Pentru a treia oara in ultimele doua luni, Banca Nationala a Romaniei a redus dobanda de interventie si a dat astfel inca un semnal de "incurajare" pentru ieftinirea creditelor in lei. Pana una-alta insa, costul creditarii in moneda nationala ramane foarte ridicat, ratele de dobanda fiind in evidenta contradictie cu evolutia inflatiei, atat cu cea inregistrata, cat si cu cea prognozata.

Bancile comerciale, cu exceptia notabila a BCR, continua sa nu se sinchiseasca de diminuarile cu taraita ale sus amintitei dobanzi de interventie, ba, am spune, privesc chiar cu o oarecare ostilitate argumentele economice in favoarea ieftinirii creditelor.

Sunt astfel pastrate rate de dobanda la imprumuturile in lei care, daca se adauga fel de fel de comisioane, sunt de trei-patru ori mai mari decat rata anuala a inflatiei. Nici nu vor scadea prea curand atat timp cat profiturile obtinute de banci pe aceasta cale sunt uriase, iar concurenta din sistem ramane de fatada. Dobanzile la creditele in valuta vor creste.

Faptul a fost anuntat deja ca inevitabil de reprezentantii la varf ai bancilor comerciale romanesti, dupa ce BNR a decis, la sfarsitul saptamanii trecute, sa impuna cresterea rezervelor minime obligatorii la depozitele in valuta atrase de banci de la clienti, de la 25 la 30 la suta.

Cei care au contractat un imprumut in dolari sau euro au de ce sa fie suparati, deoarece vor trebui sa plateasca mai mult decat s-au gandit initial. Asa se face ca in ochii opiniei publice, BNR apare mai nou in postura de inamic public al consumatorului pe credit in valuta, dupa ce si-a consolidat, la inceputul anului, imaginea de dusman al creditelor in lei.

Pentru cetateanul de pe strada, miscarea de dobanda este cu atat mai greu de inteles cu cat toate informatiile pe care le primeste "din piata" n-ar justifica o majorare a costului creditarii. Pentru ca si banii sunt o marfa, iar pretul ei este dobanda. Or, marfa este din belsug. Piata romaneasca este de-a dreptul sufocata de intrarile de valuta.

De peste hotare cei plecati la munca revarsa suvoi de euro si dolari in tara. BNR tine piept cu greu acestui torent, cumpara in " dusmanie", iar rezervele valutare bat record dupa record.

De ce sa platesti mai mult cand exista o asemenea supraoferta si, mai ales, de ce considera BNR periculoasa expansiunea creditului in valuta? Aparent, masura adoptata de BNR loveste in interesul cetatenilor, restrictioneaza accesul la credite al agentilor economici, una peste alta n-ar fi binevenita.

In realitate, autoritatea monetara nu face altceva decat sa actioneze administrativ, prin mijloacele pe care le are la dispozitie, pentru ca economia sa-si mentina echilibrul pe care l-a obtinut atat de greu.

Creditele in valuta nu alimenteaza doar importuri de masini si utilaje, nu inseamna numai investitii in modernizare, ci si un deficit comercial a carui expansiune este din ce in ce mai ingrijoratoare. BNR nu se poate culca pe o ureche, admirand intrarile de valuta provenite din munca capsunarilor, din care se finanteaza un deficit de cont curent in continua crestere.

Cel mai important succes al economiei romanesti si deopotriva sarcina de capatai a BNR, supraperformanta obtinuta in reducerea inflatiei, poate fi pus in pericol. Incercarea de stavilire a creditului in valuta este, din acest punct de vedere, de salutat.

Desigur, argumente macroeconomice precum cele de mai sus, chiar daca tin de interesul national, nu pot consola indeajuns nici persoanele fizice, nici pe cele juridice care au ales sa apeleze la creditul in valuta. La urma urmei, ambele categorii au optat pentru creditul in dolari sau euro pentru ca acesta inca este mai avantajos decat cel in moneda nationala.

Restrictionarea creditelor in valuta la care se adauga dobanzile cocotate la imprumuturile in lei limiteaza accesul la finantare al agentilor economici si franeaza creditul de consum pentru populatie. Cine este de vina: BNR, sistemul bancar, economia romaneasca? Cate putin din toate.

Dar inainte de orice, este vorba de costul neincrederii in moneda nationala, rezultat al unei tranzitii prea indelungate. Poate, de la anul, odata cu aparitia leului greu, romanii vor privi moneda nationala cu ochi mult mai buni.

Pana atunci, ca un "bun exemplu" venit din partea guvernantilor, pot admira doar declaratiile de avere ale demnitarilor si inaltilor functionari publici, bine garnisite cu conturi in dolari si euro, conturi deschise pentru o mai mare siguranta, prin strainataturi...