Considerati ca fiind adevarate trupe de elita, militarii romani au impresionat prin profesionalism, spirit de echipa, ingeniozitate si nu in ultimul rand prin capacitatea de adaptare.

Intors la ultima rotatie din Irak, unul dintre militarii care au actionat in zona provinciei Dhi Qar a adus o imagine noua, putin diferita de cea cultivata de Ministerul Apararii, despre activitatea si riscurile la care sunt supusi romanii din Irak.

"Vreau sa mai plec, fie in Irak, fie in Afganistan, asa ca nu-mi faceti public numele. Oricat ai fi de bun, daca spui mai mult decat trebuie esti taiat de pe lista", a fost singura rugaminte a celui in cauza, rugaminte pe care o respectam.

Mailuri cenzurate si soareci

Militarul roman ne-a povestit despre "paianjenul-camila" si intepatura lui mortala. "Daca te-a muscat mai ai o singura sansa, amputarea membrului. Au patit-o vreo doi italieni... unul a ramas fara un picior, altul fara mana, dar traiesc", si a continuat, cu un ton ironic la adresa MApN, sa ne vorbeasca despre bocancii de piele, pe care romanii sunt nevoiti sa-i poarte la 50-60 de grade.

"Ne-au tot promis, dar nu au facut nimic. Acum, fiecare s-a descurcat cum a putut. Fie s-a capatat cu ceva de la italieni, fie, daca i-a dat mana, si-a luat bocanci americani, superconfortabili, cu 400 de dolari, din magazin.

Eu am purtat bocancii de piele! Oricum, noua ne e mai bine, avem uniforme bune, fata de cei de la politia militara care poarta uniforme de culoare verde inchis, pentru ca asa s-a decis, din spirit de economie, undeva in minister".

Ne-a povestit despre mailurile cenzurate si intr-un sens si in altul, despre convorbirile telefonice rare si scumpe si despre cum e sa fie si ceata, si 50 de grade, si furtuna de nisip, deodata, despre cum au scos palmieri dintr-o oaza ca sa decoreze tabara in ajun de vizita ministrului, dar si despre soarecii de desert, care colcaie cu sutele sub podeaua de lemn a corturilor.

"Suntem bine vazuti de localnici"

"Suntem foarte bine vazuti de localnici. Asta este si motivul pentru care noi am avut cele mai mici probleme. Au oarecum incredere in noi, in conditiile in care populatia este extrem de reticenta si devine foarte usor agresiva", ne-a mai spus militarul roman.

"Cu toate acestea, irakienii au pus un premiu de 500 de dolari pe capul fiecarui roman care ar fi prins sau, Doamne fereste, ucis aici. Culmea este ca noi avem cel mai mic pret, italienii «valoreaza» 1.000 de dolari, iar americanii, 1.500. Alte natiuni au preturi variabile, mult sub americani, desigur, dar mai mari decat noi".

A mai adaugat ca pretul "e bun", pentru ca este dovada faptului ca avem cele mai mici sanse sa patim ceva si ca suntem simpatizati cu adevarat.

"Nu trebuie sa se alarmeze nimeni, nu circulam niciodata singuri, niciodata neinarmati sau fara protectie, fara TAB-uri, iar cei din regiunea in care avem noi misiuni sunt printre cei mai batuti de soarta oameni din Irak, nevoiti sa traiasca cu 4-5 dolari pe luna".