Cum se facea campanie electorala in 1927

de     Jurnalul National
Vineri, 4 iunie 2004, 0:00


"Placarde uriase, intinse de-a curmezisul strazii, afise mici, distribuite de copii, reclame la cinema si, lovitura cea mare: doi stalpi de parada anume amenajat i in fata halei, cu tricolorul devenit al partidului, desfasurat peste fotografia Isalvatorului neamului ". E doar o frantura din reportajele lui Brunea Fox despre campania electorala din 1927.

Jurnalul National va prezinta un fragment din volumul "Reportajele mele" (Editura Eminescu, 1979), in care autorul, Brunea Fox, surprinde momente din campania electorala desfasurata in anul 1927 in Capitala. "Gardurile, peretii si orice plan vertical din preajma localurilor de vot au fost cotropite de afise si manifeste electorale. Nici o parcela virana.

Trebuie, chiar si pentru castigarea acestor panouri gratuite, sa se fi dat o lupta inversunata, ca pentru terenurile aurifere. Tot peisajul e alb si gri. Bineinteles ca nu se mai poate distinge nimic.

Ieri-dimineata, un pretext de conflict putea fi ruperea afiselor opozitiei. N-a mai ramas unul. Toata zona din preajma localurilor de votare e acoperita, ninsa de manifestele guvernului. Afisele opozitiei – rare – au trebuit sa se refugieze in varful unui copac sau pe spinarea unui automobil. Rolul agentilor a fost de asta data mai greu.

Consemnul prescria o activitate tainica, abuzuri subtile si cat se poate de putin utilizarea ciomagului.

Iata de ce te pomeneai cu grupuri instelate cu capul dlui Ionel Bratianu, in conciliabule misterioase, langa automobile fara numar, disparand tot atat de misterios, ii vedeai intrand sau introducand pe la iesire "prieteni", pe care i-ai mai zarit si pe la alte sectiuni, intr-o atmosfera de complot de-a dreptul pueril.

La Sectia 23 din Labirint, unde s-au semnalat aproape o suta de fraude, ni s-a atras atentia asupra a doua automobile: cel cu nr. 1.265 si cel cu nr. 626. Acestea transportau din sectie in sectie acelasi grup de alegatori angajati "cu ziua". In doua case, din Orzari 62 si Delea Noua, se comunicau instructiunile. Aici se afla statul major al "culorii".

Agentii guvernamentali din cele doua automobile veneau la fiece jumatate de ora sa se alimenteze cu buletine. In multe locuri au fost identificati. Nu s-au intimidat. Au continuat in altele. De asemenea, la Sectia 19, din Bdul Ferdinand, am observat o camioneta fara numar cu o inscriptie: "de proba". Era plina cu batausi.

Aveau misiunea sa sustina "moralul" prietenilor de la cele 29 de sectiuni. In afara de candidatii opozitiei nu s-a aratat nici un guvernamental. Erau atat de siguri de succes, ca nu s-a deranjat nimeni in vreo sectie de votare. Aveau toata increderea in "Cap de Fier" si ceilalti partizani de ocazie."

"Cap de Fier"
"Am intrat la "Spanzuratu’" din Crangasi, carciuma faimoasa, loc de intalnire a mardeiasilor consacrati, de unde se recruteaza reteveiul cel mai incercat, "prietenul" nostru cel mai devotat. Jale mare pe toata linia. Nae "Cap de Fier" e dezorientat. In mai putin de doi ani "a servit" trei partide.

Se crede la putere! – asa ii garantase in martie 1926 candidatul averescan cand l-a "scos" de la liberali – pe inca trei ani. A revenit la conu’ Jenica, unde nazuia c-o sa stea cel putin pana in 1930. Si poftim! E descumpanit. Vremurile sunt tulburi. Daca si astia se cara peste un an? Iata de ce, la "Spanzuratu’", de opt zile e un vesnic conciliabul intre patron si "stalpi".
"– Ma Nae, eu cred ca tot de conu’ Jenica trebuie sa ne tinem."
"– Bine, bine. nene Spanzuratule, dar se zice ca taranistii vin cu chestii noi. Pe unde scoatem camasa?"
"– Moft, ma Nae, gogoase pentru fraieri. Sa nu ne pripim, mai e timp. Eu cred ca tot ai nostri o s-o intoarca asa ca sa iasa mai bine. A murit Ionel Bratianu, dar nu uita ca seful nostru de acum e frate-sau."
"– Nea Spanzuratule, nu stiu ce sa mai spun. Prea miroase a liniste", zice "Cap de Fier", uitandu-se lung si trist la stobanul lui cu "bule de nichel"."

Cu soarele nu te joci!
"Hala Traian. Trebuia sa se vada ce e in stare sa dea cartierul in materie de intrunire "bine populata". Intreaga saptamana, comisarul circumscriptiei, subcomisarii, agentii si pana si vardistii au alergat si au muncit "pe ruptelea".

In plus: placarde uriase, intinse de-a curmezisul strazii, afise mici, distribuite de copii, reclame la cinema si, lovitura cea mare, doi stalpi de parada anume amenajati in fata halei, cu tricolorul devenit al partidului, desfasurat peste fotografia "salvatorului neamului". Toate bune. Numai ca, vezi dumneata, nimeni nu s-a gandit ca soarele (al cui semn electoral o fi?) va face opozitie.
Intrunirea urma sa aiba loc in gradina cinematografului, vasta, proaspat inaugurata, unde 2.000 de oameni incapeau ca o nimica.

Cui sa-i treaca insa prin minte vineri noaptea – cand toate erau puse la punct, cand nea Radu, carciumarul de la "Adevaratul cavalerist", fagaduise ca va veni cu "oltenii" lui (pentru nota rurala a adunarii), cand figurantii recapitulasera micul repertoriu ("Asa-i! Rusine lor! Traiasca dl Ionel Bratianu!" etc.) – ca "marea" intrunire de duminica ameninta cu un fiasco?
Sambata, termometrul arata la sol 31 grade. Topenie! Pentru duminica mai ramasese, ca o lava ce nu se prea grabea sa se raceasca, un fleac de 40 grade. Pas de fa o intrunire! Comisarul, care isi pusese tot prestigiul in joc, era disperat. Gradina era neacoperita, discursurile se anuntau multe si lungi, cine dracu sa se deranjeze! A inceput din nou campania, alergatura.
"– Nu ma lasa, nene Petrica! E chestie serioasa, domnule Spiridoane! Nea Radule, daca nu-mi duci macar zece olteni, asa sa ma fac, de-ti mai calc in pravalie!" Toata lumea a fagaduit.
Intrunirea era anuntata pntru orele 5 si jumatate. Cald de blestemai ceasul aluia care a inventat gulerul, ca sfinti pentru aia care au iscodit intruniri si alegeri nu mai gaseai. Gradina – nici pe sfert plina. Lumea, imprastiata strategic, ca sa insele ochii. Se putea face mai mult? Cine dracu’ se urneste pe o arsita ca asta? (…) In mai putin de o ora, gradina devenise un azil de suspine.

Ca un facut, nici un nor, nici macar o umbrela. Era un soare ce varsa apa fiarta peste chelii, chici, cefe, fara crutare. Sudoarea curgea garla. Vorba cuiva: ajunsese pana la brau.
(…) La orele 6 fara un sfert, in sfarsit, candidatii isi fac aparitia. Cinsprezece indivizi, proaspat adusi – rezerva! – strigara uralele de circumstanta.
Ce s-a vorbit nu intereseaza. De la Caragiale nu s-a inventat nimic nou. Oratorii s-au straduit sa "incalzeasca" multimea. Era o eroare tactica ce dovedea sau o lipsa crasa de experienta sau cinism sadea. Figurantii uitasera repertoriul, oltenii lui nea Radu erau amarati si incruntati. Numai "cei 15", din cand in cand, sustineau prestigiul comisarului. Dar sa nu-l uitam pe domnu’ Mielu’.
E singurul care a reusit sa mai trezeasca adunarea. Dl Mielu mi-e concetatean de mahala, vechi slujbas la "Monitorul oficial" si proprietar. Figura populara in cartier. (…)
Care va sa zica, domnu’ Mielu’ a vorbit la intrunire. Stiti pe ce tema? Caldura. Ei da! A fost singurul care a stiut sa exploateze un subiect de care nu s-a atins nimeni, in afara de Institutul meteorologic, bineinteles. A grait cam asa:
"– Domnilor, de doua zile ne bantuie o arsita cumplita. Ma uit la d-voastra si ma trec naduselile de mila. Ma rog, cine e de vina? Sa fim drepti. Noi, sau partidele celelalte, carile n-au facutara nimic ca sa ne mai racoreasca? Ma rog, stropim noi cartierul in fitece zi? Ne ingrijim ca cismelele sa aiba apa din gros? Ne gandim noi la ploaie? Da, domnilor, vom avea ploaie.

Am organizatara pe maine o procesiune. Care din opozitie s-a dat cu ideea sa faca asa ceva? Toti au intratara in pamant cum a inceput soarele sa arda mai tare. Unul nu se vede! Aduceti-mi unul si ma leg sa-l inghit de viu, fara lamaie! Unde-i? Prin urmare, domnilor, avand in vedere ca partidul nostru e singurul care se ingrijeste de soarta noastra, oricare ar fi ea, va rog sa…"
Seara, in mahala, domnu’ Mielu’ a fost eroul zilei. Asta nu inseamna ca de 48 de ore nu zace in pat cu o durere cumplita de cap. S-a razbunat soarele. 7.07.1927"
LAUDA
Iata cum isi faceau unii candidati reclama:
"Votati-ma pe mine! Stiti daca a fost vreo nedreptate, vreo nelegiuire fara ca eu sa radic glasul pentru a o combate, pentru a o vesteji! Stiti in fine daca in Parlament am fost dintre acei deputati muti, care se multamesc de un scaun si de titlu de deputat pe carta lor de vizita.

Nu uitati ca in orice timp mi-am facut cu sfintenie datoria mea de deputat si puneti in urma numele aparatorului vostru cel mai sincer, cel mai convins, cel mai devotat"
Scortescu A Gheorghe
- candidat al opozitiei conservatoare – liberale la colegiul al doilea de deputati din Iasi)


















73 vizualizari


Abonare la comentarii cu RSS

ESRI

Top 5 articole cele mai ...



Hotnews
Agenţii de ştiri

Siteul Hotnews.ro foloseste cookie-uri. Cookie-urile ne ajută să imbunatatim serviciile noastre. Mai multe detalii, aici.
hosted by
powered by
developed by
mobile version
Vineri