Fierberea scenei politice ia forme pitoresti. Ne pregatim de alegerile mari, si toata suflarea da in clocot. Se desfunda canale, se arunca petrol pe vreascuri, se injura pe rupte, se minte spectaculos, se fac scenarii de razbunare, se pregatesc mesaje dulcege ca momelile la pescuit. Aceste pregatiri intense seamana cu un bilci de toamna.
Numai ca toata circoteca asta poate ingropa, minimaliza, chiar compromite definitiv situatii unice, posibilitati de dezvoltare si idei importante.
Una dintre ele si care merita mai multa atentie se numeste “alegeri preliminare”. Practica este bine cunoscuta in lumea democratica si da rezultate spectaculoase. Toata competitia politica americana este structurata pe aceste alegeri preliminare. Ele dau sens, dinamism si genereaza confruntari de idei si personalitati. Un partid devine astfel un mediu concurential.
“Castingul” politic se desfasoara si pe lupte interne, dar si pe baza ideilor de a schimba in bine viata comunitatii. Cu alte cuvinte, alegerile preliminare nu sint decit o modalitate de a duce democratia pina la detalii de profunzime, intrecerea celor care reprezinta aceeasi grupare fiind in egala masura folositoare acesteia, dar si comunitatii.
La noi, practica nu are traditie. Ea a fost lansata de PSD abia in urma cu citeva saptamini. De aceea formula alegerilor preliminare nu este cunoscuta. Ma refer atit la populatie, cit si la structurile PSD. Sentimentul meu este ca ideea alegerilor preliminare in cadrul Partidului Social Democrat e un fel de porumbel scos din palarie pe ultima suta de metri.
Nu arata a masura politica pregatita pe indelete, cu tot aparatul organizatoric si procedural stabilit in amanunt.
Asa se face ca, in acest moment, PSD ar trebui sa popularizeze preliminarele macar pentru membrii partidului sau. Acum multi nu pricep o iota. In al doilea rind, aceasta procedura ar avea meritul de a duce la disparitia senatorilor de drept. Cu alte cuvinte, PSD-ul ar cunoaste o revigorare.
Numai ca nici de un asemenea avantaj nu va beneficia cita vreme competitia interna este fie slab organizata, fie caricaturizata, fie pur si simplu sarita.
Unii se intrec in lupta preliminara, altii, plini de bube in cap si baroni, trec pe linga ea ca pe linga halta Cucu.
Probabil ca numai sentimentul ca PSD va esua in organizarea acestor alegeri preliminare i-a facut pe altii sa nu ciuleasca urechile ca sa prinda ideea din zbor. La urma urmelor, prin aceasta formula consacrata de democratia americana, PSD-ul i-a lasat putin in ofsaid pe adversari.
Mimeaza alegerile preliminare, scot ei camasa pe undeva in stilul caracteristic, pe urma vin si zic electoratului: ceilalti cum s-au ales? Pe ce criterii au fost desemnati Inimaroiu sau Chiliman sa faca pe primarii? De ce trebuie neaparat sa credem ca Popescu sau Ionescu sint buni de parlamentari, cita vreme nu i-am vazut cistigind nici o cursa?
Incercind sa rezolve tensiunile si dezorganizarea din partid, Adrian Nastase a propus o solutie cu valoare democratica. Si nu-mi imaginez un PSD-ist tremurind de frica in fata sefului (indiferent care ar fi acesta) daca el a cistigat alte batalii prealabile si n-a ajuns in parlament cumparindu-si locul pe o lista.
Alegerile preliminare sint o solutie pentru politica romaneasca. Chiar facute improvizat, ele trebuie retinute ca formula benefica pentru Romania.
P.S.: Fiind un om de treaba, inca nu am ajuns sa ma intreb ce cauta Adrian Nastase in Coreea comunista in 1989. Si nici ce baliverne incerca sa le vinda sovieticilor in acelasi an, 1989. Si multe altele. Deocamdata nu-mi ramine decit sa-i doresc succes in noul sau rol de Vadim al campaniei electorale!
