Romanii nu se mai duc la cinema. Din 1990 pina in 2003, numarul spectatorilor a scazut de opt ori, ceea ce i-a adus la disperare pe distribuitorii de film. Nici macar producatorii straini nu inteleg cum o industrie infloritoare in toata lumea poate sa ajunga la noi in pragul falimentului.

In schimb, firmele romanesti implicate in productia de film o duc foarte bine. Romanul merge la cinema o data pe an, in timp ce un american, de sase ori pe an.

Asta desi publicul romanesc are acces la cele mai bune si mai premiate pelicule. Deseori unele filme ajung in Romania imediat dupa ce au avut premiera in Statele Unite, la Paris, Berlin, sau la Venetia. Distribuitorii incearca sa gaseasca explicatii.

Pretul mediu de bilet este extrem de mic in comparatie chiar cu Bulgaria, iar numarul salilor s-a redus la 60 de la 400.

Distribuitorii mai cred ca unul din motive ar fi si faptul ca foarte putine cinematografe din Romania au facut investitii care sa le faca atractive pentru public. Cealalta ramura a industriei filmului, productia, merge insa foarte bine. Ce-i drept, nu este vorba de productia de film original romanesc, ci de filmele straine care sunt realizate la noi, pe bai grei.

Companiile care inchiriaza platouri de filmare si personal tehnic isi permit sa-si plateasca angajatii aproape de nivelul occidental.