Romanii vor putea rezilia contractele prin care au achizitionat servicii financiare prin intermediul mijloacelor de comunicatii la distanta intr-o perioada de pana la 30 de zile de la "parafarea" documentului fara a plati penalitati si fara a preciza un motiv, potrivit unui proiect de ordonanta intocmit de Autoritatea Nationala pentru Protectia Consumatorului (ANPC).

Actul normativ transpune in legislatia autohtona prevederile mai multor directive europene, protejand interesele consumatorilor.

Servicii financiare precum deschiderea unui cont bancar, obtinerea unui card de credit sau incheierea unei polite de asigurari sunt operatiuni ce pot fi efectuate si fara a merge la institutia de credit sau la societatea de asigurari.

Bancile autohtone au deja linii telefonice speciale unde clientii obtin informatii despre produsele bancilor, iar alte institutii au inceput sa le ofere clientilor posibilitatea de a comanda carduri online. Produsele contractate prin intermediul mijloacelor de comunicare, fara ca reprezentantii institutiilor si beneficiarii sa se intalneasca, sunt denumite "la distanta".

Actul normativ va asigura buna informare a clientilor despre serviciile ce le vor fi oferite prin intermediul mijloacelor de comunicare, astfel incat acestia sa nu sufere prejudicii, le va asigura dreptul de denuntare unilaterala a contractului intr-o perioada precisa de la data incheierii acestuia si va proteja consumatorii de serviciile nesolicitate.

O masura suplimentara de protectie a clientilor este prevederea expresa a legii ca un client nu va avea nici un fel de obligatii in cazul in care nu a solicitat respectivele servicii, absenta unui raspuns al acestuia catre furnizor neputand fi interpretat ca acceptare tacita.

Totodata, ordonanta prevede ca cheltuielile de comunicatii efectuate pentru acest tip de servicii vor fi suportate intotdeauna de furnizor si nu de beneficiar.

Informatiile minime, obligatorii

In cazul oferirii serviciilor de acest tip, clientii vor fi informati despre caracteristicile generale ale respectivului serviciu, pretul total pe care trebuie sa-l achite, "inclusiv toate comisioanele, taxele, costurile suplimentare ori cheltuielile aferente si toate tarifele, achitate direct de consumator sau prin intermediul furnizorului", se precizeaza in proiect.

In cazul in care nu poate fi furnizat un pret total al respectivului serviciu, furnizorul este obligat sa informeze consumatorul asupra modalitatii de calcul necesare pentru a verifica costul total. Nu in ultimul rand, in cazul serviciilor vandute cu ajutorul telefonului, consumatorii vor fi informati in primul rand de scopul comercial al apelului.