Cei care nu-l iubesc pe Mircea Geoana au jucat tontoroiul. Sa vezi o persoana, pupila lui Ion Iliescu si a PSD-ului, luata in bascalie de o doamna si de un marinar nu-i de colo. Asemenea ocazii sint rare. Chiar am ajuns in situatia ca douazeci de milioane de cetateni sa rida de ministrul lor de externe.
Este vorba despre omul care reprezinta tara intr-o multime de imprejurari, mai ales cind presedintele sau primul-ministru sta acasa. Or, Romania, crezind ca Titulestii pot fi produsi pe banda rulanta, prin simpla inregimentare a celor necopti in trupa de putoi a PSD-ului, chiar si-a luat ministrul de externe la palme si la suturi, ca si cum ar fi fost vorba de fraierul clasei sau al cartierului.
Ceea ce totusi este un lux, dar si dovada unei mari neseriozitati politice.
De ce socot ca, dupa usturatoarea infringere, Mircea Geoana trebuie aparat? Stiu sigur ca el n-a vrut sa concureze pentru postul de primar al Capitalei. Ion Iliescu si Adrian Nastase, fiecare facindu-si socotelile in alt sens si cu alt scop, l-au impins in acest joc nebun. Nu s-au gindit decit la interesele lor.
Romania ce conteaza! Or, Mircea Geoana, cita vreme este ministrul nostru de externe, este si purtator de imagine al tarii.
Chiar mi-e greu sa-mi imaginez cum se va deplasa Mircea Geoana la Bruxelles pentru a negocia cu Uniunea Europeana! Nu vreau sa ma gindesc ce-ar putea spune diplomatii europeni.
Imi este de ajuns doar o precizare a unuia de la Misiunea Romaneasca, fost student pe platforma Magurele: va dati seama, toti cei de fata isi vor da coate! Ca sa nu mai vorbim de tupeul vreunuia care ar preciza, stiti, locul acela despre care nu aveti habar in ce sector este!
Din ratiuni politice meschine sau stupide, Mircea Geoana a fost trimis sa lucreze la ce nu se pricepe. Sa lupte intr-un razboi pentru care nu era antrenat. N-a visat niciodata sa lupte pentru gaze, gigacalorie, trotuare, butelii, ciini vagabonzi etc. S-a pregatit sa fie un bun diplomat si a fost. A facut cit a putut, fiind in serviciul Romaniei la Washington sau la Ministerul de Externe.
Si in virf de cariera, brusc, cineva si-a batut joc de el.
De ce a fost sacrificat? Chiar avem atit de multi diplomati? Chiar ne putem permite sa-l sifonam pe ministrul de externe? Autorii acestei farse grotesti nu si-au dat seama ca, prin trimiterea lui Geoana la bascalia lui Basescu, au impins Romania din Europa in toposul latino-american, acolo unde ministrii de externe sau demnitarii isi fac aparitia la receptii cu mar in gura si cimbru in burta.
Mare pacat ca ministrul nostru de externe, intr-o clipa de slabiciune, a spus da. Indiferent ce presiuni s-au facut asupra lui, indiferent cu ce era “agatat”, ar fi putut sa refuze. Daca ar fi facut un pas inapoi, chiar declarind public ca nu poate reprezenta un partid corupt, cu siguranta ca el s-ar fi desprins de grupare.
Ar fi pierdut si pozitia de vicepresedinte, la doua-trei zile ar fi ramas si fara portofoliul Externelor. Dar Romania ar fi cistigat un diplomat de cariera si o personalitate. Abia atunci, spre deosebire de alte caricaturi, devenite proverbiale si pontoase, Mircea Geoana ar fi calcat pe urmele lui Nicolae Titulescu.
Cine stie! Poate, in toamna, Mircea Geoana ar fi putut deveni chiar un candidat la presedintie. Asa, invins la stilul caraghios, venind din partea unui partid ce va ramine cu multe bube in cap (e drept ca si cu banii), Mircea Geoana si-a asumat stampila de perdant. S-ar putea sa nu mai scape de ea, s-o poarte toata viata!
