Liberali si social-democrati, PNL-PD, social-democrati si social-liberali, PSD+PUR. Asa arata corciturile produse de politicieni pentru alegerile din toamna. Pentru ca tablourile sa fie chiar similare, principalii protagonisti pentru prezidentiale sunt doi ocupanti ai Palatului Victoria.
Ambii isi disputa dreptul de a deveni intaiul locatar al Cotroceniului post-Iliescu, amandoi lucrand un timp cu actualul presedinte, ca premieri. Va fi o toamna a paradoxurilor, la acest ultim scrutin la care prezidentialele si parlamentarele se tin impreuna. Finalul este imprevizibil. Congresul Uniunii PSD-PUR s-a inscris in nota ciudateniilor politice din acest an.
Dupa ce a cochetat cu zona de dreapta a spectrului politic, PUR s-a intors din nou spre PSD. Ca sa nu vina cu mana goala, Dan Voiculescu a adus partidului de guvernamant nu numai un post de televiziune si un ziar, dar si o serie de noi colegi, dragi pesedistilor ca sarea-n ochi: Dudu Ionescu, Traian Remes, Ulm Spineanu, Bogdan Pitigoi, Sorin Pantis.
Alaturi de el s-ar putea aseza cu succes membri PSD veniti dinspre PD, si ei cu functii in fostele cabinete din '96-2000: Bogdan Niculescu Duvaz, Alexandru Sassu, Smaranda Dobrescu. Culmea este ca taranistii "umanizati" au devenit acum cei mai vehementi dusmani ai fostei guvernari, spunand ca nu si-ar da viata copiilor lor pe mana "noului CDR".
Nu e departe ziua in care il vom vedea la o conferinta de presa pe Dudu Ionescu, de exemplu, infierand cu manie guvernarea cederista, ca reprezentant al Uniunii PSD-PUR. De ce i-a acceptat PSD pe oamenii lui Voiculescu? Nu doar din dorinta de a-si spori controlul asupra presei inaintea campaniei. Ci si pentru a disloca un potential aliat din gruparea adversarilor.
Daca PUR, socotit partid-joker, s-ar fi asezat langa PNL si PD, PSD ar fi avut de infruntat o grupare mai puternica. Asa ca Nastase a procedat ca in fotbal, unde unii patroni de echipe racoleaza jucatori de la adversari doar pentru a-i slabi, chiar daca pe urma tin pe banca rezervelor proaspetele achizitii.
In ciuda rezultatelor de la locale, scena politica romaneasca e departe de clarificari doctrinare. Structura ideologica a celor doua echipe principale demonstreaza ca orgoliile personale, combinate cu goana dupa ciolan, ca trofeu al puterii, conduc in continuare pasii politicienilor pe carari nebanuite.
Daca ar fi sa aleaga dupa programe, la toamna electoratul ar avea de optat intre doua oferte similare, diferentiate doar de nuante. Poate de aceea, miza centrala a viitoarei campanii pare sa fi devenit problema echipelor de guvernare.
Mai intai a fost opozitia care, vazand ca nu are ce sa ofere in plus, fata de putere, a adus in prim-plan ideea tandemului, presedinte-premier, argumentand ca oamenii au dreptul sa stie cine ii va conduce politic si administrativ. Opinia publica a intors ochii spre PSD, care pierduse startul in aceasta competitie a premierilor desemnati.
Partidul de guvernamant a simtit curentul si l-a propus pe Mircea Geoana pentru prim-ministru. I-a si pus in brate un vicepremier in persoana lui Codrut Seres, trimitand astfel PNL-PD la margine pentru consultari suplimentare. Urmeaza mutarea Aliantei, cand va veni ea.
Interesant este ca artizanii acestui tip de campanie sunt exact persoanele care au reusit sa dea functiei de prim-ministru o alta dimensiune. Mai intai Theodor Stolojan, apoi Adrian Nastase au aratat ca adevarata putere este cea din Palatul Victoria, locul de unde vin toate cele rele si cele bune pe capul romanilor.
Incontestabil, Stolojan si Nastase au reusit performanta de a scoate postul de prim-ministru din umbra Cotroceniului, chiar daca Adrian Nastase a avut cateva lupte pierdute in teritoriul prezidential. Cu toate acestea, nici unul dintre cei doi nu a continuat pe linia inceputa, cand a venit vorba de a desemna un ocupant pentru Palatul Victoria.
Mircea Geoana si Codrut Seres, din partea PSD+PUR, sunt doar umbre palide ale lui Adrian Nastase. Dinspre Alianta PNL-PD se vorbeste momentan despre Adriean Videanu si Calin Popescu Tariceanu, urmasi lipsiti de gena Stolojan, cea care i-a dat fostului premier al anilor '90 puterea sa bata cu pumnul in masa in fata unei hoarde de mineri razvratiti.
Lipsa de vigoare si incertitudinile ideologice sunt probabil cauzele pentru care in ambele tabere exista o apatie suspecta pentru un an electoral, dand senzatia ca e vorba de oameni care cu greu se mai suporta unii pe altii. Alianta PNL-PD aproape ca lipseste din peisaj si lasa sa-i scape orice ocazie de atacare a adversarilor, crezand ca va castiga oricum.
La reuniunile sale nici macar invocarea dusmanului comun nu reuseste sa mobilizeze activul de partid. De cealalta parte, Uniunea PSD+PUR nu pare diferita. E la fel de convinsa ca va castiga, mai ales ca i se ofera permanent asigurari garnisite cu sondaje roz. Putin a lipsit, la Congres, ca participantii sa nu adoarma in front.
Oamenii pareau nemotivati si aplaudau ca robotii, iar la final au luat cu asalt usile de iesire. Electoratul simte toate aceste lucruri, chiar daca politicienii cred ca pot fi tinute ascunse. Alegatorii vor face chiar si diferenta, in ciuda similitudinilor dintre principalele forte politice.
