O exceptionala carte-document, care cuprinde stenogramele secrete ale sedintelor la varf ale comunistilor romani, este oferita publicului de doi renumiti istorici – Mihai Retegan si Alexandru Dutu. Un amplu fragment din carte arata relatiile tensionate dintre Romania si CAER, organizatie economica prin care rusii doreau sa-si impuna politica imperiala.
Relatiile romano-sovietice au fost in toate etapele istoriei mai mult sau mai putin tensionate. Dupa primul razboi mondial, revenirea Basarabiei la Romania a fost greu acceptata de statul bolsevic. Intelegerile dintre Litvinov si Titulescu au reprezentat doar o unda de speranta inecata de pactul Ribbentrop-MoloTov.
Dupa aventura esuata alaturi de Hitler impotriva Rusiei sovietice, Armata Rosie a instaurat in Romania un regim de cvasiocupatie incepand din 1945. Regimul lui Gheorghiu-Dej, continuat de Ceausescu, a avut ca principal tel politic, niciodata exprimat public, obtinerea unei relative independente fata de Moscova.
Cartea pe care o prezentam astazi reflecta prin prisma documentelor tensiunile dintre comunistii romani si cei sovietici.
DAN CONSTANTIN
Stenograma discutiilor pe problemele colaborarii in cadrul CAER, 29 aprilie 1964
La sedinta au participat tovarasii: Gheorghe Gheorghiu-Dej, Chivu Stoica, Alexandru Barladeanu, Gheorghe Gaston Marin, Gheorghe Cioara si Andrei Pacuraru.
Tov. Gh. Gheorghiu-Dej: Ne-am adunat aici ca sa ascultam vestile pe care ni le aduce Tov. Cioara de la ultima sedinta a Comitetului Executiv al CAER.
Tov. Gheorghe Cioara: In ordinea de zi a sedintei au fost cuprinse 15 probleme, de importanta diferita, din care patru probleme mai deosebite pentru care ne-am pregatit si la care ne asteptam sa fie discutii si aceste probleme sunt urmatoarele:
Masuri pentru adancirea coordonarii vanzarii si cumpararii pe piata capitalista.
Pentru acest punct de pe ordinea de zi Comisia pentru comert exterior pregatise un material in care pozitia Romaniei se deosebea de cea a celorlalte tari.
Celelalte tari sustineau: sa se practice intr-o masura cat mai mare vanzarile si cumpararile in comun de marfuri de pe pietele capitaliste. Noi nu puteam fi de acord, pentru ca vanzari si cumparari in comun de pe piata mondiala nu s-au facut niciodata.
O alta masura: propuneau sa se coordoneze semestrial cumpararile de licente, unicate, procese si linii tehnologice; alcatuirea, pentru perioada 1966-1970, a unui plan coordonat de actiuni pentru cumpararea celor de mai sus din tarile capitaliste; coordonarea intre agentiile economice din tarile capitaliste a cumpararilor si vanzarilor de marfuri pe aceste piete; sa se transmita reciproc
informatiile privind marfurile care trebuie cumparate. Acestea erau patru idei cu care noi nu am fost de acord. Problema a doua se referea la perfectarea proiectului de Conventie intre CAER si Iugoslavia. (…) A treia chestiune a fost: “Raportul privind situatia agriculturii in tarile membre ale CAER“.
Tov. Alex. Barladeanu: Aceasta este o teza mai veche care dureaza de ani de zile, de doi ani si nu a fost gata raportul si acum i-a venit termenul.
Tov. Gh. Gheorghiu-Dej: Noi nu participam la asemenea lucruri. Ce se tot baga acestia asa, ce tot umbla cu asemenea lucruri?
Tov. Gheorghe Cioara: Acest raport fusese intocmit si acceptat de Comisia pentru agricultura pe la sfarsitul lunii ianuarie. In materialul intocmit si difuzat de catre RDG si RSCS inainte de sedinta Comitetului Executiv, se faceau unele aprecieri si propuneri cu privire la tara noastra. Noi ne-am luptat ca materialul sa nu cuprinda nici un fel de referiri si aprecieri in ce priveste tara noastra.
Ne-am luptat ca sa fie acceptat punctul nostru de vedere.
Tov. Gh. Gheorghiu-Dej: Trebuie sa o scoatem afara de pe ordinea de zi.
Tov. Alex. Barladeanu: Era o chestiune mai veche, care decurgea din hotararile luate de primii-secretari la Consfatuirea cu agricultura.
Tov. Gheorghe Cioara: Dupa ce a fost elaborat acest raport, a venit scrisoarea PCUS in care se spune ca Uniunea Sovietica nu va mai exporta, incepand cu 1964, cereale in tarile membre ale CAER.
Dupa ce a venit aceasta scrisoare si-au pus in gand sa schimbe acest raport care mai continea recomandari in sensul ca celelalte tari membre sa contribuie la acoperirea acestui deficit, care nu mai este acoperit de Uniunea Sovietica.
Noi am examinat trei rapoarte. Unul, al nostru, care cuprindea unele date statistice si alte doua intocmite de nemti si de cehi. In ele erau cuprinse urmatoarele idei: ca acoperirea nevoilor de cereale si alte produse alimentare poate fi facuta in cadrul tarilor membre ale CAER. Daca pentru alte produse nu exista posibilitate, totusi pentru cereale exista aceasta posibilitate.
Nemtii spuneau ca productia la hectar fiind mai mica in Romania si in Uniunea Sovietica, aceste tari au obligatia sa faca eforturi mai mari pentru a creste productia de cereale. Pana se va ajunge la acest lucru, sa se analizeze legaturile comerciale ale tarilor exportatoare de cereale.
Dupa aceasta, neamtul face si niste considerente, niste rationamente aratand ca productivitatea muncii in agricultura este redusa, ca intre tarile membre ale CAER aceasta difera, ca in RDG si in Cehoslovacia aceasta este mai mare, pe cand in celelalte este mai mica. Aceste materiale si considerente le-au transmis in scris participantilor inainte de inceperea sedintei.
Tov. Gh. Gheorghiu-Dej: Ungurul si ceilalti nu ziceau nimic.
Tov. Gheorghe Cioara: De asemenea, constatau ca tarile membre ale CAER sunt inca cu pamant in masura diferita (!). Tinand cont de aceste lucruri, trageau concluzia ca Germania si Cehoslovacia trebuie sa cultive plante tehnice, plante mai rentabile si bogate in substante nutritive.
Tov. Gh. Gheorghiu-Dej: Asta inseamna specializarea?
Tov. Gheorghe Cioara: Neamtul spunea ca ce s-ar intampla daca si-ar produce singuri aceste nevoi de cereale, facea socoteala ce pagube ar aduce economiei Germaniei aceste modificari de structura.
Se vede ca trimitand inainte de sedinta aceste materiale, ei nu cunosteau punctul nostru de vedere, dar cu toate acestea nu se asteptau sa punem asa problema.
O alta problema la care ne asteptam sa se provoace mari discutii era in legatura cu “Raportul Secretariatului cu privire la cea de a 15-a aniversare a CAER“. Acest material,? (care) a fost difuzat de Secretariat in ajunul sedintei, nu continea idei si propuneri care sa provoace discutii, insa intr-o varianta initiala pe care o pregatise, dupa plenara din 17 februarie a.c.
, exista o pagina care continea chestiuni polemice la adresa Albaniei, dar, din cate s-a vazut, aceasta chestiune a fost scoasa.
Tov. Gh. Gheorghiu-Dej: Ai materialul care cuprinde acest lucru?
Tov. Gheorghe Cioara: Nu-l am. Aceasta a fost o chestiune initiala, la ei acolo, inainte.
Aceasta era o chestiune la care ne asteptam la discutii intre noi si celelalte delegatii, ne mai asteptam si la posibilitatea ca in discutii sa se ridice propunerea veche in legatura cu intreprinderi(le) comune, cu uniuni.
Tov. Alex. Barladeanu: Aceasta s-a petrecut dupa discutia care a avut loc cu Jaroszewicz.
Tov. Gh. Gheorghiu-Dej: Noi nu putem capata acest material?
Tov. Alex. Barladeanu: Nu are nici o valoare. Ai nostri au prins (tras) cu urechea acolo.
Tov. Gheorghe Cioara: Aceasta a fost cea de-a patra problema din cele 15 trecute in ordinea de zi a sedintei.
A mai fost o chestiune in legatura cu unele probleme de transport, pe care eu nu am inclus-o in material. Aceasta chestiune s-a lichidat in timpul discutiilor.
Cand am plecat, noi eram pregatiti, ne-am pregatit de acasa si cu textul de interventii, pentru a ne spune clar punctul nostru de vedere, sa nu cadem de acord cu nimic din chestiunile pe care le propuneau.
Pe toate aceste probleme si chestiuni, celelalte tari nu aveau pareri deosebite, acesta era un lucru diferit fata de alte sedinte unde mai exista cate o problema in care erau puncte de vedere diferite.
In legatura cu faptul ca asupra chestiunilor supuse examinarii se cunostea ca urma sa aiba o parere deosebita doar RPR, a venit faptul ca tovarasul Barladeanu nu a putut sa ia parte la sedinta fiind retinut la plenara. Acest lucru i-a preocupat pe ei.
Mie mi-a lasat impresia ca ei cred ca neparticiparea tovarasului Barladeanu a fost facuta cu intentia din partea noastra de a ocupa in sedinta o pozitie obstructionista.
In prima zi, cand se facea incercarea aparatelor de translatie, din intamplare traducatorul se gasea in cabina destinata RPR si a auzit o convorbire intre Fadeev si secretarul adjunct Zborowski, traducatorul nostru a prins numai unele franturi din conversatie.
“De ce n-a venit reprezentantul Romaniei?“, la care Fadeev a spus: “Este Cioara aici; am primit in acest sens o scrisoare de la cei care se bazeaza pe forte proprii (!); dar nu este nimic… noi vom discuta asa cum socotim noi“.
La acest raspuns, Zborowski a adaugat: – “Bine ca au gasit o scuza“.
Se punea problema daca in lipsa tovarasului Barladeanu se vor putea purta discutii normale. Ei isi faceau socoteala ca pot sa speculeze unele greseli pe care eu le-as putea face.
Eu am avut interventiile scrise dinainte la cele patru probleme principale, acestea au fost interventiile mai esentiale, iar la celelalte chestiuni, unde nu aveam interes, interventiile au fost foarte scurte, aceasta pentru ca nu erau chestiuni care sa ne atraga interesul. Toate celelalte au mers pe discutii abstracte.
In unele chestiuni eu m-am marginit la acest lucru: ca nu avem observatii, daca vom avea le vom comunica in scris.
Tabacobol, care statea aproape de Leseciko, a observat satisfactia lui si a celorlalti, atunci cand interventiile mele erau scurte. Parca rasuflau usurati dupa ce terminam de vorbit.
Primirea care mi s-a facut la inceperea sedintei a fost o primire rece, insa o primire corecta. O singura data, la primul punct de pe ordinea de zi, Leseciko m-a scapat “din intamplare“ la luarile de cuvant, m-a sarit, a facut aceasta probabil ca sa-mi dea sa inteleg ca este o diferenta intre mine si ceilalti. S-a facut ca nu ma vede.
Dar nici eu nu am vrut sa dau nici o importanta lucrurilor de acest gen. Aceasta a fost atmosfera de pregatire a sedintei.
Sedinta s-a deschis printr-o propunere a lui S. Todorov de a se trimite o telegrama tovarasului Hrusciov, propunere cu totul neasteptata, oferindu-se sa ne prezinte si proiectul telegramei. A spus ca noi, comunistii, nu putem sa trecem peste un asemenea eveniment si ca propune sa trimitem o telegrama si, spunea el, daca sunteti de acord va propun si textul.
Parca mi s-a parut ca in acest timp neamtul si-a indreptat privirea la mine. Eu am spus ca sunt de acord cu trimiterea acestei telegrame. Atunci ni s-a difuzat la toti aceasta telegrama. Este interesant de retinut ca textul telegramei a fost multiplicat la gestender. Ne-au difuzat acest text si ne-au spus ca ni se dau 10 minute pentru a citi-o. Pana la urma nu ni s-au mai dat.
Textul telegramei avea doua parti – una care aducea elogii lui Hrusciov si a doua care se referea la unele teze principale ale colaborarii economice, care ar intra in preocuparile Comitetului Executiv.
La partea a doua a acestei telegrame eu am avut doua observatii la o fraza unde se vorbea despre preocuparile Comitetului Executiv in ceea ce priveste dezvoltarea economica a tarilor socialiste si a doua, la partea care, referindu-se la Declaratia Consfatuirii din 1960, explica succesele economice ale tarilor socialiste prin factori internationali: ajutor reciproc, sprijin reciproc.
Eu mi-am pregatit un text care parafraza o teza din Declaratia din 1960, referitoare la datoria internationalista a tarilor socialiste de a dezvolta industria si agricultura folosind la maximum posibilitatile lor.
La prima pauza a venit la mine Todorov, autorul telegramei, cu Zavoljski, care in prezent este seful biroului de presa al CAER, ca sa le transmit observatiile mele.
Tov. Gh. Gheorghiu-Dej: Sa nu mergem in intampinarea acestora cu nimic, chiar daca scad relatiile, sa le spunem ca noi degeaba nu le putem da. Ce, vreti pomana? Pomana nu va dam (bulgarilor). (…)
Tov. Alex. Barladeanu: Trebuie sa le spunem ca pot face ce vor, pot sa cultive ce vor, dar sa nu vina sa ne ceara cereale.
Tov. Gheorghe Cioara: Am spus ca noi nu suntem de acord sa acoperim nevoile de cereale ale altora. Celelalte chestiuni nu au provocat discutii in timpul sedintei. Toate problemele au fost epuizate in zilele de 21-22 aprilie.
Tov. Gh. Gheorghiu-Dej: Polonezul a fost nemultumit in legatura cu aceasta chestiune, dar nu a spus cum fac ca vand porci in America?
Tov. Gheorghe Cioara: Acest lucru i l-am spus, dar nu in sedinta.
Tov. Gh. Gheorghiu-Dej: Va trebui sa intram in lupta acolo. Sa-i intrebam cum vinzi, cat vinzi, de unde luati furaje. Trebuie sa-i punem in miscare si au sa scoata ei de pe ordinea de zi problema cu agricultura.
Tov. Gheorghe Cioara: Chiar a si fost scoasa.
Tov. Gh. Gheorghiu-Dej: Trebuie sa-i intrebam ce suprafete aveti, de ce puneti culturile astea, dar celelalte, celelalte, asa, ca o ancheta la politie. Si cand el o sa ne puna noua intrebarea: – Dar voi nu ziceti nimic? Sa spunem: nu. Trebuie sa-i facem sa turbeze. Cred ca aceste lucruri ar trebui sa formeze obiectul tratarii lor in anumite articole.
Tov. Alex. Barladeanu: Este momentul sa punem public aceste lucruri.
Tov. Gh. Gheorghiu-Dej: Trebuie sa pastram aceste documente.
Tov. Gheorghe Cioara: Toate acestea fac parte din documentele CAER si sunt incluse in stenograma.
Tov. Gh. Gheorghiu-Dej: (Catre Tov. Al. Barladeanu) Trebuie sa gasim o forma, impreuna cu Tov. Cioara si cu ceilalti sa pregatiti un material, un document pe care sa-l avem la indemana. Jaroszewicz asta stie sa dea interviuri, de ce sa nu dam si noi.
Lucrurile acestea cred ca este bine sa fie date la toti membrii Biroului Politic ca sa le cunoasca, sa fie date si la cei de la presa ca sa stie sa se descurce. (…)
Tov. Gh. Gheorghiu-Dej: In viitor, la alte sedinte in care vor cauta sa ne coordoneze, sa ne ridicam si sa plecam.
Tov. Gh. Gheorghiu-Dej: Este bine ca am ascultat raportul acesta. Aceasta arata cat de preocupati sunt acestia pentru a ne aduce la linie. (…) Eu sunt de acord cu pozitia pe care a luat-o acolo tovarasul Cioara, el a procedat frumos si demn in acel moment, cand, pur si simplu, l-a revoltat atitudinea aceasta de neobrazare a polonezilor. O sa mai avem prilejul sa le dam peste nas.
Trebuie sa-i umilim, sa-i silim sa se apere si va trebui sa se apere. (…)
Sa fie o scrisoare lunga cu un material complex la care sa ne raspunda prin 10 sau 100 de scrisori. Trebuie sa gasim timp sa-i facem o placere. Chiar daca ar vrea sa i-o arate iugoslavilor, sa-i fie frica ca s-o arate sau sa o publice. Uite asa sa-i lucram, sa-i jucam. Sa faceti o scrisoare in care sa fie cuprins tot ceea ce nu am putut spune sau nu am avut timp sa spunem.
Sa fie asa o scrisoare din care sa reiasa ca suntem uimiti, sa-i facem sa nu aiba somn, sa fie obligeti sa o arate lui Gomulka, sa-l puie in dilema. Trebuie bine dezumflat. Pe chestiunea Pietii Comune sa-i facem un capitol, sa-i scrii niste lucruri ca sa nu mai pomeneasca.
Sa stiti ca ei sunt mai legati de noi decat suntem noi de ei, cei mai interesati sunt ei. Noi avem produse pe care ei nu le au. Au si ei produse de care noi avem nevoie, insa trebuie stabilite relatiile cu ei in mod realist, sa nu fortam. Cand ma uit la el parca il vad intotdeauna imbracat in sutana de popa. In anumite imprejurari pareau ca ne-ar sustine.
Daca ati vazut ca din Declaratia plenarei au publicat si polonezii ceva extrase, si cehii, si ungurii au publicat. Polonezii publica acest pasagiu in care se vorbeste despre CAER. Ce publica cehii este de-a dreptul tendentios.
Tov. Alex. Barladeanu: Publica deformat.
Tov. Gh. Gheorghiu-Dej: Noi va trebui sa le raspundem tot in forma si in limba aceasta.
29 mai 1964 ANIC, fond CC al PCR/Cancelarie, dosar nr. 18/1964, f.1-23
