 |
F O A M E A
de Radu Gyr
Parca de veacuri, parca de mii de ani
n'am mai pranzit, n'am mai sezut la cina.
Parca de veacuri, parca de mii de ani,
am suge fier, am roade bolovani,
am hapai moloz si rogojina.
In foamea noastra vajaie paduri,
se casca mari, se surpa munti din coame.
In foamea noastra vajaie paduri,
si parca din strabuni sau din scripturi,
dela'nceputul lumii ne e foame.
Ziua pandim cu narile in vant
naluca unui abur de mancare.
Ziua pandim cu narile in vant,
poate din cer, din iad, sau din mormant,
or sa ne-arunce resturi ca la fiare.
In bezna noptii ne visam strigoi,
ca ne-ospatam din cate-un hoit fierbine.
In beza noptii ne visam strigoi,
dar numai moartea rupe halci din noi,
ea singura infuleca morminte.
