In pofida protestelor sindicale, se pare ca politicienii si patronatele se pun tot mai mult de acord cu faptul ca marirea numarului de ore dedicate muncii este necesara pentru pastrarea competitivitatii economice, in contextul cresterii concurentei din partea tarilor asiatice si a Europei de Est.
Cateva mari firme si concerne europene au si anuntat ca vor sprijini aceasta masura, iar altele doresc deja sa o puna in practica.
In mai multe tari din Europa, un subiect mult-discutat se pare ca a revenit la ordinea zilei. Discutiile privesc, conform postului de radio german Deutsche Welle, reintoarcerea, in Germania, Franta si, mai nou, in Olanda, la programul de munca de 40 de ore saptamanal, adica cel care se practica si in Romania.
Urmand exemplul politicienilor si oamenilor de afaceri din Germania si Franta, unde discutiile se poarta de mai mult timp, ministrul Afacerilor Economice din Olanda, Laurens Jan Brinkhorst, a solicitat si el revenirea la programul de munca de 40 de ore pe saptamana pentru muncitorii civili si functionarii publici, pentru imbunatatirea competitivitatii cu pietele in expansiune din Asia si Europa
de Est. „O saptamana normala de munca ar trebui sa aiba 40 de ore“, sustinea ministrul, la sfarsitul lunii trecute. De asemenea, oficialul olandez solicita modificarea legislatiei referitoare la concedierea angajatilor, care este, la ora actuala, deosebit de dificila pentru patroni. Planuri similare exista in Germania, unde reactia sindicatelor a fost vehementa.
Acelasi lucru s-a intamplat in Olanda, unde sindicalistii au solicitat mentinerea „modelului Polder“, care a aparut in 1982, prin consensul dintre guvern, patronate si sindicate. Atunci, numarul orelor de munca a fost redus la 38, pentru ca, in 1994, pentru cateva domenii, sa fie micsorat la 34 de ore.
La ora actuala, conform unui studiu publicat de Organizatia pentru Dezvoltare si Cooperare Economica, un lucrator olandez petrece la munca 1340 de ore pe an, adica are cea mai scazuta medie din Europa.
In pofida protestelor organizatiilor sindicale, care sustin ca nu cantitatea, ci calitatea muncii trebuie sa creasca, ideea saptamanii de munca de 40 de ore este sprijnita de mari firme si trusturi bancare, cum sunt concernul Philips si ABN Amro, cea mai mare banca din Olanda.
Mai mult, fabricantul de mobila Smead Europe a anuntat, la mijlocul lunii iulie, ca va impune, fara suplimentarea platilor, marirea numarului de ore prestate in trei fabrici din Olanda.
Actionat in justitie de sindicate, trustul a pierdut procesul, vinerea trecuta, dar calea spre noi incercari de acest fel este deschisa, deoarece patronatele considera ca modelul european, cu o gama larga de privilegii acordate angajatilor, nu mai corespunde problemelor noi si acute ridicate de procesul de globalizare si, de aceea, trebuie revizuit.
In Romania, in schimb, saptamana de lucru nu constituie, deocamdata, o sursa de disputa, deoarece 40 de ore pe saptamana, in cinci zile de lucru de cate opt ore, reprezinta durata de munca standard prevazuta in Codul muncii. Exceptie fac doar tinerii pana la 18 ani, care pot lucra doar 30 de ore pe saptamana, cate sase ore pe zi.
Orele suplimentare nu trebuie sa depaseasca nici ele un anumit numar, iar maximul de ore prestate saptamanal, incluzand orele suplimentare (care trebuie platite sau compensate prin zile libere), este de 48. Exista totusi posibilitatea, pentru categorii de angajati care lucreaza in conditii grele sau periculoase, de reducere a numarului de ore lucrate saptamanal.
