Reusita fetelor noastre nu poate fi acoperita cu nici o metafora din lume. Poate versul lui Pindar sa fi reusit sa sara atit de sprintar precum Catalina la birna, poate intelepciunea lui Socrate sa fi putut exprima taria acestor fiinte nemaipomenite.

Aceste fete de aur, aceste bibelouri ale natiei, aceste zeite venite in templul gimnasticii ca sa rapuna orice adversar au aratat lumii intregi forta titanica din spatele unor trupusoare fragile. Si sa nu-i uitam pe baieti, acesti eroi care au impresionat pe meleagurile grecesti.

Si sa nu-l uitam pe Octavian Belu, antrenorul si tatal spiritual al minunatelor noastre fete, un Ceahlau (sau mai bine zis un Everest) al gimnasticii mondiale. Si sa nu uitam ca imnul nostru a fost cintat si in competitii de natatie si canotaj, ca acesti sportivi admirabili poarta pe culmi de glorie tara noastra mult incercata. Extraordinar, nemaipomenit, senzational.

Sint mut de extaz, nu mai pot vorbi, ba pot vorbi etc.

Si eu am fost entuziasmat de reusitele gimnastelor noastre luni seara, dar Cristian Topescu, prin comentariul sau, m-a facut sa ma simt un nepatriot si un ucigas al sentimentelor nobile.

Numai Topescu poate sa atinga perfectiunea in laudele scapate de sub control, sa-si lase vocea sa zburde pe cimpiile culturii generale, sa arunce tone de locuri comune zaharisite in cinstea eroilor nostri sportivi. Am incercat si eu mai sus ceva asemanator, dar nu mi-a iesit, dupa cum ati citit... Pentru ca, oricit de mare a fost victoria, nu poti sa te bucuri chiar atit de extraordinar de mult.

Era totusi o victorie la gimnastica. O victorie pentru care Pindar n-are nici o vina.

P.S. Adresam zilele trecute diverse intrebari TVR-ului. Valentin Nicolau, presedintele respectivei institutii, raspunde cu atacuri la persoana si ironii ieftine acelor articole. Si isi publica acele capodopere pe site-ul TVR. Lasam la o parte faptul ca raspunsurile respectivului n-au nici o legatura cu intrebarile mele.

Nu ma afecteaza, de asemenea, judecatile asupra valorii mele jurnalistice venite din partea unui om care patroneaza cuibul linguselii de partid si de stat. Insa vad ca tot repeta ideea ca as fi un scriitoras scos din literatura din lipsa de talent, idee care apare si intr-o oda inchinata tot mie (daca nu credeti luati de cititi pe www.tvr.ro).

Trebuie precizat ca singurul “domeniu literar”, in care activez de ani intregi, este critica literara. Deci sint un “criticut”, nu un “scriitoras“. Cit despre scos din literatura..., asa ceva nu se poate face, nici macar in cazul unui dramaturg mediocru specializat mai nou in genul “drept la replica”.