„Cu aproape 2000 de intreprinderi controlate de stat, Romania are mai mult de privatizat decat toate tarile din Europa de Est la un loc“, se arata intr-un raport al Bancii Mondiale. Potrivit datelor statistice, pana la sfarsitul lui 2003, s-au privatizat doar 40% dintre intreprinderile mari si in jur de doua treimi din cele medii.

Exista inca 1300 de companii de stat si 600 care se afla sub controlul statului. Cat priveste aportul societatilor private la formarea PIB, trebuie spus ca, in 2002, sectorul privat a generat 65% din PIB, in comparatie cu o medie regionala de 76%.

Mai mult, numai 19% dintre intreprinderi aveau investitori strategici, 33% dintre intreprinderi aflandu-se in posesia directa a statului, 24% fiind controlate de oameni din interior si 13% fiind privatizate in masa.

Prin contrast, in Cehia, pana in 1998, 85% dintre companii aveau un proprietar desemnat strategic in urma privatizarilor din 1992-1994, iar, la sfarsitul lui 2003, 33% dintre intreprinderi aveau un proprietar strain semnificativ. Din pacate, o vina pentru situatia actuala a firmelor de stat o au si managerii acestora.

Si asta pentru ca marea lor majoritate au fost alesi de muncitori si aprobati de sindicate, iar eforturile lor au fost canalizate catre gasirea de metode pentru a acumula arierate. Nici privatizarea prin metoda MEBO nu este laudata de Banca Mondiala. Deveniti actionari, 18 milioane de cetateni romani nu si-au exercitat in nici un fel controlul efectiv. Astfel, nu au aparut proprietari majoritari.

O problema foarte importanta identificata de raportul Bancii Mondiale este lipsa de strictete a bugetului, care continua sa subventioneze gaurile negre. Subventiile prin neplati, acumularea de arierate si aranjamentele tip barter periodice sunt practici curente printre intreprinderile neprofitabile. Atat societatile de stat, cat si cele private folosesc arieratele-taxe pentru a se finanta.

Companiile in care statul detine actiuni sunt cele cu procentul cel mai mare de datorii la buget, intre 30 si 7. La aceste companii, care au avut pierderi si in 2001, si in 2002, arieratele au variat intre 37 si 11 procente din active. Firmele private cu pierderi constante au avut datorii la buget mai mari de 30% din active, in timp ce unitatile profitabile datorau 2% din active.

Prin contrast, se arata ca in relatiile dintre societati datoriile nu sunt persistente. Plata intarziata a furnizorilor este un lucru comun, nu si neplata sistematica. Acest mecanism autodisciplinat functioneaza la fel ca in tarile occidentale. O astfel de disciplina financiara ar trebui impusa si in relatiile cu statul, pentru ca disciplina bugetara incurajeaza competitia la toate nivelurile.

Cat priveste conditiile de incepere a unei noi afaceri in Romania, Banca Mondiala sustine ca Registrul Comertului este unul dintre cele mai putin eficiente din regiune, fiind nevoie, in medie, de trei saptamani pentru a obtine un numar de identificare pentru o companie. La polul opus se situeaza modul de acordare a licentelor.

Astfel, o data ce Guvernul a introdus regula consimtamantului implicit, 480 de societati au primit imediat licente. Noua regula permite companiilor sa demareze anumite activitati daca autoritatea guvernamentala relevanta nu a raspuns in 30 de zile. Intre timp, 25% dintre companiile romanesti considera licentierea ca fiind un obstacol moderat pana la major in calea afacerilor.

Nici actualul Cod al muncii nu este laudat de Banca Mondiala. In opinia acesteia, Romania are unele dintre cele mai rigide conditii de angajare, noul cod fiind pe alocuri mai restrictiv decat cel vechi.