Si in acest an, anuntarea cistigatorilor proiectelor de scenarii finantate de CNC s-a lasat cu scandal. Barry Gifford, scenaristul lui David Lynch, nu i-a impresionat pe “specialistii” nostri in film. In schimb, scenariul-compunere de clasa a V-a al cuplului Nicolaescu-D.R. Popescu a luat 10 pe linie.
Si in acest an, anuntarea cistigatorilor proiectelor de scenarii finantate de CNC s-a lasat cu scandal. Ca de fiecare data, grupul condus de senatorul Sergiu Nicolescu, ajutat de o comisie formata din cineasti fara cine stie ce merite in domeniu, “a pradat” o mare parte din bugetul alocat viitoarelor filme.
Iar erorile comisiei de jurizare s-au abatut asupra unor tineri de valoare: Cristi Puiu (cistigatorul Ursului de Aur in acest an), Hanno Hoffer, Lucian Georgescu...
Proiectul pentru care Sergiu Nicolaescu a cerut aproape 11 miliarde de lei a primit din partea comisiei sase note de 10. In timp ce un proiect prezentat de Barry Gifford si Lucian Georgescu a fost respins. Gifford este scenaristul filmelor lui David Lynch “Wild at Heart” si “Lost Highway”, cistigator al unui Palme d’Or la Cannes.
Va prezentam, in continuare, fragmente din scenariul semnat de Sergiu Nicolaescu si D.R. Popescu pentru care comisia a acordat in unanimitate nota 10.
Scenariul filmului “15” pleaca de la episodul celor 43 de cadavre de la Timisoara care au fost trimise in secret la Bucuresti dupa confruntarile din 16 decembrie 1989 (trei cadavre au ramas pina in ziua de azi neidentificate). Unul dintre ele este al unui marinar (Marinica) ce se dusese la iubita lui (Imola). Aceasta moare si ea la Revolutie, dupa ce naste un copil.
Dupa 15 ani, o ziarista (Irenne) din Franta vine in Romania sa descopere ce s-a intimplat cu copilul. “Povestea nu este frumoasa, ci foarte frumoasa; este un prilej de a afla ce s-a intimplat atunci”, ne-a declarat Nicolaescu.
Iata cum vede Nicolaescu distributia rolurilor pentru “15”: “Nota regizorala: Deocamdata, imaginati-va in rolul Irenne pe actrita Isabelle Adjani.
Ducem tratative; Marin - un Serban Ionescu mai tinar; Imola - Imola Gedzy din filmul “Orient Express”; Vor mai juca: Maia Morgenstern, Gheorghe Dinica, Florin Zamfirescu, Mircea Albulescu, Ion Besoiu, Ion Dichiseanu si altii”.
Marinica, in pacea albastra a marii
Descrierile din scenariul prezentat de Nicolaescu sint pe cit de halucinante, pe atit de amuzante. Citind fragmente din scenariu nu te poti duce cu gindul decit la compunerile naive ale elevilor de clasa a V-a. Inspirati, probabil, din carnetul cu expresii frumoase, cei doi coautori au creat: “Pacea albastra a marii fara hotare. Un vapor somnoros, inaintind lent ca o umbra-penumbra.
O purpura lenesa a apusului de soare acopera masa lichida, imensa si mereu tulburata de valuri. Pe puntea vasului, Marinica, privind in zare. Voce Marinica: “In marea asta neagra, odata incepe furtuna! Din senin! Dar, uneori, nu tine decit doua-trei ore, doua-trei zile, doua-trei secole. Dupa care cade vintul si totul se linisteste...
Vazut din spate, pare o umbra neagra pe cerul de purpura al marii”. (Secventa 3 - Exterior - Seara)
Autorii au o obsesie pentru doua culori - “purpuriul” si “fumuriul”, combinate pina la exagerare: “In curtea circiumioarei de linga blocul in care locuieste Imola, un copilandru pune cutii stricate, de carton, peste focul ce parca nu vrea sa se aprinda. Flacari si fum, intr-o vrajmasie aproape imperceptibila...
(Rosul si fumuriul, singe, viata si moartea - pot fi leitmotivul color al filmului). Brusc, cutiile goale de tigari si maldarele de ziare! - sint cuprinse de impulsul unor flacari purpurii, violente... Fumul, in risipa, cenusiu se mesteca aprig cu flacarile ce pina la urma parca inving... (...
) In transparenta usor opaca a iernii ce inca n-a sosit cu desarvisire, prin involburarile rosiatice si fumurii ale focului din gradina circiumioarei - parca pindeste ochiul singeriu si enigmatic al amurgului si al timpului ce va sa vina”. (Secventa 12 Strada. Blocuri, Timisoara. Exterior, Ziua)
“Mi-a venit sa te ciup de fund”
Greu de imaginat cum vor fi transpuse cinematografic “frumoasele” descrieri prezentate: “...se aude aproape imperceptibil, tunetul banuit, matasos si enigmatic al clipelor imperfecte si fragile ce aveau sa inunde tarmul - tarmul lui Marin! - cu nelinistea valului lor de singe purpuriu...” (secventa 13)
Nici dialogurile nu echilibreaza povestea. Libidoul exprimat nestingherit de cei doi autori are efecte la fel de comice. Limbajul marinarului Marinica este lipsit de autenticitate. Imaginati-va doar un film in care dialogul urmator ar fi rostit:
“Marin: - Prima oara cind te-am vazut, pe malul Begai, te-am vazut din spate... Era ora 11 fix! Aveai o chemare in rotunjimea ta posterioara, mama-mama! Mi-a venit sa te ciup de fund!
Imola: De ce n-ai indraznit?
Marin: M-am temut o clipa ca esti o fetiscana. N-as fi vrut sa fiu luat drept un babalic timp care hartuieste o copila! Asa ca m-am tinut dupa tine, in parculetul de linga catedrala.
Imola: Ei, acolo?!
Marin: Acolo ti-am vazut ochii si nasul.
Imola: Si?
Marin: Bucile obrajorilor tai bucalati erau... ma rog! altfel decit componentele tale posterioare!” (secventa 14, Casa Imola. Interior. Ziua)
Sergiu Nicolaescu alaturi de D.R. Popescu nu se pot abtine sa-si dea cu parerea si despre situatia Romaniei de azi, o Romanie guvernata de PSD, partidul lui Sergiu Nicolaescu: “Trec pe linga parcul Herstrau. Pe malul lacului, galagie, tarabe cu mici si bere.
Pe o scena improvizata, destule formatii de muzica usoara isi valorifica inregistrarile vocale aratindu-si buricele si poponetele durdulii. Poporul trebuie sa fie bine dispus! Bucurestenii care locuiesc in preajma parcului vin si-i privesc cu scirba pe cei ce se zbenguie, intaritati de berea gratuita oferita de catre primarii de sector si de catre sponsorii politici.
E un soi de disperare resemnata. Viorel o face pe Irenne sa inteleaga acest deplin truc al puterii.”
(secventa 19, Parcul Herastrau-Exterior-Ziua)
Exemplele acestui scenariu de nota 10 ar putea continua. Mai semnalam doar citeva nume de personaje: Coriolan Dragoescu, Gimi Pasunide, Visinel, Anastasie Papadopol...
Un film despre Nicolaescu produs de Nicolaescu
Un alt scenariu halucinant caruia comisia i-a acordat note mari este documentarul despre Amza Pellea. Daca anul trecut ni s-a servit (tot din banii publici) un documentar despre vizita lui Nicolaescu in Afganistan (documentar care nu a fost inca scos pe piata), anul acesta firma detinuta de senator, Cine TV, a cistigat proiectul pentru Amza.
Intentia ar fi laudabila daca Amza nu ar fi din nou doar un prilej pentru Nicolaescu de a se pune in valoare. Un documentar cu scenariul si regia semnate de Ionut Giurgiuca, nimeni altul decit ginerele secretarului genaral din Ministerul Culturii, Ioan Hidegcuti.
“Tudor Caranfil in Dictionarul Universal de Filme, editia a II-a din 2003 pomeneste de Amza Pellea doar in doua filme: Dacii (1967) si Mihai Viteazul (1970).
Nu cred ca cei care consulta o astfel de lucrare pot afla despre Amza doar atit, doar doua filme, el fiind cel mai bun actor roman de film al timpurilor noastre si spun asta cu mindria unui pusti care a avut ocazia sa-i cunoasca pe cei din visele lui.
Tot in vis a fost si Sergiu Nicoleascu... Sa vina cineva la mine acum sa-mi spuna ca nu ii placeau filmele cu impuscaturi si eroi bravi pe care ii adoram si incercam sa-i copiem la scoala si in viata de zi cu zi, in toate jocurile naive ale maidanului apropiat.
Aceasta a fost marea intilnire a cinematografiei romanesti Sergiu Nicolaescu-Amza Pellea si de aici putem vorbi de filme si de un tandem care ne-a fermecat pe fiecare. Ei doi si-au gratiat (sic!) unul altuia cariera, poate fara sa stie, lucru cu atit mai bun pentru amindoi dintre ei.
Nicolaescu i-a dat votul de incredere lui Amza, iar acesta a ridicat fiecare creatie cinematografica a autorului, fie el dramaturg sau regizor, ducind opera la un bun sfirsit, fapt confirmat si astazi. Marturie luam premiera dupa 30 de ani a filmului Mihai Viteazul. O epopee cinematografica care pune in sah pe toti aspirantii unui loc fruntas in aceasta bransa... Mat.
Sergiu l-a luat si nu l-a mai lasat! Se vorbeste des de mari intilniri. Aceasta a fost una dintre ele si putem afla de la Domnul (sic!) Sergiu Nicolaescu foarte multe”.
Barry Gifford a luat Palme d’Or in 1990
Paradoxal, proiectul de scenariu prezentat de Barry Gifford si Lucian Georgescu “The Phantom Father” (“Tatal Fantoma”) a fost respins de comisia de jurizare, obtinind doar nota 8.50. Barry Gifford este scenaristul lui David Lynch si cistigator al unui Palme d’Or la Cannes in 1990 pentru “Wild At Heart”.
Proiectul a obtinut deja finantare din Marea Britanie si Slovenia, insa romanii i-au taiat sansele de realizare.. Barry Gifford este unul dintre cei mai cunoscuti scriitori si scenaristi contemporani, semnind scenariul pentru citeva dintre cele mai cunoscute filme ale lui David Lynch: “Wild At Heart” (1990), “Lost Highway” (1997) sau “Hotel Room” (1993).
“Este un film-ancheta a la “Citizen Kane”, in care un biograf literar al unui scriitor mort recent in America afla pe diverse filiere ca familia scriitorului respectiv se trage dintr-o parte a lumii necunoscuta americanilor, care se cheama Bucovina si apartine unei tari ciudate: Romania. Castingul dorit este Johnny Depp si Nicholas Cage.
Este o productie independenta, cu alonja catre Hollywood”, declara in urma cu un an, pentru “Evenimentul zilei”, Lucian Georgescu, coautorul scenariului.
