Anul acesta s-a obtinut cea mai mare recolta de grau din istoria Romaniei, la fel la orz, orzoaica, floarea-soarelui si probabil ca pana la toamna vor mai fi stabilite astfel de recorduri. Dumnezeu a fost bun si avem cereale din belsug, in ciuda faptului ca agricultura romaneasca abia a depasit cu o treapta stadiul de sapa si plug tras de cai. Astea-s vestile bune.

Vestea rea este ca, in ciuda logicii evidente care ne facea sa speram la paine, carne, ulei sau bere mai ieftine, pretul acestora nu va scadea, ci, asa cum deja ne-am obisnuit, s-ar putea chiar sa mai salte putin pana-n iarna. Aparent revoltat de aceasta situatie, Adrian Nastase iese la rampa si solicita producatorilor sa scada preturile. Mai intai i-a luat cu binisorul.

Noi v-am ajutat cu subventii si alte facilitati, acum e randul vostru, ca, daca nu, intoarcem si noi foaia. Pentru ca raspunsul nu a fost pe masura, Guvernul a trecut la amenintari. O sa vedem noi cum se formeaza pretul, ce profituri aveti si cum va faceti afacerile, le-a transmis public primul-ministru, formand un comando ministerial care sa desluseasca itele in timp-record.

Greu de anticipat ce se va intampla mai departe, daca santajul si presiunea politica vor reusi sa scada preturile macar pana sa treaca PSD-ul de alegeri. Demonstratia de forta nu face insa decat sa accentueze un fapt real - indiferent daca vom primi sau nu in toamna statutul de economie de piata functionala de la UE - mecanismele pietei nu functioneaza in Romania.

Este singura explicatie pentru situatia paradoxala in care, desi pretul cerealelor scade vizibil, acest lucru nu determina nici un efect la pretul produselor agroalimentare. Iar lipsa de reforme reale in agricultura, si nu numai, ii explodeaza in fata partidului de guvernamant chiar in prag de alegeri.

De fapt, prin fiecare masura pe care cu disperare vrea acum sa o impuna, Guvernul nu face decat sa incerce cosmetizarea lipsei mecanismelor de piata. S-a incercat impunerea mercurialului in piete, ca sa cumpere romanul legume si fructe fara sa plateasca si adaosurile uriase pe care le pun speculantii.

Rezultatul a fost cocotarea unor panouri pe care putem vedea clar care este diferenta intre cat ar trebui sa platim pe kilogramul de rosii si cat platim de fapt. Iar asmutirea pe comercianti a politiei pietelor a scumpit probabil spaga pentru obtinerea de certificate de producator in regula.

Daca in cei patru ani de mandat Guvernul ar fi pus pe roate un mecanism de colectare si distributie a produselor agricole, asa cum se gaseste in tarile dezvoltate prin care se tot plimba domnii ministrii, probabil ca alta ar fi fost situatia acum. Aceeasi situatie se intalneste si la paine.

De ani de zile, mafia graului nu a fost deranjata nici macar de justitiarul universal Blanculescu, angrosistii care fac jocurile pe piata nu au fost "scanati" si nu li s-au facut "fise" care sa fie prezentate in Guvern.

Daca a fost seceta, Guvernul le-a umplut sacii cu grau fara taxe vamale din import, daca avem productie-record de grau, tot Guvernul are grija ca aceasta sa intre in aceiasi saci, nu in altii.

Pentru ca altfel nu se explica de ce, desi se vorbeste de luni de zile de norocul care a dat in acest an peste agricultura romaneasca, nimeni nu s-a gandit ca statul trebuie sa intervina prin achizitionarea de la tarani a cantitatilor excedentare de grau, pe care sa le depoziteze in conditii optime si care sa fie comercializate, de exemplu, prin bursele de marfuri.

Ceea ce ar fi scutit taranii de drama pe care o traiesc acum, sa vada cum mucegaieste graul in batatura, in timp ce statul stabileste "preturi de referinta" pe care nu le baga nimeni in seama. La fel se intampla si la floarea-soarelui si orzoaica, unde, in ciuda productiei-record, efectele nu se vor simti si in buzunarele romanilor. Uleiul nu se ieftineste, si nici berea.

Excedentul va fi insa folosit pentru hrana animalelor. Bun si asta. Inseamna ca se dezvolta zootehnia si se ieftineste carnea. Da' de unde! Ultima stire, venita de la producatorii de carne si mezeluri, ne arata ca, in Romania, logica economica nu are nici o valoare.

Pentru ca porcul in viu tocmai s-a scumpit, iar valul doi, caci la scumpiri functioneaza intotdeauna, va aduce cresterea preturilor la carne si mezeluri cu pana la 25%. Calculele producatorilor sunt simple.

Este o conjunctura favorabila, din care se pot rotunji binisor profiturile: piata suntem noi, mecanisme de reglare nu exista, mecanismele de control sunt de atatia ani "unse" tot de noi, iar romanul oricum este obligat sa cumpere. Si paine, si carne, si ulei, ca doar n-o sa moara de foame.

Iar partidul de guvernamant va plati si el scump interventionismul heirupist care ar trebui sa tina loc de reforme profunde.