Zi extrem de grea si de complicata! De mult, duminicile, altfel zile adormite, n-au exercitat asupra mea o asemenea presiune. Spre seara, cind am aterizat la Bucuresti, totul parea un fel de cazan incins. Din avion se vedea populatia orasului “deversata” spre Arges, spre lacuri, spre Aqua Land. Cind am deschis telefonul, din mesagerie am aflat o ploaie de stiri.
Incalcari ale legii electorale la Bacau si la Bucuresti. In provincie, un primar a batut o ziarista. Biroul Electoral Central a scapat lucrurile de sub control, nefiind in stare sa ia decizii potrivite. La Cluj, imi transmitea cineva, fostul ministru de interne a avut dimineata un mic avantaj, dar, de indata ce soarele s-a incins, acesta s-a subtiat precum ceara uitata pe taraba.
Cica la Bacau ar fi continuat campania electorala, ca in Bucuresti primarul Ontanu statea prin curtea scolilor unde erau sectii de votare si o punea de-o mica gargara cu oamenii care veneau sa voteze sau tocmai o facusera. Si, in marea sa vocatie democratica, primarul de sector a stat la suete pe la mai multe circumscriptii din scoli, unde s-a intretinut cu “parintii”.
In acelasi timp, fotbalul. Flecareala despre tragismul meciului dintre Spania si Portugalia. Incercati sa va imaginati un asemenea meci intre Romania si Ungaria in vremurile in care ne alimentam reciproc resentimentele! Nu eroismul unic al Letoniei din meciul cu Germania, nu lipsa de caracter a arbitrului care a refuzat balticilor un penalty pe final. Nu isprava halucinanta a cehilor.
Nu, tragismul meciului dintre Figo si Raul, dupa ce au impartasit o prietenie de ani! Politica! Asta da!
Si, daca totul sta sub semnul unei anume confruntari, de ce n-am discuta despre Constitutia Uniunii Europene?! Proiectul acesta atit de disputat, care parea sa fi ajuns la un punct mort, tocmai a fost salvat. Ceea ce, in urma cu mai multe decenii sau chiar secole, ar fi putut deveni pretextul unor razboaie interminabile, acum a devenit pretextul unui mare compromis.
Dupa ce fiecare tara a crezut ca are destule puncte importante peste care nu poate trece, vineri, la Bruxelles, s-a ajuns la un pas istoric. Proiectul de Constitutie a Uniunii Europene nu mai are nici invingatori, nici invinsi. Are doar o baza pentru un viitor european.
Pentru a se ajunge aici, Polonia si Italia au renuntat la mentionarea, in acest proiect de Tratat Constitutional, a radacinilor crestine ale batrinului continent. E vorba despre una dintre valorile de referinta ale spatiului european. Si totusi, pentru ca proiectul de Constitutie sa nu esueze, Italia si Polonia au renuntat. Grecia voia relansarea limbii grecesti in sinul Uniunii.
Marea Britanie voia un rol mai mare pentru decizia prin unanimitate. Germania a renuntat si ea la votul in unanimitate in cazurile privitoare la politicile sociale. A renuntat si Franta la ideea ponderii voturilor in functie de numarul locuitorilor dintr-o tara. Pentru viitorul unui proiect unic in istorie, reprezentantii tarilor membre au renuntat la ultimele obiectii.
Iar sacrificiul a fost facut, spre nemultumirea Vaticanului.
Daca europenii au renuntat la mentionarea originilor crestine, in fond cele care asigura identitatea popoarelor de pe batrinul continent, inseamna ca macar in acest spatiu geo-politic si cultural resursele de negociere nu mai pot fi epuizate.
Intre atitea confruntari si hartuieli politice din Romania, intr-o seara cind nici o informatie nu avea un grad rezonabil de certitudine, victoria compromisului in cazul proiectului de Constitutie UE mi s-a parut cel mai mare cistig. Daca tarile care s-au sfisiat au gasit resurse pentru intelegere, de ce n-am privi cu mai multa detasare nebunia politica?
