Statul roman a pierdut de pe urma garantarii imprumuturilor contractate si nerambursate de Termoelectrica aproape o jumatate de miliard de dolari. Fostul director al Termoelectrica, Constantin Balasoiu, ne-a declarat ca valoarea totala a creditelor contractate de societate este de 525 milioane de dolari.
Cea mai mare parte a acestora au fost contractate pentru finantarea importurilor de combustibil. Din aceasta suma, Ministerul Finantelor Publice a trebuit sa efectueze plati in valoare de 460 milioane de dolari pana la 30 iunie pentru creditele nerambursate. Nici bilantul contabil al societatii nu arata foarte bine.
La 30 iunie, in evidenta contabila a Termoelectrica figureaza in dreptul datoriilor totale suma de 43,862 mii de miliarde de lei, in timp ce creantele se ridica la valoarea de 24,887 mii de miliarde de lei.
Surse din cadrul societatii ne-au declarat ca situatia sumbra a societatii se datoreaza in mare parte blocajelor financiare si intr-o masura deloc de neglijat salariilor foarte mari si lipsei restructurarii. Desi, din 1998, Termoelectrica nu a mai primit nici o subventie de la stat, a fost iertata indirect de datorii ce insumeaza 10 mii de miliarde de lei.
Fostul director al societatii ne-a explicat ca nu este vorba de o stergere propriu-zisa de datorii, ci doar de compensarea cu energie electrica in contul datoriilor pe care le avea societatea si ca, de la 30 noiembrie 2001, Termoelectrica nu s-a mai bucurat de nici un astfel de ajutor de stat.
Dar sprijinul statului nu s-a oprit aici. In baza Hotararii de Guvern nr. 341/2004, Termoelectrica a primit din partea Trezoreriei un imprumut in valoare de 165 milioane de euro, in scopul de a permite refinantarea unei emisiuni de obligatiuni emise in aprilie 2001, cu sprijinul unei garantii suverane.
Punctul de vedere al Consiliului Concurentei este ca acest imprumut nu constituie un ajutor de stat, deoarece reprezinta o compensare pentru prestarea in conditii de siguranta a serviciului de interes economic general incredintat societatii.
Or, practica Comisiei Europene este destul de elocventa in acest sens: „Acordarea unui imprumut in scopul de a preveni executarea unei garantii acordate anterior - ceea ce, aparent, protejeaza resursele statului, constituind o decizie rationala din punct de vedere economic pentru stat - reprezinta totusi un ajutor de stat“.
In sprijinul catalogarii respectivului imprumut in sfera ajutoarelor de stat vine si situatia financiara destul de fragila a societatii. E greu de crezut ca, in conditii normale de piata, un astfel de credit se putea contracta fara interventia autoritatilor.
