Fostul redactor-sef al Cotidianului povesteste episodul din facultate, cind, strins cu usa din cauza unui amanunt din viata personala, a fost fortat sa semneze un angajament cu Securitatea. Victima sa: un coleg si poeziile sale.

Cind s-a nascut Max?

Eram in anul II de facultate si contextul era urmatorul: aveam o problema personala cu o fata, cu o colega de facultate: ramasese gravida. Si in contextul asta am fost chemat intr-o incapere, secretara facultatii mi-a zis «te cauta tovarasul X».

Nu stiam despre ce este vorba si tovarasul X, l-am vazut, era un baiat cu ochi albastri, care a avut grija sa-mi aminteasca acest lucru... problema pe care o am cu fata respectiva... Nemaiavind de-a face cu ei, nemaiavind de-a face nici macar cu militieni, atmosfera a fost de asa natura incit am cedat si am semnat un angajament.

La prima intilnire?

Cred... nu mai stiu daca la prima sau la a doua... asta nu mai stiu precis.

Te-au amenintat? Ti-au zis ca daca nu semnezi...

Au dat de inteles ca ar putea sa aiba repercusiuni.

Dar nu a fost o amenintare explicita? Ca vei fi dat afara din facultate, de exemplu.

Nu m-au strins de git... dar... au dat de inteles ca pot sa fie urmari si asa mai departe.

Cum il chema? Ti-a zis? S-a prezentat?

... era securistul universitatii. Aveam 21 de ani. Eram in anul II... la inceputul anului II, cred...

Tu ti-ai ales numele conspirativ?

Da.

Pe ce criterii?

Nu mai tin minte.

Te-au amenintat in vreun fel?

Au lasat sa se inteleaga ca as putea sa am probleme...

Nu au zis de ce natura?

Probabil pe linie scolara, dar am cedat atunci si dupa citeva zile mi-am dat seama ca am facut o mare prostie.

De ce? Cum ti-ai dat seama?

Mi-am dat seama ca, semnind acel angajament, s-ar putea sa aiba repercusiuni mai tirziu.

Ti-au zis si ce trebuie sa faci ca urmare a acelui angajament?

Mi-au zis ca trebuie sa informez organele... bla...bla... bla... si...

Despre ce?

Despre atmosfera din facultate, despre... mai ales despre un coleg, Andrei Bodiu, un coleg de grupa.

Ti-au zis de ce era atit de interesant pentru ei Andrei Bodiu?

Ca scria... Erau paranoici. Aveau impresia ca daca scria cineva, darima regimul. Dar de atunci, in zilele urmatoare am incercat sa fac ce mi-a stat in putinta sau cit mi-a stat in putinta sa evit cit mai mult legaturile cu ei.

Cit de dese erau aceste legaturi? Cit de des te cautau ? Cum si unde se petreceau intilnirile astea?

Cred ca s-au petrecut de citeva ori... cinci, sase, sapte ori, in doi ani de zile.

In doi ani?

In doi ani... adica anul II, anul III si o parte din anul IV. Cam doi ani, din ’86 pina in ’88.

’86? In note scrie ‘85... Este intr-o nota din ’85 mentionata recutarea ta...

’85?...

Da..

... ca nu mai tin minte...

Uite... in ’85 « a fost definitivata recrutarea sursei Max ».

Ma rog... tin minte ca era iarna si era anul II de facultate.

Si unde te intilneai? Prima data te-ai intilnit la facultate, intr-o incapere...

C.S. : Dupa aceea m-au chemat chiar la sediul Securitatii Timisoara.

Deci o prima intilnire a fost acolo si urmatoarea la ei.

Da... da...

Te intreb pentru ca aici in notele pe care le am apare o data casa Bega, ca loc de intilnire... o data casa Stiinta...

Eu nu-mi amintesc de casa Stiinta, nu-mi amintesc de casa conspirativa.

Te puneau pur si simplu sa scrii sau te directionau intr-un sens anume?

In primul rind, cred ca si Andrei Bodiu poate sa confirme, inainte sa plec il avertizam. Si-ncercam sa nu dau prea multe relatii despre el, incercam sa-i prostesc, ca sa zic asa.

Si Bodiu era singurul despre care te intrebau?

Cred ca majoritatea notelor au fost despre Bodiu.

Celelate erau despre alti colegi?

Nu. Bodiu ii interesa...Nu-mi amintesc acum exact...

Si spui ca a durat pina in anul IV, pina la inceputul anului IV...

... niciodata nu m-am dus la ei din proprie initiativa...

Si cind s-a intrerupt legatura? Te-au lasat in pace la un moment?

Cind am terminat facultatea, am fost repartizat la Fidesu Gherlii si la Gherla m-am pomenit in clasa, asta era in toamna lui ‘88, cu un individ... avea si asta o mutra de baiat cu ochi albastri, era securistul din Gherla, era maior. Pe asta il chema Sebestean, semana putin cu numele meu.

Mi-a zis sa trec pe la Securitate, pe la ei, am trecut, sediul lor era chiar linga sediul militiei, si mi-a zis « uite, trebuie sa colaboram, sa ne informati. Uite, e un cenaclu aici si asa mai departe“. Le-am zis „nu, nu pot, eu sint mai boem de felul meu... am pasarici in cap...si asa mai departe. Nu cred ca puteti pune baza pe mine“. Deci i-am refuzat.

Si atunci asta mi-a zis clar ca o sa am de suferit daca si tin minte clar ca eram destul de speriat si ca, in vreme ce imi spunea ca o sa am de suferit daca refuz colaborarea cu ei, m-am indreptat cu spatele spre usa, am pus mina pe clanta. Usa era inchisa cu cheia.

Si ce ai facut ?

Era cheia in usa, am deschis si am plecat...

Si? N-au venit dupa tine?

Nu, cred ca zicea ceva acolo, ca o sa sufar repercusiuni. De atunci am rupt orice legatura cu ei.

Deci, ai scapat.

Nu sint mindru de episodul cu angajamentul, dar sint mindru de celalalt episod de la Gherla, in care am taiat legatura cu ei. Si asta poate fi probata prin dosarul care e la CNSAS, in mod sigur trebuie sa spuna acolo ca am refuzat colaborarea cu ei. N-am fost platit pentru cele citeva note informative si n-am avut nici un avantaj de pe urma colaborarii cu ei, dimpotriva.

Deci nu ai avut absolut nici un fel de avantajaj?

Nici un avantaj! Si Bodiu poate sa confirme chestiile astea, am stat cot la cot cu el atita vreme, vreo trei ani de zile.

Angajamentul era unul care se referea explicit la interesul lor fata Bodiu sau era generic, incit iti puteau cere note despre oricine?

Era generic. Da’ Bodiu ii interesa cu precadere.

Dar Bodiu era un element atit de...

Nu, dom’le. Acuma, dupa trecerea anilor, cu prietenie spun ca erau paranoici in ce-l priveste pe Andrei Bodiu. Era un om obisnuit... un poet, destul de talentat...

Era recalcitrant fata de regim?

Ah, pai injura regimul cum injuram si noi toti. Nu? Dar paranoia lor era ca omul cu pana, omul cu scrisul poate rasturna regimul.

In afara de Bodiu, ai mai spus atunci cuiva?

Nu.

Nici familiei, nici...

Nu, nu.

Dupa 90 te-ai gindit vreodata sa marturisesti totusi? Puteai s-o faci cum au facut-o altii, printr-un text scris, la radio. Stiai ce ai semnat, stiai ca nu e nimic...

Imediat dupa 90, in mintea mea a ramas faptul ca am refuzat, ca am taiat legaturile cu ei. Am considerat ca acel angajament si cele citeva note n-au facut rau si nu au fost elementul esential. Dimpotriva, toata cariera mea de dupa ‘90 arata ca nu am fost santajabil, santajat si ca, totusi, am insemnat ceva in presa asta.

Bun, ti se poate reprosa: „Dom’le, ai fost un ipocrit!”. Nu cred ca am fost ipocrit! E un mecanism uman. Pot fi acuzat ca am fost slab ca nu am iesit sa spun ca, uite, am avut un angajament.

Paleologu, Dan Amedeo Lazarescu au iesit si imaginea lor n-a avut foarte mult de suferit din cauza asta. Nu te-ai gindit s-o faci? Ai fi putut fi apreciat pentru curajul de a o spune.

Dar tu cum ma consideri, las?

Nu stiu, te las pe tine sa-ti apreciezi atitudinea.

Pai te intreb eu...

Nu sint eu in masura sa judec. In primul rind pentru ca n-am trait vremurile alea.

Pai intrebarea ta are o judecata in ea. Nu e o intrebare, o judecata...

Nu. Ma raportez la acele cazuri. Si la ce consecinte au avut asupra lor.

Nu. Pornisem de la ideea ca am rupt-o cu ei si, daca aveau un element cu care ar fi putut sa ma santajeze, o faceau.