Nicolae Popa a fost numit presedinte al Inaltei Curti de Casatie si Justitie (ICCJ), ceremonia de investire urmand a avea loc, maine, la Palatul Cotroceni, unde in fata sefului statului vor depune juramantul si doi dintre sefii de sectii ai instantei supreme.
Pe langa numirea lui Anton Pandrea ca sef al Sectiei penale a ICCJ si a lui Constantin Furtuna ca sef al Sectiei de contencios administrativ, vor fi numiti pe viata 14 judecatori la instanta suprema. Printre judecatorii care vor depune, miercuri, juramantul sunt Gheorghe Voicescu, Theodor Mrejeru (fostul sef al Sectiei de contencios administrativ - n.r.
), Liviu Giurgiu, Florica Robescu, Georgeta Teodorescu, Nicolae Ionescu, Cornelia Silvia Marica si Gabriela Stecoza.
Nicolae Popa nu a fost niciodata judecator la o instanta obisnuita - alta decat Curtea Constitutionala -, ci doar profesor de drept la Universitatea Bucuresti. Dar nu numai atat. Pana in 1996, Nicolae Popa a fost unul dintre consilierii personali ai lui Ion Iliescu, functie detinuta momentan de fostul ministru al Justitiei, Rodica Stanoiu.
Inainte sa piarda alegerile, Iliescu a avut grija sa-l numeasca judecator la Curtea Constitutionala. Aici, cariera lui Popa a stagnat vreme de patru ani, exact atata timp cat a durat guvernarea CDR. A trebuit ca PSD sa revina la guvernare, iar Ion Iliescu la carma tarii, in 2000, pentru ca ascensiunea lui Nicolae Popa sa continue.
In 2001, Iliescu l-a numit in functia de presedinte al Curtii Constitutionale.
Mandatul sau a expirat anul acesta, pe data de 8 iunie, iar, o saptamana mai tarziu, a fost numit judecator la instanta suprema, exact in aceeasi zi in care a fost pensionat fostul presedinte, Paul Florea, un magistrat care avea in spate 46 de ani de munca in salile de judecata, dar nu ii era la fel de simpatic presedintelui Ion Iliescu.
In ceea ce priveste activitatea lui Nicolae Popa in fruntea Curtii Constitutionale, este de mentionat o decizie a acestei instante de a respinge, in iulie 2003, o exceptie de neconstitutionalitate invocata de un inculpat care contesta un mandat de arestare emis de un procuror, sustinand ca o asemenea practica este contrara Conventiei Europene a Drepturilor Omului.
Justitia romana abia traversase un imens scandal legat de aceasta problema, in urma deciziei CEDO din cazul Pantea impotriva Romaniei, care sustinea exact acelasi lucru: procurorul nu are dreptul sa emita mandat de arestare.
