Sindicatele din Romania au fost ingenuncheate

de Mihaela Balea     Evenimentul Zilei
Luni, 13 septembrie 2004, 0:00


Sindicatele din Romania au cazut la pace cu PSD. Au fost ingenuncheate. Astazi, mai mult decit oricind, se vede ca nu mai exista o opozitie sindicala. Nimeni nu mai protesteaza, liderii de sindicat s-au imburghezit, au imperii media, viseaza la un post de parlamentar si isi construiesc propriile afaceri.
Aceste pagini speciale prezinta o istorie incredibila. Este un caz clar de abdicare de la menirea pentru care au fost create. Sindicatele romanesti sint bolnave, sint in criza, unele dintre ele au decedat de mult, dar deocamdata traim cu iluzia ca mai avem confederatii. Certificatul de deces nu a fost eliberat.

Noi credem ca se vor trezi din somnul cel de moarte, vor pune mina pe palos si vor taia capul balaurului. Aceste confederatii au citiva lideri, dar, mergind spre sindicalistul simplu, vei descoperi ce distanta enorma ii separa. Liderii lor au averi fabuloase, se lafaie in lux si isi duc veacul in negocieri sterile.

Cazul este grav si se adauga altor semne rau-prevestitoare din societatea romaneasca. Sindicatele au fost prea putin active, prea nepricepute sau prea usor de cumparat, astfel incit s-a ajuns la paralizia miscarii sindicale. Doar cu un miting de protest pe sub geamurile guvernului nu poti impresiona o tara cu activitatea ta.

Poate pentru televiziuni e bine sa filmezi, puterea poate mima existenta unor proteste si se poate arata preocupata de problemele sindicalistilor.
In realitate, nimeni n-a tresarit in Palatul Victoria cind au trecut cirdurile de sindicalisti. Regizorul a stat ascuns dupa perdele, stiind ca nu vor fi probleme mai departe. Abilul regizor, care oricind poate primi numele de Adrian Nastase, a stiut ca protestele sint de parada, ca dupa imprastierea manifestantilor va ride cu liderii si va spune: “Mi-a placut cit de fermi ati parut”.

Pentru ca totul nu e decit un spectacol de sunet si lumina, claxoane, hahaieli si huiduieli, rime istete si atit. Restul e puterea, PSD, care se intinde tentacular. Sindicatele au aparenta unei opozitii. Dar nu au nici o intentie seriosa sa supere sau sa deranjeze puterea. Oamenii vin, se racoresc pe la un miting si atit. Au ramas doar revolta verbala, sudalma scurta, nemultumirea icnita.

Liderii lor sint si ei raspunzatori de realitatea sumbra din Romania. N-au vrut, n-au putut sa faca ceva sau, pur si simplu, au inghitit gogosile puterii. Cum sa nu te ia cu frisoare cit timp vezi ca liderul tau de sindicat e si mai burtos ca in urma cu un an, are si mai multe ghiuluri pe mina, iar masina lui e ultimul racnet.
Atunci ti se face lehamite. Iti spui ca iarasi ai fost mintit si pacalit. Ca toti te insala si te prostesc. E greu sa aduni oameni intr-o coerenta actiune sindicala pentru ca nu obtii nimic. Sindicalistul de rind este un om pacalit. Nu singurul. Toti putem fi in locul celui care este chemat, de bezmetic, sa protesteze sub geamurile guvernului.

Istoria unei caderi

CNSLR-Fratia: Pactul cu diavolul

Cel mai important jucator al lumii sindicale de la noi, CNSLR-Fratia, este un amestec intre primele doua federatii sindicale nascute la inceputul anilor '90: CNSLR si CSI Fratia. Fratia s-a nascut in ianuarie '90, sindicatul de baza fiind cel al soferilor condusi de actualul ministru al transporturilor Miron Mitrea.

Patru luni mai tirziu, in aprilie '90, s-a constituit CNSLR, la care au aderat imediat 2,5 milioane de persoane. Sindicalistii, condusi atunci de Victor Ciorbea, viitor primar general si prim-ministru al Romaniei, au preluat si patrimoniul fostei Uniuni Generale a Sindicatelor din Romania.

Iacob Baciu, presedinte al CSDR, spune ca patrimoniul fostului UGSR era constituit dintr-o baza materiala imensa - 18 statiuni si o resursa financiara impresionanta, 4 miliarde de lei lichiditati la nivelul anului '90. Intr-un an, Fratia a reusit sa stringa in jurul soferilor si al oamenilor din Policolor circa 1,5 milioane de persoane.

Averea fostului UGSR a reprezentat unul dintre motivele pentru care, in primii doi ani, CNSLR si Fratia au fost ca “soarecele si pisica”, Fratia blocind orice actiune a CNSLR. “La inceput, oamenii veneau cu un entuziasm bolnavicios la sindicate.

Faceam si simteam ca se intimpla ceva important, ca putem rezolva multe probleme profesionale”, isi aminteste Sorin Stan, membru fondator al Fratiei, astazi secretar general al CNSLR-Fratia. Entuziasmul a tinut piept noului guvern, insa negocierile deveneau tot mai dificile, astfel incit s-a ajuns la concluzia ca miscarea sindicala are nevoie de o coagulare.

Asa s-a pus problema fuziunii dintre cele doua confederatii. Dupa multe runde de negocieri s-a ajuns la un numitor comun: CNSLR-Fratia. Acum, CNSLR-Fratia este in discutii avansate pentru fuziunea cu Blocul National Sindical. Desi astfel de negocieri s-au mai purtat si in ultimii cinci-sase ani, lideri ai celor doua organizatii spun ca de data asta se va face.

Pina acum patru ani, fiecare primavara si toamna erau marcate de proteste de strada, semnul sindical al nemultumirii. De la ultimele alegeri generale, adica de cind vechea conducere a CNSLR-Fratia a decis sa urce in barca politicii, protestele nu numai ca s-au rarit, dar si-au si temperat tonul.

BNS: Betia puterii

Blocul National Sindical a iesit in lume in noiembrie '91, dupa ce societatea romaneasca si guvernul de la Bucuresti se confruntasera deja cu primele doua mineriade, iar lumea sindicala autohtona era deja impartita intre trei confederatii puternice.

Secretarul general al confederatiei, Matei Bratianu, este de parere ca la noi miscarea sindicala a aparut din mimetism, nicidecum din suferinta, primele sindicate “democratice” fiind construite pe scheletul vechilor sindicate de pe vremea comunismului.

Secretarul general al BNS spune si ca FSN-ul, condus la acea vreme de actualul presedinte al Romaniei, ar fi incurajat dezvoltarea miscarii sindicale pentru a abate atentia oamenilor de la alte probleme. In primii trei ani de la infiintare, adica pina prin '94, sindicatele au trait cu un sentiment de putere.

Exista o panica in rindul managerilor de intreprinderi care a dat sindicatelor impresia ca pot da lumea peste cap. Aceasta “betie” s-a incheiat dupa greva feroviarilor din '94, cind guvernul de la acea vremea a aprobat una dintre cele mai restrictive legi de la noi, Legea conflictelor de munca. Practic, dupa aparitia acesteia, 90% din greve au fost declarate ilegale.

Anii urmatori au adus tot mai aproape de oameni spectrul somajului, al saraciei si a inceput privatizarea in masa a intreprinderilor. Revendicarile oamenilor s-au schimbat. Uriasele cresteri salariale, de pina la 50%, obtinute la protestele din primii ani, au fost inlocuite cu acelea legate de pastrarea locului de munca.

Astazi, un protest incheiat cu o crestere a salariului de 12a este considerat un mare succes. E din ce in ce mai greu sa aduni oamenii, chiar si la un miting de solidaritate. Cei care lucreaza la patron nu pot lipsi de la munca, trebuie sa faca miting doar in timpul liber.

Planurile Blocului National Sindical impletesc, pe viitor, politicul cu miscarile de protest, ceea ce nu se poate rezolva de la tribuna parlamentului urmind sa se “dezbata” in strada, la miting.

Cartel Alfa: Numarul membrilor de sindicat s-a imputinat

CNS Cartel Alfa este singura confederatie creata de jos in sus, sustine presedintele Bogdan Hossu. S-a mosit in aproape doi ani de la aparitia primelor federatii profesionale, pina la inchegarea efectiva a cartelului, in '92, ea functionind mai mult ca o uniune de federatii profesionale.

Primele intilniri ale noastre, spune el, semanau cu niste mici adunari populare in care ceream, mai mult instinctiv, construirea unui “dialog social”. Guvernul de la acea vreme ne-a refuzat aceasta cerere pe motiv ca ea reflecta “mentalitati comuniste”.
In primul an de la infiintare, Cartel Alfa a reusit sa atraga aproximativ 1,4 milioane de salariati, majoritatea din industrie: metalurgie, siderurgie, constructii de masini, minerit, industrie usoara, dar si din transporturi.
Astazi, in urma restructurarii si privatizarii celor mai multe dintre societatile unde avea membri, Cartel Alfa numara cu aproape o treime mai putini oameni. Desi a organizat si participat la proteste, Cartel Alfa s-a declarat, de la inceput, adepta “pactului social” cu clasa politica, a unui drum trasat de comun acord si respectat cu strictete de toti.
“Din pacate, nici un astfel de pact nu a fost respectat”, spune Hossu. Cartel Alfa sustine ca nu face aliante politice sau electorale, considerind ca asemenea intelegeri sint “o timpenie”: “Nimeni nu sta, la alegeri, in spatele omului, sa-i spuna sau sa vada cum voteaza”.

“Miscarea sindicala de la noi se afla, astazi, la o rascruce pentru ca trebuie sa raspunda oamenilor la intrebarea simpla: “Ce face institutia pentru mine?””, precizeaza Bogdan Hossu.

El considera ca, de-acum incolo, confederatiile trebuie sa-si intoarca fata catre “baza” si sa ofere servicii in folosul membrilor simpli, cum ar fi asistenta juridica si economica acordata gratis, facilitati financiare sau fiscale obtinute de confederatii pentru membrii sai, de exemplu reduceri de preturi pentru membrii de sindicat care-si fac cumparaturile in supermarket.

Refrenul miscarii sindicale: Lasati-o mai moale!

Aurel Cornea este presedintele celui mai mare sindicat din sistemul educational, Federatia Sindicatelor Libere din Invatamint (FSLI). Liderul FSLI incearca sa explice de ce ani la rind sindicalistii n-au declansat greva generala, desi sint nemultumiti de salarii. Tododata, Cornea recunoaste ca i s-au propus din partea guvernantilor functii politice.



















97 vizualizari


Abonare la comentarii cu RSS

ESRI

Top 5 articole cele mai ...



Hotnews
Agenţii de ştiri

Siteul Hotnews.ro foloseste cookie-uri. Cookie-urile ne ajută să imbunatatim serviciile noastre. Mai multe detalii, aici.
hosted by
powered by
developed by
mobile version
Miercuri