Vestea neasteptata a transferului de suveranitate catre guvernul irakian, cu doua zile mai devreme, a acaparat complet atentia participantilor la summitul NATO de la Istanbul. Irakul se afla, oricum, pe primul plan al discutiilor de luni; putini participanti se asteptau, insa, ca ceremonia predarii suveranitatii in Irak sa aiba loc chiar in primele ore ale zilei.

Se pare ca doar americanii si britanicii au fost la curent cu aceasta; ceilalti membri ai NATO, mai ales cei care nu au trupe in regiune, au fost informati dupa ce s-a incheiat transferul. Momentul de surpriza a fost depasit destul de repede.

Nici unul dintre liderii aflati la Istanbul nu-si putea permite sa-si exprime deschis contrarierea; in definitiv, prima reuniune la varf a Aliantei extinse trebuia, cu orice pret, sa lase impresia de unitate si solidaritate.

In acest spirit al solidaritatii regasite, liderii celor 26 de state membre NATO au decis, ieri, ca Alianta sa raspunda favorabil cererii formulate de guvernul de la Bagdad si sa-si asume responsabilitatea antrenarii trupelor irakiene.

Formularea din declaratia comuna data publicitatii este destul de vaga, lasand la latitudinea fiecarui stat membru NATO in ce fel va contribui la instruirea irakienilor. Ea este rezultatul unor negocieri aprige purtate intre SUA si Marea Britanie, pe de o parte, si componentele "axei pacii", Franta, Germania si Belgia, pe de alta parte.

Acestea din urma s-au opus categoric oricarei decizii care ar angaja oficial Alianta in Irak. Pana si trimiterea de instructori in Irak a fost considerata de Paris, Berlin si Bruxelles drept un semn al implicarii NATO in conflictul irakian.

Asa ca aceste tari au fost de acord sa contribuie la antrenarea trupelor irakiene, cu conditia ca aceasta sa nu se petreaca pe teritoriul Irakului, ci in alte zone. Detaliile vor fi stabilite ulterior, la nivel de ambasadori ai statelor membre ale Aliantei.

Despre posibilitatea preluarii, de catre NATO, a controlului sectorului polonez din Irak (asa cum ar fi dorit americanii si britanicii) nici nu s-a mai discutat la Istanbul. La discutiile preliminare, purtate la nivel de ambasadori, de ministri de externe sau ai apararii devenise clar ca nu se va ajunge la un consens in aceasta privinta.

O alta decizie importanta adoptata ieri la Istanbul prevede suplimentarea cu 3 500 de oameni a trupelor activand in cadrul ISAF din Afganistan. Astfel, efectivele aliate din aceasta tara vor ajunge la 10 000.

Analistii considera cifra absolut insuficienta pentru a asigura securitatea in Afganistan pentru organizarea primelor alegeri libere; s-a estimat ca ar fi nevoie de o forta de 100 000 de militari pentru ca eficienta fortelor multinationale de mentinere a pacii sa se faca simtita. Pentru cele 26 de state membre NATO, chiar si trimiterea celor 3 500 de oameni va fi un efort serios.

Declaratia data publicitatii ieri nu specifica din ce tari vor face parte militarii care urmeaza sa plece in Afganistan; majoritatea aliatilor au contribuit deja cu tot ce puteau ei la razboiul impotriva terorismului condus de Statele Unite.

Avand bugete de aparare grevate de reduceri succesive, majoritatea partenerilor europeni ai Statelor Unite s-au dovedit prea putin capabili de a sustine un efort militar atat de amplu ca acela in care s-au angajat Statele Unite si Marea Britanie. Tot ieri a devenit oficiala dizolvarea Fortei de Stabilizare din Bosnia (SFOR) si inlocuirea ei cu trupe sub egida UE.

Militarii NATO inca aflati in Bosnia vor fi retrasi cat de curand, fiind disponibili pentru misiuni in zonele mai fiebinti ale globului.