Functionarul care imi explica cum e cu filozofia administrativa este insarcinat sa aplice legea accesului la informatii publice la primaria unui oras mare si este unul dintre cei mai buni si mai seriosi din domeniul sau. Este convins ca nu ar trebui sa intereseze pe nimeni cum a votat fiecare dintre consilieri, iar explicatia sa defineste o lume politica: votam fiecare cum vrea, raspundem toti.
Ideea de responsabilitate individuala se pierde in proceduri. Alegatorii habar nu au cum au votat parlamentarii in cei patru ani de mandat. De cele mai multe ori votul parlamentarilor nu este secret, dar nici public. Se voteaza cu ridicare de miini, cineva trece si numara, dar nicaieri nu ramine evidenta votului. La Senat se voteaza modern, cu cartele.
Tehnic vorbind, ar fi usor sa avem o evidenta, dar nimeni nu s-a gindit sa o tina. Nici gind sa fie publicat regulat modul in care a votat fiecare parlamentar. Iar in momentele decisive votul este explicit secret, de exemplu cind se voteaza motiuni sau se acorda incredere unor guverne.
Exista ideea ca in momente importante votul este ceva intim, tine exclusiv de personalitatea parlamentarului, nicidecum de mandatul primit de la votanti. Alina Mungiu observa ca votul uninominal nu ar schimba mare lucru: la ce bun sa votezi direct un om daca oricum nu poti sa stii ce alegeri face el in numele tau, si argumentul nu poate fi combatut.
De fapt, iresponsabilitatea este regula si responsabilitatea exceptia, asa este facut sistemul. Nu stim de pilda care dintre deputatii liberali si democrati au votat pentru sinistra lege a informatiilor clasificate sustinuta de PSD. Aritmetica spune ca au fost citiva.
Cum am putea protesta impotriva includerii pe liste a acestor securisti deghizati daca nu stim cum au votat? Candidatii democrati pentru Casa Alba, Kerry si Edwards, au votat amindoi pentru razboiul din Irak. La o suplimentare de fonduri, Kerry a votat impotriva, nemultumindu-i pe patrioti,iar pacifistii nu-i iarta primul vot.
Amindoi fac acum fenomenale jonglerii oratorice pentru a-si explica pozitiile fata de razboi. Fiecare reprezentant american are un registru al modului in care a votat. In campanie, adversarii si sustinatorii il ataca sau il lauda in functie de optiunile lui in cazul legilor importante. Acolo voteaza fiecare si raspunde fiecare, iar legile in America nu devin superflue si sint respectate.
Odata decizia luata, este aplicata, chiar daca unii se lauda ca nu au fost de acord cu ea. Responsabilitatea individuala nu dilueaza forta deciziilor, asa cum par sa creada iresponsabilii politicieni romani de la toate nivelurile.
Votata secret, coruptia devine un bun comun al tuturor si nu poate fi eliminata prin votul publicului. Se voteaza diferite smecherii cu bani publici, nu raspunde nimeni in mod individual, ci institutia ca atare. Daca se afla, toti sint corupti, daca nu se afla si mai bine. Prost sa fii sa nu “te bagi”, oricum la urne nu se stie cum ai votat.
Votul secret naste povesti fantastice, de un comic involuntar incredibil. Legea romaneasca spune clar ca la alegerea conducerilor consiliilor judetene se voteaza secret. De ce secret? Doar geniul administrativ pe nume Octav Cozminca, parintele legii, ar putea sti. La desemnarea conducerii CJ Buzau, citiva consilieri PRM au mers la biserica si au jurat cu mina pe Biblie ca vor vota cu PD-PNL.
Ulterior, Vadim Tudor a facut o intelegere cu PSD. Printr-o adevarata poveste de capa si sfada, cu viclenii si tradari reciproce, cei trei au votat totusi cu opozitia, Tudor i-a exclus din partid si PUR a cistigat presedentia CJ. Nu ma intrebati detalii, spatiul este limitat.
Totusi, unde este responsabilitatea politica aici? Ce a votat electoratul? Si de este necesar votul secret? La Buzau s-a jurat la biserica, o metoda cam medievala. In alte judete s-a folosit tehnologia de ultima ora: cei care nu prezentau incredere, intrau la cabina cu un telefon dintre cele de ultima generatie, care face si poze.
Faceau o poza buletinului de vot ca sa demonstreze ca au votat cum trebuie. La Ilfov, PD-PNL aveau 15 consilieri, PSD 12, PUR si PRM cite 2. Alianta avea nevoie de un singur vot si cum avea o intelegere cu PUR era sigura de victorie. A cistigat pesedistul Doru Badulescu, iar opozitia a acuzat cumpararea voturilor. Cu un haz nebun, domnul Badulescu zice: "Nu am dat nici un ban nimanui.
Votul a fost democratic si transparent. Totul a fost secret, astfel ca nu stim cine a votat cu noi”. Democratic, transparent si secret, toate in acelasi timp. Totusi, democratia originala visata de Ion Iliescu pare sa fi avut oarece succes. Nu este clar in final cine de cine se ascunde.
Cristian Ghinea
