Rablele dau bataie de cap politiei si primariei, care se roaga de "gardisti" sa le duca din centrul Bucurestiului. Comisariatul n-are insa bani nici macar sa le tracteze. Pana si sigla de pe botul Daciei ramase functionale au platit-o comisarii din buzunarele proprii. La fel si bannerul de la intrarea in institutie, pe care scrie impozant "Garda Financiara", si apa potabila din sediu.

Cladirea comisariatului, o maghernita construita in 1924, se inunda la fiecare ploaie. In birouri stau claie peste gramada cate zece comisari. Calculatoarele - cate doua de birou - sunt din primele generatii si, cu exceptia celui instalat la comisarul-sef, nu suporta Internetul. Din lipsa de masini, comisarii se duc in controale cu RATB-ul.

Pentru cazuri urgente folosesc masinile personale, dar cu teama. Le parcheaza departe de firmele pe care le au de controlat si parcurg restul drumului pe jos, pentru ca se intampla des ca, in urma unei descinderi, sa se trezeasca cu masinile avariate in parcarile de acasa.

Controalele la distante mari - de exemplu, comisarii din Giurgiu au fost solicitati sa vina la angroul Europa pe motiv ca sunt mai impartiali decat cei din Ilfov in parohia carora se afla complexul - ii costa pe comisari cateva sute de mii de lei. Banii de benzina nu-i deconteaza nimeni.

Cu exceptia sediilor, care in alte judete sunt mai rasarite, situatia comisarilor din Bucuresti se regaseste in toata tara. Teoretic, un comisar al Garzii Financiare ar trebui sa aiba uniforma, arma de foc, spray paralizant, electrosoc, vesta si baston reflectorizant. Ultima data cand s-au distribuit uniforme in Garda Financiara a fost in 1998.

Chiar daca vreun comisar si-a pastrat hainele de lucru intacte timp de 6 ani, nu le poate folosi din cauza ca "nu mai au insemne de actualitate". Spray-urile paralizante, electrosocurile, vestele si bastoanele reflectorizante n-au intrat inca in dotarea Garzii Financiare. La controlul TIR-urilor care circula noaptea pe sosele, comisarii stau lipiti de politisti sa nu dea vreo masina peste ei.

Arme s-au distribuit, dar... nu sunt bani pentru cartuse. "Avem arme, dar nu le-am dat in folosinta. Conform legii, pentru folosirea armelor de foc ar trebui sa organizez periodic sedinte de tragere la care sa participe toti comisarii. Asta inseamna bani pentru munitie, inchiriere poligon, inchirierea unor autobuze care sa transporte oamenii...

Or, noi nu avem alocate fonduri decat pentru plata salariilor si a utilitatilor pentru sediu - apa curenta, gaze, energie electrica", ne spune Mihai Bordianu, comisarul-sef de la Bucuresti. Lipsa fondurilor pentru cheltuieli curente si numarul mic de angajati ai Garzii Financiare duc la situatii aberante. In total, la nivelul tarii sunt 800 de comisari.

O echipa de control a Garzii Financiare nu poate fi formata din mai putin de doi comisari. Cele 400 de echipe de control existente in prezent ar trebui sa supravegheze activitatea a 620.000 de agenti economici care si-au depus bilantul pe anul trecut, cateva zeci de mii de agenti care nu si-au depus bilantul, plus cateva zeci de mii de persoane fizice autorizate.

Cum nu li se deconteaza cheltuielile de transport, iar masini in folosinta nu au, comisarii prefera sa controleze agentii economici din municipiile resedinta de judet, unde isi au sediul. Cei de la periferia judetului risca sa se trezeasca cu Garda pe cap doar daca ii reclama vreun dusman. De asemenea, cartierele in care tiganii si arabii fac legea sunt, in general, ocolite de comisari.

Din lipsa de fonduri, institutia refuza sa le faca asigurari de viata, iar oamenii se tem sa le ramana familia pe drumuri, daca patesc ceva. Daca la Garda Financiara activitatea se desfasoara dificil, Agentia Nationala de Administrare Fiscala, cealalta institutie ce ar trebui sa combata coruptia, este complet pe butuci.

La Directia Generala de Inspectie Financiar-Fiscala din Bucuresti, de exemplu, s-au adunat peste 16.000 de solicitari de inspectii fiscale restante. Presupunand prin absurd ca agentia isi inceteaza orice activitate curenta, epuizarea restantelor, la numarul actual de angajati, s-ar putea finaliza in trei ani.

Cazurile ar trebui rezolvate insa rapid deoarece privesc efectuarea de inspectii fiscale la contribuabilii supusi reorganizarii judiciare, a falimentului si a lichidarii voluntare, cereri de rambursare TVA, solicitari de inspectii fiscale din partea fostului APAPS (actualul AVAS), Politie, Curtea de Conturi, Parchet, denunturi de la persoane fizice sau juridice etc. Lunar, circa 1.

000 de sesizari noi vin pe adresa directiei din Bucuresti. La acestea se adauga obligatia de a inspecta fiscal circa 90.000 de contribuabili care nu si-au depus bilanturile contabile in 2003, dar numarul nu se cunoaste exact deoarece baza de date a Ministerului de Finante nu este actualizata.

Pentru toata aceasta activitate sunt angajati 231 de inspectori/consilieri, numar ridicol in conditiile in care doar un control de rutina pentru rambursarea de TVA dureaza minimum 7 zile, iar in cazul in care exista suspiciuni privind legalitatea actelor - intre 30 si 60 de zile.