Chiar daca o jumatate de secol de dictatura aproape ca a distrus calitatea viticulturii locale, ziarul francez noteaza ca potentialul viticol din Romania este “unul considerabil”.

In scurt timp, vinurile scoase din podgoriile de la Dealu Mare, Cotnari sau Dragasani se vor vinde cu succes pe pietele din Londra, Berlin, New York sau Paris, daca investitorii vor tine cont de criteriul calitatii.

Unul dintre primii investitori straini care au decis sa faca afaceri in Romania este contele francez Guy Tyrel de Poix, stomatolog de meserie, care a deprins pasiunea pentru arta vinului de la bunica sa, care locuia in regiunea Champagne, iar gustul aventurii l-a mostenit de la un stramos corsican.

In 1993, acesta a decis sa investeasca intr-o tara exotica, fiind tentat mai intii de Chile. Sfatuit insa de un specialist, contele a venit in Romania, unde a devenit proprietarul a 20.000 de hectare de vita-de-vie, intinse pe 60 de kilometri de coline, in zona Dealu Mare. Este una dintre cele mai cunoscute regiuni viticole din Romania, situata in judetul Prahova, la nord de Bucuresti.

Cind s-a stabilit, in 1994, in satul Ceptura, Tyrel de Poix a realizat ca totul trebuia reconstruit. “In aceasta regiune propice productiei de vin rosu, peste 60 la suta din pamint a fost cultivat cu butuci din soiuri care dau vin alb”, a explicat investitorul francez, care a adaugat ca vinul produs la Dealu Mare a devenit mediocru si si-a pierdut identitatea.

El nu s-a dat batut, asa incit a importat sticlele din Italia, dopurile din SUA, iar vechile cazane au fost inlocuite cu cisterne de inox cu temperaturi reglabile.

Astazi, 30 la suta din productie se exporta in SUA, Canada si in diferite tari din Europa occidentala.

“Restul productiei se vinde pe piata locala, unde aparitia supermarketurilor a contribuit la educarea gusturilor consumatorilor romani”, scrie “Le Figaro”.

Invazia strainilor

Tyrel de Poix este considerat un pionier in acest domeniu, exemplul lui fiind urmat la scurt timp si de alti investitori straini. In 1998, societatea franco-italiana Vinarte a ales tot terenul de la Dealu Mare, unde detine zeci de hectare. Baronul austriac Jakob Kripp incearca, la rindul lui, inca din 2001, sa redea titlul nobil vinurilor de Dragasani.

In Banat, grupul german Carl Rah a incredintat specialistilor germani si australieni exploatarea a sute de hectare din soiurile Pinot si Merlot. Nici britanicii nu au ratat ocazia. Ei sint prezenti in apropiere de Timisoara si in Dealu Mare, unde societatea Halewood a cumparat citeva sute de hectare de vita romaneasca.

Vita-de-vie, in agonie

Renasterea adevaratului vin romanesc se anunta a fi una dureroasa, scrie ziarul francez. “Din cele 225.000 de hectare de vita-de-vie existente, jumatate risca sa dispara, iar subventiile acordate de doi ani de statul roman nu pot decit sa amortizeze socul”, relateaza “Le Figaro”.

O data cu caderea regimului comunist, viticultorii romani si-au pierdut pietele de desfacere traditionale. Pina la sfirsitul anilor Ô80, Romania producea anual 10 milioane de hectolitri, iar vinul era exportat in tarile blocului sovietic, unde consumatorii nu erau foarte exigenti.

Din 1989, productia de vinuri a scazut la jumatate: in jur de cinci milioane de hectolitri, din care jumatate produsi din butuci hibrizi, pe care viticultorii mici ii cultiva pentru propriul consum. Numai in regiunea Dealu Mare, 30 la suta din terenuri sint abandonate. “Vita-de-vie romaneasca este in agonie.

Ar trebui replantata in fiecare an trei la suta din suprafata pentru a o face rentabila. Iar replantarea unui hectar costa cel putin 10.000 de euro”, explica Guy Tyrel de Poix.

Pentru a intra pe o piata externa cit mai vasta, expertii au declarat, pentru ziarul francez, ca investitorii trebuie sa se orienteze si spre o productie de calitate.

Ei apreciaza ca acestei provocari i-a raspuns deja cu succes Eugen Cojocaru, managerul societatii Cotnari SA, fondata in 1958 si privatizata in 2000, care a readus pe piata un vin care “se ridica la valoarea Tokaj-ului unguresc”.

“Un microclimat insorit si doar usor umed, o recolta nobila si un sol calcaros au facut din acest vin de culoarea mierii cel mai prestigios dintre productiile romanesti”, conchide “Le Figaro”.