In mod normal, Gigi Becali ar trebui sa-si ceara scuze de la populatia Romaniei pentru ca a tocat la nervi cit un sfert de razboi balcanic. Gigi Becali, zadarit de unii care ascundeau sub spiritul lor ludic o viclenie demna de itele politicii, s-a aruncat in lupta ca un inconstient.
A inchiriat partide, analisti, profesori universitari, a facut rost si de un blazon politic (e drept, cam pricajit) si a incercat sa traiasca si el zborul avintat spre culmile puterii. Pentru ca e credincios, pentru ca a pus mina pe mult pamint (nu discutam acum caile prin care), Gigi Becali a crezut ca noua sa aventura se aseamana intrucitva cu cea din fotbal.
Transferi citeva nume, faci citeva declaratii, mai vorbesti cu federatia si cu un arbitru si te descurci. Gigi Becali, in visele sale lustruite, lipsite de orice indoiala, a vazut Steaua in fruntea campionatului romanesc si cistigatoare in Champions League.
Si partidul intrind navalnic in scena, si tot navalnic patrunzind in parlament, urmind ca el, norocosul, alesul, inteligentul, smecherul, descurcaretul, inspiratul, visatorul sa conduca dimineata echipa si seara partidul.
Multi dintre noi am avut tot felul de vise frumoase. Inscriem spectaculos in minutul 90 al unei partide ce readuce bucuria celor dragi noua. Satului, orasului sau tarii. Numai ca, dupa a doua intilnire cu mingea,
ne-am intors la ale noastre. La sapat santuri, la lipit sau lustruit mobila, la montat aparatura, la prasit porumb. Care la ce ne pricepem, lasind golurile spectaculoase pe seama celor iuti de picior. Or, Gigi Becali, pentru ca “a pus-o” cu terenurile din Pipera, a crezut ca o pune si cu Steaua, si cu Partidul Noua Generatie Gigi.
Aparitiile televizate, mai bogate in strimbaturi decit in cuvinte, in loc sa-l dumireasca si sa-l racoreasca pe cunoscutul personaj, abia ca l-au infierbintat. Gigi Becali se vede arestind hotii Romaniei (cu multi dintre ei intelegindu-se bine), facind ordine si in campionat, si in nationala de fotbal, dar si pe scena politica.
Intre eroul Romaniei si comicul aceleiasi tari nu e decit o distanta mica. Gigi Becali, cu toata credinta sa, cu toate visele sale frumoase, a luat-o si de la fotbal, si de la politica. Steaua, pentru care de atitea ori a zis ca face puscarie, n-a cistigat nici titlul si nici Cupa.
Partidul Noua Generatie, care prin diverse orase avea sedii mult mai mari decit numarul membrilor dispusi sa intre, cel care parea iepurasul din palarie scos de PSD, e pe nicaieri. Nu apare decit la s.a.m.d. (pentru Gigi Becali: si asa mai departe).
Nu PSD-ul, nu biserica, nu cronicarii sau justitia l-au trimis pe fulgurantul personaj spre o pozitie mai discreta, undeva pe la marginea scenei. Viata a facut-o. Romanul anonim, cu votul sau introdus in urna. El l-a trimis pe Gigi Becali unde ii este locul. Si tot romanul anonim, putem sa-i zicem si altfel, l-a trimis si pe Victor Ciorbea unde ii este locul (sigur, din alte motive).
Si din cu totul altele, generalul Mircea Chelaru, si patriot, si eseist si cam incoerent, a fost trimis in aceeasi zona. Undeva mai la margine!
Ceea ce nu pot face instantele, ziaristii, politicienii face pina la urma nea Gheorghe, alegatorul. El este cel mai fidel maturator de vise nepotrivite.
