeva la 500-600 de milioane de euro.

Pe langa afacerile puse "la caldura", sub protectia grupurilor straine, Tiriac mai are si domenii in care merge in continuare pe cont propriu. Cel mai puternic exemplu este domeniul auto, unde compania care ii poarta numele se dezvolta independent. Fostul tenisman nu a dus lipsa de pretendenti nici pentru aceasta afacere.

Cu cativa ani in urma, niste investitori israelieni erau dispusi sa ii cumpere firmele din domeniul auto pentru 100 de milioane de euro, cam cat erau si veniturile cumulate ale acestora. A preferat sa continue singur, iar pentru anul in curs cifra de afaceri a Tiriac Auto (grup care reuneste toate marcile importate si distribuite de el) va ajunge la 470 milioane de euro.

Specialistii sunt de parere ca daca afacerea ar fi vanduta maine, proprietarul ar obtine un pret cuprins intre 200 si 300 de milioane de euro. Avand in portofoliu cateva marci vedeta (Mercedes, Ford sau Hyundai), Tiriac nu vrea o asociere pe zona auto. "Nu cred ca voi atrage un partener. Ce poate sa imi aduca?! Nu sunt excitat", comenteaza el.

Divizia auto merge mana in mana cu compania de leasing. Mai bine zis va merge, pentru ca Tiriac Leasing nu a exploatat suficient sinergiile grupului. "Nici 50% din automobilele pe care le vand nu le leas-ez eu", spune cu regret Tiriac. Insa acum este convins ca asocierea cu HVB ii va da acces la surse de refinantare mai ieftine, lucru care ii va permite sa fie si mai competitiv. Aproximativ 85-90% din vanzarile grupului auto se fac in leasing.

Daca asteptarile privind dezvoltarea leasing-ului se vor confirma, Tiriac crede ca peste trei ani, compania sa va avea venituri de cel putin 500 de milioane de euro. Atunci va veni momentul unei asocieri. "Si acum am 20 de pretendenti la leasing care fie vor sa cumpere compania integral, fie vor sa se asocieze cu mine. Deocamdata, mai astept".

De altfel, leasing-ul si imobiliarele sunt domeniile pe care Ion Tiriac pariaza pentru urmatorii cinci-zece ani. Deja considerat unul dintre cei mai mari investitori in real estate, omul de afaceri se vede "micut" si spune ca de-abia acum incepe cu adevarat sa investeasca in real estate.

Fara sa dea detalii, vorbeste de un proiect de centru comercial, in care este asociat cu o firma straina si cu un partener roman. El crede ca se va dezvolta si pe alte zone ale domeniului imobiliar: de exemplu, locuinte pentru segmentul popular. In plus, pentru el, "real estate nu inseamna doar Bucuresti."

Pe viitor, Tiriac nu vrea sa se mai implice foarte mult in afaceri. "M-am saturat", spune el cu convingere. De coordonarea holdingului Tiriac urmeaza sa se ocupe un CEO roman al carui nume va fi anuntat in curand. Omul de afaceri l-a implicat in business si pe fiul sau, Ion Ion Tiriac, care administreaza in special divizia auto si participatia tatalui sau in societatea de asigurari.

De cand a inceput sa agoniseasca primii bani seriosi, Tiriac s-a gandit sa faca si investitii personale, in special in actiuni de portofoliu - "pensia mea", cum ii place sa le denumeasca. El a mers de 30 de ani pe mana acelorasi specialisti in investitii pe care i-a urmat, indiferent de companiile la care acestia s-au mutat.

Nu ii plac riscurile mari, motiv pentru care a mers pe o metoda conservatoare de investitii. Iata cum este organizat portofoliul lui Tiriac: "50% - blue chips, 25% actiuni variabile si 25% - actiuni pe care le recomand eu. Am dat gres destul de rar." Si chiar daca i s-a intamplat sa greseasca, nu regreta nimic.

Nici faptul ca a in anii ''80 a refuzat 5% din compania Nike, actiuni care acum ar fi valorat un miliard de dolari.

Dragos Rosca, directorul fondului de investitii Gemisa Investments, cu experienta in consultanta de management dobandita la Roland Berger Strategy Consultants, crede ca averea lui Tiriac este "adevarata" si pentru ca companiile sale au un grad de indatorare "rezonabil" si nu au datorii la stat.

Omul de afaceri confirma nivelul scazut de indatorare si explica aceasta foarte simplu: "Mi-a fost frica sa am datorii".

Intrebat daca este constient ca a ajuns miliardar, Ion Tiriac raspunde cu autoironie: "Eu nu sunt nimica. Sunt unul care se scoala la ora sase si merge in pat la unu noaptea. Si nu stiu de ce". Ii place in schimb sa se considere un geniu la organizarea de turnee de tenis - de altfel, business-ul din care a facut primele milioane de marci germane.

De-a lungul ultimilor 15 ani, Tiriac a fost suspectat ca in schimbul vizibilitatii si al contactelor pe care le-a oferit mai-marilor zilei (indiferent de culoarea politica), a fost avantajat, tolerat, protejat. Tiriac neaga orice avantaj.

Dimpotriva, el aduce aminte episodul cu anchetarea fiului sau, Ion Ion Tiriac, pentru trafic de droguri, scandal care a izbucnit inaintea campaniei electorale din noiembrie 2004.

Pe de alta parte, Tiriac admite ca a oferit vizibilitate guvernantilor si ca le-a creat prilejul de a sta de vorba intr-un cadru informal cu personalitati europene. Lui Adrian Nastase, fostul premier al guvernului PSD, i-a intermediat, de pilda, intalniri cu fostul premier rus Victor Cernomirdin sau cu cancelarul german Gerhard Schroder. Tiriac insista pe ideea ca nu a primit nimic in schimb.

In afara de simpatiile de moment, omul de afaceri are in comun cu Adrian Nastase pasiunea vanatorii. Acest punct comun nu este insa singurul. Cei doi mai impart ceva: titlul de miliardar. Adrian Nastase nu este insa un miliardar demonstrat. Cat timp a fost premier, opozitia de atunci si presa au acreditat ideea ca liderul PSD are o avere de un miliard de dolari.

Intrebat de BUSINESS Magazin ce sta la baza acestor zvonuri, Nastase raspunde: "Au fost niste idioti in campania electorala care au spus ca am un miliard de dolari. Nu stiu daca acesti oameni sunt capabili sa realizeze ce inseamna cu adevarat un miliard de dolari. Pentru a avea un termen de comparatie, aceasta suma reprezinta media investitiilor straine facute in Romania intr-un an de zile".

Adrian Nastase, acum presedinte executiv al PSD si inca presedintele Camerei Deputatilor, crede ca "aceasta legenda a fost lansata in campania electorala. Acum, actuala putere are ocazia sa demonstreze ca am miliardul de dolari". Sau nu. Pentru ca liderul pesedist insista pe ideea ca intreaga sa avere (si singura) este facuta publica pe site-ul Camerei Deputatilor.

"Nu am nici un cont in vreo banca straina", adauga el. Conform declaratiei sale de avere, are terenuri in Cornu, Balotesti, Corbeanca si Bucuresti, un imobil in Bucuresti cu o suprafata de 378 de metri patrati, conturi in lei (circa 300 de milioane), in dolari (200.000) si euro (50.000). De asemenea, Nastase mai are in colectie picturi in valoare de 100.000 de dolari. Oricum, totalul e departe miliardul de dolari.