O moda care i-ar putea face pe multi sa zimbeasca, iar pe altii sa se enerveze de-a dreptul este aceasta politie a pietelor. Ideea merita luata in discutie, cel putin pentru ca a pornit de la diferenta enorma a pretului de vinzare al legumelor (e valabila si in cazul fructelor, dar si al altor produse agricole din Romania). Se vind la un pret jignitor de mic.
Seamana mai degraba cu o palma din metal, trosnita peste falcile taranilor. De altfel, multe dintre produsele lor se vind cu 5.000 de lei kilogramul, adica exact cu o moneda usoara din aluminiu, pe care unii dintre orasenii sclifositi nu se mai apleaca sa o ridice. Explicatia politica a preturilor mari din piete a fost data. Speculantii sint de vina.
In consecinta, s-a propus (chiar promis) ca se va infiinta o politie a pietelor. Doar ca nu s-a promis ca aceasta va fi dotata cu tunuri, sabii, catuse si alte arme si ustensile bune pentru neutralizat dusmanii poporului, si atunci, cu siguranta, preturile vor cadea ca niste vrabii lovite de plumbul mitralierei.
Mie, unul, mi se pare ca avem de-a face cu un amatorism cumplit. Si pe vremea lui Ceausescu, intermediarii din piete au fost vinati fara mila. Unii chiar au fost pedepsiti exemplar. N-a lipsit mult
sa-i vedem spinzurati, ca principali vinovati ai infometarii poporului. Dar profesia de intermediar tot n-a disparut. Si, in ciuda concurentei din economia de piata, in stilul romanesc in care functioneaza ea, nici nu vor disparea prea curind.
S-a gindit cineva sa porneasca de la producator spre piete ca sa vada ce se petrece pe traseu? Undeva, ceva se intimpla. Poate ca unele lucruri inca n-au fost descoperite. Dar cel putin citeva sint deja cunoscute. De exemplu, sistemul de achizitii.
Cine si ce a facut ca in Romania sa functioneze o retea si un sistem de preluare a produselor din gospodaria taraneasca? Ministrul agriculturii, cel care tine pusca de vinatoare? S-avem pardon! Neoficial, intermediarii inlocuiesc pe cont propriu, fara sa plateasca nici o taxa pentru aceasta afacere, ceea ce ar trebui sa functioneze. Mai mult, exista si o piata de gros.
Din pacate, aceasta apare mai curind ca un mecanism menit sa ridice preturile la legume si fructe. Sint deja destul de cunoscute povestile cu vamuirile legumelor si fructelor venite din strainatate. Nu are rost sa revin si la zvonurile privitoare la droguri.
Sa ne intoarcem la piata de gros. Iarasi facem pe ingerasii curati ca lacrima! Nu este om care sa fi incercat sa vinda pe piata de gros si sa nu se fi izbit de regula ei: spaga pentru colector. Piata de gros de legume si fructe din Bucuresti este o masina de colectat bani. Si nu pentru administratorul burjui al respectivei piete, ci pentru sefii de deasupra sa.
Iar despre acestia se spune ca sint undeva foarte sus.
Ca piata de gros este una dintre marile afaceri ale banilor negri, adica marele mecanism de colectat bani necontabilizati si trimisi spre canale politice, ne-o demonstreaza si faptul ca numarul pietelor de acest fel creste ca si preturile. Se dubleaza.
Sa fie oare intimplator faptul ca unul dintre strainii cei mai favorizati in privatizari dubioase (de pomana) se intinde acum si spre o alta piata de gros? Vor fi deci mai multe piete de gros in care toti angrosistii vor trebui sa plateasca spaga de rigoare pentru o colecta extrem de ciudata.
Pe aici trebuie umblat pentru a descifra preturile nebune si pentru a le mai cobori nitel. Cu tunul si cu politaii pe cai impotriva intermediarilor de arpagic, chiar nu vad nici o sansa.
