Mass-media din Romania par a se afunda tot mai mult intr-o zodie a intereselor de afaceri si politice. Inainte de a apuca sa dezvoltam mecanisme si institutii de breasla, viciile unui patronat care urmareste alte interese isi spun cuvintul terfelind profesionalismul. Interesele patronului sint tot mai evidente, iar conexiunile politice tot mai transparente.

Pe ce sa te bazezi in aceste conditii? Unde se termina jurnalismul si unde incep interesele si manipularea?

Observatorul Antenei 1 a difuzat un excelent reportaj-ancheta despre afacerile liderului sindicatului din Petrom. Reportajul respectiv expunea problema clar si documentat. Dupa citeva zile, am aflat ca reportajul facea parte din razboiul dus intre o grupare de afaceristi si alta. Altfel spus, patronul Antenei 1, Dan Voiculescu, are un conflict economic cu seful sindicatului, Liviu Luca.

Acesta a raspuns la rindul lui prin televiziunea Realitatea TV, unde Dan Voiculescu a fost facut securist, si prin ziarul Ziua, care a pornit o campanie pe aceeasi tema. Ce intelege consumatorul de aici? Ca Liviu Luca este un fel de Hoffa roman, care a intrat cu banii altora pe scena marilor afaceri.

Ca Dan Voiculescu este legat de fostele structuri ale Securitatii, beneficiind de contactele facute atunci pentru a deveni un om de afaceri de succes si un lider de partid mult prea versatil pentru a fi luat in serios ca om politic. Una peste alta, acuzele aruncate public de adversari sint cit se poate de credibile. Deci, amindoi au dreptate.

Dar este acesta jurnalism? A facut Antena 1 un reportaj despre Luca pentru ca a descoperit acum afacerile discutabile ale acestuia? A declansat Ziua acum campania Voiculescu-securist pentru ca a gasit noi probe? Facea Antena 1 acel reportaj daca nu era patronata de Dan Voiculescu, cel care are un conflict comercial cu Liviu Luca?

Asemenea razboaie devin rutina si au ajuns ele insele interesante subiecte de presa. In acest caz, consumatorul de presa a vut noroc si a putut pricepe substratul: jurnalista Sabina Fati a scris pe larg in Evenimentul Zilei despre conflict. Presa despre presa, un gen nou care ar trebui sa fie mai prezent in media, sa fie chiar rubrici speciale.

Iar cind politica este implicata, totul devine si mai complicat. PSD a impus teama si aceasta este mostenirea pe care o va lasa. Cenzura in Romania a ajuns la fineturi nebanuite. Exista agende ascunse: dai in PSD cind „e cazul”, dar nu in Nastase. Declaratiile lui Nastase se dau fara comentarii si fara critici. Familia Nastase si afacerile sale sint tabu.

In functie de ziar, agenda are diverse adaugiri: dai in PSD, dar nu in Nastase si Mitrea. Sau Hrebenciuc. Ca sa rezisti, sa iti vezi numele tiparit sub un articol si fata pe sticla, trebuie sa te strecori printre aceste jaloane. Criticile apar, dar stresul este inimaginabil in asteptarea telefonului la patron sau de la patron.

Apar prin redactii reactii ciudate, o frenezie a criticii in asteptarea telefonului, o testare a limitelor. Stiu un redactor sef care a facut ulcer in acest joc si face glume pe seama situatiei.

Cei care nu se supun traiesc in alt stres: cit o sa tina? Evenimentul zilei este cel mai bun ziar din Romania nu pentru ca tine neaparat sa critice PSD, ci tocmai pentru ca abordeaza subiectele indeobste tabu. Pentru PSD este ok sa publici declaratii ale liderilor opozitiei, asa cum fac toate ziarele. In opinia pesedistilor aceasta este dovada ca regimul lor este unul liberal, european.

Dar nu este acceptabil sa faci anchete, sa scrii de afacerile surorii lui Adrian Nastase, sa te interesezi la Bruxelles depre fonduri europene, in general sa ai o agenda a ta proprie, cu alte subiecte decit cele lansate de la Guvern. Se cere intervenit. Periodic apar zvonuri despre inlocuirea iminenta a directorului Cornel Nistorescu.

Recent, jurnalistii de acolo au dat un comunicat de presa in care se arata ingrijorati de intentiile patronatului. Nu doar ei, ci parca toti cei interesati de presa asteapta sa se intimple ceva: ce-i va face PSD Evenimentului zilei? In aceasta saptamina si ziaristii de la Romania Libera au denuntat incercarile patronatului de a limita criticile.

Mai multe mondenitati, mai putin PSD, mai multe anchete pozitive (?!). A face presa libera si critica a devenit o anormalitate ce se cere a fi indreptata.

Consumul de presa devine o cursa cu obstacole. Fiecare ar trebui sa isi scrie un fel de ghid propriu al increderii in media, ca sa nu fie luat prin suprindere.

Cu sfaturi catre propriul ego, de gen (din ghidul personal): nu da doi lei pe ce citesti in ziare ca Independent, Gardianul, Ziarul, Curierul national si alte tarabe de”stiri”; nici nu te intreba cum de exista, ia-le ca atare; din stirile TVR merita vazute doar cele externe, restul este prea jalonat cu propaganda pro-Nastase pentru a merita efortul; ignora stirile de la PrimaTV;

citeste Evenimentul zilei si respira aer curat cit mai ai parte de el, nu te enerva cind Costi si Luminita se iau de Dilema veche si nu te gindi ca sigur este cineva in spatele lor; savureaza Cotidianul, minuneaza-te ca exista si incearca sa te acomodezi cu Bogdan Teodorescu cind dai de el; citeste pagina de editoriale din Ziua, priveste cu circumspectie pagina de politica, ignora dezvaluirile si

campaniile insistente impotriva unor grupuri de firme.

S-ar putea sa aiba dreptate, dar nu poti sa stii daca nu cumva aia au refuzat pur si simplu sa plateasca publicitate; urmareste Observatorul de la Antena 1 care are cele mai profesioniste stiri, bucura-te de anchete cind si cind, savureaza criticile la PSD si gindeste-te la stresul celor care le-au dat (pune pariu cu prietenii daca vei mai vedea asa ceva dupa ce PUR s-a aliat cu PSD);

bineinteles, ignora cu desavirsire tot ce auzi la Observator despre PUR si muta la ProTV. Daca ai noroc poti sa gasesti ceva interesant, dar fii tare circumspect pentru ca te poti trezi in casa fie cu un groaznic accident de circulatie, fie cu Nastase in vizita la o ferma agricola.

Ma opresc aici, este sigur ca ghidul se cere a fi actualizat permanent.