Ca replica la un articol violent semnat de Gabriel Liiceanu si aparut in “Dilema veche”, in revista ieseana “Timpul” a fost publicat de curind un material semnat de Gabriel Andreescu, directorul Asociatiei pentru Apararea Drepturilor Omului - Comitetul Helsinki (APADOR-CH).

Liiceanu ii luase apararea prietenului sau, Andrei Plesu, atacindu-l cu o duritate extrema pe Adrian Marino. Andreescu face o paralela socanta, punind fata in fata dedicatia lui Marino catre Dumitru Popescu (pe care o incriminase Liiceanu) cu texte in care Plesu il ruga pe Ceausescu sa-l lase sa “se reabiliteze”.

In articolul lui Andreescu se vorbeste despre “asimetria standardelor” in judecarea cazurilor lui Adrian Marino si Andrei Plesu.

Textul scoate la lumina “doua scrisori” adresate de Plesu lui Nicolae Ceausescu in 1983, “pentru a-si salva postul si privilegiile” de la Institutul de Istoria Artei, unde era angajat si functiona, conform articolului din “Timpul”, ca secretar al Biroului Organizatiei de Baza din respectiva institutie.

Este vorba despre imensul scandal al Meditatiei transcendentale, care s-a dovedit ulterior a fi doar o inscenare securista de compromitere a mai multor intelectuali. Ca urmare, Plesu si ceilalti au fost anchetati si au intrat in vizorul organelor de urmarire penala. Cu greu, dupa o perioada in care a somat, Plesu si-a recapatat in cele din urma postul.

Desi Andreescu citeaza masiv fragmente din aceste “scrisori”, e important de observat ca el nu indica nicaieri sursa de unde a preluat textul. Contactat, Andrei Plesu a indicat drept sursa a textului respectiv (a carui existenta nu a negat-o) “Romania Mare”.

Articolul lui Andreescu pune in oglinda dedicatiile lui Adrian Marino (incriminate de Gabriel Liiceanu) cu acelea ale lui Plesu, pentru a demonstra “cit de superficial este sa faci din Plesu un opozant al epocii Ceausescu”:

“La inceputul anilor '80, intr-o epoca cind participarea la o sedinta de meditatie transcendentala nu avea cum sa te trimita la canal, Andrei Plesu utiliza intreaga gama a autoumilirii: isi nega interesul religios, isi afirma loialitatea fata de regim, isi punea cenusa in cap, se plingea ca nu a fost vigilent si cerea sa i se acorde “sansa de a se reabilita”. (...

) In nici un caz dedicatiile date de Marino lui Popescu-Dumnezeu, menite, pare-se, a salva o carte de cultura, nu au tonul “declamatiilor” lui Plesu, care-si cerea inapoi privilegiile asigurate de calitatea partinica.”

“Nu imi face placere sa stiu ca a trebuit sa trec prin asta”

L-am contactat pe Andrei Plesu pentru a obtine un comentariu legat de textul lui Gabriel Andreescu, dar mai ales de propriul text adresat lui Ceausescu:

“Mai intii, domnul Gabriel Andreescu e de o rea-credinta perfecta, fiindca nu este vorba de doua scrisori, ci de un memoriu - un document administrativ, pentru ca eu nu purtam o corespondenta cu Ceausescu. In al doilea rind, este un memoriu facut intr-un moment in care eu eram pe drumuri, cind aveam de raspuns unor acuzatii penale, la care am raspuns punct cu punct.

Sigur ca pe acea vreme asta era stilistica unui memoriu; incepeai cu “stimate tovarase” si terminai cu “am toata increderea”.

Nu imi face placere sa stiu ca a trebuit sa trec prin asta, dar ideea ca acest memoriu e tratat ca un fel de scrisoare de amor catre Ceausescu si ca e contrapus unor dedicatii facute de bunavoie, in libertate, de catre domnul Marino e de o rea-credinta absoluta. Textul memoriului a aparut in “Romania Mare”.

Scopul cu care “Romania Mare” publica asemenea lucruri e limpede si nu ne mira.

Ce ne mira este ca pentru domnul Andreescu “Romania Mare” a devenit o sursa. Revista respectiva are acces la documente la care nu are acces toata lumea, iar Gabriel Andreescu ia brusc de bun ce se publica acolo ca sa imi mai dea una peste nas, asa cum o face de cite ori am o aparitie publica.

Eu nu citesc “Romania Mare”. Mi s-a spus la un moment dat ca acolo a fost publicat textul memoriului meu. Lui Gabriel Andreescu ii e jena sa indice sursa, dar nu ii e jena sa foloseasca documentul. Cind esti pe drumuri si tu, si nevasta, nu ai voie sa mai semnezi nimic in presa si nu ai ce minca, incerci, ca ultima solutie, un memoriu la seful statului; asta era situatia in comunism.

Iar memoriul se facea in termenii nedemni la care te obliga sistemul. Pentru cineva care, din cite stiu, era pe vremea aceea discipolul lui Bivolaru, tipul acesta de intransigenta mi se pare o dovada in plus a lipsei de onestitate.”

Iata citeva dintre citatele incriminate de Gabriel Andreescu din textele scrise de Andrei Plesu catre Nicolae Ceausescu:

“Acum, cind (Meditatia transcendentala - n.r.) a fost demascata ca secta cu activitate diversionista, imi dau foarte bine seama de gravitatea implicarii mele. (...)

Este de la sine inteles ca daca as fi stiut atunci ceea ce stiu astazi (...) n-as fi intirziat nici o clipa in sala de conferinta si as fi adus la cunostinta organizatiei de baza opiniile mele critice. Vreau sa sper ca punindu-se in cumpana bunele mele intentii (...) si lipsa de vigilenta de care am dat dovada, Conducerea de Partid si de Stat va socoti ca imi poate acorda sansa sa ma reabilitez.

”

Andrei Plesu afirma si ca la respectiva intrunire a Meditatiei transcendentale nu a luat “nici un angajament cu nuanta politica sau religioasa care sa contrazica adeziunile mele reale la statutul PCR si la Constitutia tarii. (...

) Apelez, tovarase Secretar General, la dreapta dumneavoastra judecata si la intelegerea dumneavoastra omeneasca, rugindu-va sa dispuneti rediscutarea cazului meu”.