Realitatea era greu de sesizat de catre cetateanul obisnuit, altfel spus, cetateanul putea fi usor de manipulat in favoarea PSD. La toate acestea s-au adaugat succese intens mediatizate, precum eliminarea vizelor, aderarea la NATO, stabilirea unui calendar destul de clar pentru integrarea europeana, plus o ploaie de pomeni cu evident iz electoral, dar cu o anume priza la public.
In plus, Guvernul Nastase s-a dovedit mai coerent decat precedentele, dar si mai dinamic, a mizat in multe locuri pe tineri, pe oameni cu certe abilitati manageriale, a infiintat PNA si a oferit opiniei publice arestari spectaculoase, nu s-a cramponat prea mult de ministrii compromisi ori de anumiti baroni.
Una peste alta, forta acumulata si imaginea pe care si-a creat-o nu prea lasau loc de indoieli in privinta unei victorii de rasunet in alegerile locale, in masura sa asigure PSD si victoria clara in alegerile generale de la toamna. Iata, insa, ca votul electoratului a produs o surpriza de proportii, zgaltaind din temelii partidul de guvernamant.
Alianta PNL-PD a cucerit Bucurestiul si a devansat partidul de guvernamant atat la capitolul resedinte de judet, cat si la cel al voturilor pentru consiliile judetene, acolo unde se prefigureaza rezultatele de la "generale". In numai doua saptamani, PSD a trecut de la statutul de partid-stat atotputernic la cel de competitor cu teama in suflet. Deja victoria Aliantei D.A.
pare foarte posibila in alegerile parlamentare, iar pentru prezidentiale lupta se anunta stransa.
Inca o data societatea civila s-a dovedit mult mai realista, mai responsabila decat clasa politica. Chiar daca accesul la informatii a fost restrans, bunul simt a functionat. Electoratul a sanctionat PSD pentru mimarea luptei impotriva coruptiei, pentru aroganta, pentru minciuna.
Oamenii au inteles ca succesele de pe plan extern nu s-au datorat unor reforme reale, ci au fost platite cu miliarde de dolari din banii publici, la fel cum au vazut averi uriase aparand peste noapte din contracte fabuloase pe bani publici sau europeni, iar promisiunile inaltatoare deja n-au mai avut ecou (dovada episodul penibil de dupa turul intai, cand discursul premierului a fost primit ca si
cel cu "suta" lui Ceausescu). Multimea tacuta, Romania profunda (cum a mai fost numita aceasta majoritate a electoratului care nu iese in evidenta; vizibili sunt doar pomanagiii galagiosi pro-PSD), a optat inca o data pentru schimbare, spre marea uimire a politicienilor.
Culmea, intr-o tara care se zbate in tranzitie, electoratul s-a dovedit mult mai greu de manipulat de catre echipele de strategi straini decat electoratele din tari cu indelungata traditie democratica. Poate si pentru ca aici grija omului de rand pentru ziua de maine e mult mai mare decat acolo.
Iar campaniile de imagine, butaforiile, succesele obtinute cu lobby-uri costisitoare in locul reformelor de esenta nu tin de foame.
Deocamdata partidele, dincolo de euforia victoriei sau de amaraciunea infrangerii, nu par sa fi inteles prea bine sensul votului, anume ca nu s-a votat neaparat impotriva PSD sau pentru PNL ori PD, ci pentru normalitate. Iar normalitatea poate fi atinsa doar printr-o permanenta improspatare a clasei politice romanesti. Lunile ce vor urma se anunta teribil de incinse.
Sa speram ca febra va marca sfarsitul bolii, si nu aparitia altor complicatii...
