America se afla azi in mainile unui grup de extremisti. Abuzand de pozitia pe care o ocupa in lume, extremistii ne-au slabit, nu ne-au intarit natiunea. Sensibilitatea mea fata de excesele administratiei americane poate fi pusa in mare parte pe seama biografiei mele. Am crescut ca evreu in Ungaria, in timpul celui de-al doilea razboi mondial.

Am indurat atat ocupatia germana, cat si pe cea sovietica. Astazi, cand il aud pe presedintele Bush spunand ca „fie sunteti cu noi, fie sunteti cu teroristii“ aud sirenele de alarma. Sunt mahnit ca publicul nu e la fel de ingrijorat ca mine. Nu aceasta este America pe care mi-am ales-o eu ca patrie“.

Citisem mai demult aceste ganduri ale lui George Soros si, desi ma impresionasera, uitasem de ele. Mi le-am reamintit, zilele trecute, ascultandu-l pe George Soros vorbind despre ceea ce el crede ca ar trebui facut pentru ca tot mai multi oameni sa aiba sansa de a trai in libertate.

Aflasem cu mai multe luni in urma ca in ultimii sapte ani George Soros a cheltuit cu ideile sale o suma uriasa – 3,8 miliarde de dolari.

Iar acum il ascultam si ma intrebam cate guverne se pot lauda cu investitia pe care George Soros a facut-o in beneficiul democratiei, libertatii si societatii deschise? Si cine altcineva decat el e mai indreptatit sa fie trist ca oamenii nu sunt si ei ingrijorati atunci cand politicienii desconsidera valorile democratiei, libertatii si societatii deschise?

Despre razboiul din Irak, despre cauzele si consecintele lui s-a scris enorm de mult si in Romania. Multe lucruri inteligente si de bun simt, dar parca si mai multe banalitati sau stupiditati ipocrite, izvorate cel mai adesea dintr-un proamericanism provincial - patetic si snob deopotriva. De argumentele lui George Soros nu a parut mai nimeni interesat.

In ultima sa carte, „Suprematia americana: un balon de sapun“, Soros explica de ce s-a opus „atat de virulent invadarii Irakului“.

Argumentele lui sunt un loc geometric perfect al iubirii fata de America, al credintei aproape mistice in libertate si democratie si al suferintei pentru semenii sai de pretutindeni, victime ale cinismului, iresponsabilitatii sau cruzimii oamenilor politici.

Astazi ne apare tot mai limpede ca unilateralismul administratiei Bush in decizia de invadare a Irakului a fost o greseala cu consecinte grave. N-ar fi fost prea greu sa se prevada din capul locului lucrul acesta.

Si totusi, in ce ne priveste, nu ma mir deloc ca inainte sa-i trimita pe soldatii romani in Irak Ion Iliescu si politicienii de la Bucuresti nu au fost interesati de ceea ce crede un om precum George Soros.

De ce nu ma mir? Nu ma mir pentru ca stiu bine „gratitudinea“ cu care Ion Iliescu, Vadim Tudor sau Nastase (dar si un Basescu sau Stolojan) l-au tratat pe discipolul lui Karl Popper in toti anii in care acesta a dus in Romania nu doar idei atat de valoroase dar si foarte multi bani, cam 120 de milioane de dolari, investiti in reconstructia democratica a tarii lor.

Am observat de-a lungul anilor ca „testul Soros“ e infailibil. Asa cum dintii stricati dor la apa rece, tot asa si pe oamenii politici nedemocrati ii supara George Soros si ideile sale. Nu e deloc intamplator ca, la noi, Ion Iliescu, Vadim Tudor & Comp au vazut si vad in continuare in George Soros si ideile lui o amenintare.

Nu e deloc intamplator ca sustinatorii presedintelui ucrainean Leonid Kucima l-au agresat de curand pe George Soros. Nu e intamplator ca fundatiile Soros au fost interzise in Iugoslavia sfarsitului de epoca Milosevici ori in Belarusul lui Lukasenko.

Si, oricat de ciudat ar putea sa ni se para in context, nu e intamplator ca actualul presedinte american si echipa lui nu au nici ei sentimente dintre cele mai bune pentru George Soros si ideile sale.

L-am vazut pe George Soros stand de vorba cu cei mai noi membri ai board-urilor unora dintre fundatiile lui, in jur de 100 de oameni din 21 de tari din Europa Centrala si de Est, din fosta Uniune Sovietica si Asia. M-a impresionat seninatatea chipului sau, izvorand cel mai probabil din constiinta binelui pe care l-a facut in cele doua decenii dedicate valorilor democratiei si libertatii.

Eforturile pe care el le-a pus in slujba interesului general sunt, insa, departe de a-i fi recunoscute. Iar lucrul acesta, daca suntem onesti, il vedem nu doar in cazul politicienilor, ci si al oamenilor de rand. Probabil ca pana la urma asta e in firea noastra, a oamenilor, sa-i privim cu suspiciune sau frustrare pe cei care dau - uneori, iata, atat de mult - fara sa ceara nimic in schimb.

Si totusi, ascultandu-l pe George Soros si citindu-i cartile parca nimic nu te impresioneaza mai tare decat seninatatea lui si generozitatea atat de modesta a gandurilor si faptelor sale.