Agentia Nationala pentru Locuinte ar trebui sa devina “o institutie specializata din cadrul Ministerului Transporturilor, Constructiilor si Locuintei, avand drept principal obiectiv stabilirea unui cadru de dezvoltare a ansamblurilor rezidentiale din Romania in functie de necesitatile, infrastructura si specificurile regionale“, se arata intr-un comunicat al Asociatiei Oamenilor de
Afaceri din Romania (AOAR).
ANL ar urma sa se transforme intr-o autoritate publica (Agentia Nationala pentru Coordonare Locativa), care, prin strategiile si rapoartele sale, sa fie “o interfata intre intentiile guvernantilor si asteptarile oamenilor de afaceri din domeniul constructiilor rezidentiale“, comportandu-se ca un “competitor loial… util pe segmentul de piata al locuintelor sociale“.
Reprezentantii AOAR acuza “politica de implicare a statului ca agent economic si concurent neloial al sectorului privat“ in domeniu, “prin faptul ca ANL obtine avantaje competitive obtinute fara contravaloare (terenuri, utilitati, rambursarea TVA)“.
Transformarea ANL intr-o agentie de coordonare locativa “este o varianta binevenita care poate fi luata in consideratie, criza de locuinte fiind atat de mare incat oricati actori ar fi pe aceasta piata nu ar fi prea multi“, a raspuns Corneliu Popescu, directorul ANL, la propunerea AOAR.
“Pe de alta parte, noi am invitat societatile care dezvolta proiecte imobiliare sa intre in parteneriat cu ANL, dar nu au fost multumiti de profitul obtinut“, a adaugat Corneliu Popescu.
Adrian IONESCU, Jurnalul National
In aceeasi zi, un comunicat remis de organizatorii Targului Privat de Vile acuza politica guvernamentala de atrbiuire a contractelor de dezvoltare urbana ANL-ului, in conditiile in care un parteneriat public-privat ar aduce mai multe avantaje tuturor partilor implicate:
"In acest context economic, a devenit mai mult decat evident ca rezolvarea crizei de suprapopulare a mediului urban nu mai poate veni decat prin dezvoltarea periferiilor. Planuri de sistematizare a arterelor rutiere si de absorbtie a terenurilor agricole exista, dar punerea lor in aplicare a fost prea des supusa unor criterii aleatorii.
Constructiile care au format ansambluri haotice si inestetice la periferie sunt exact rezultatul acestei lipse de criterii.
Pentru multi dezvoltatori, cauza este legata mai ales de preferinta inexplicabila a guvernantilor de a atribui fondurile aproape in exclusivitate institutiilor subordonate.
Dorinta nesanatoasa de a pastra fondurile sub control absolut nu a adus alte rezultate decat construirea sau finisarea de cladiri in al caror pret final se regasea, in proportie de 50%, plata unui sistem birocratic supradimensionat.
Ca si cum ar fi existat o dorinta explicita lucrurile sa nu intre in matca normala, putinele parteneriate cu aria privata au adus in scena firme controversate sau asupra carora plana suspiciunea ca ar servi interesele unor oficiali.
Politica de dezvoltare urbana, cu bune si cu rele, nu a fost insa compromisa definitiv decat o data cu lansarea „in productie” a Agentiei Nationale a Locuintei. Destinatia populist declarata a institutiei era de a facilita accesul tineretului la locuinte decente.
Cat de mult a fost realizat acest deziderat o dovedesc blocurile din ghetoul Rahovei, care costa la fel de mult ca un apartament similar dintr-o zona buna (Mall, Iancului, Muncii). La extrema opusa se gasesc apartamentele din zone rezidentiale, cu preturi care ar face si un investitor strain serios sa se gandeasca de doua ori in ce tara a aterizat.
Presa a relatat pe larg despre calitatea apartamentelor date in folosinta de catre ANL: fara instalatii, fara izolatii, cu furnizori de utilitati „agreati” (din categoria celor care aduc permanent pretul intretinerii pe primele pagini ale revistelor), totul la preturi de doua-trei ori mai mari decat cele ale pietei libere.
Pentru ca am mentionat birocratia, nu trebuie decat sa ne amintim ca inscrierile pentru apartamentele nefinisate se fac in continuare cu doi-trei ani inainte de predarea efectiva a locuintei. Avansul solicitat de Agentie este de trei-patru ori mai mare decat cel solicitat de orice banca.
Un platitor de buna credinta al avansului risca in continuare sa isi piarda locul, in cazul in care altcineva se ofera sa achite un avans mai mare, eventual chiar sa plateasca integral apartamentul. Clientul nu stie insa ca avansul sau este suficient pentru construirea sau finisarea apartamentului, profitul agentiei BUGETARE fiind de 100%.
In aceste conditii, „facilitarea accesului pentru tineret la o locuinta decenta” pare cel mult o gluma.
Targul Privat de Vile nu isi propune sa investigheze nici relatiile economice care au condus la aceasta situatie, nici sa puna bazele vreunei aliante anti-ANL. Intentia, pe care reprezentantii bancilor au inteles-o, iar cei din administratie par sa o accepte, este doar de a oferi o alternativa viabila, necesara pentru viitorul oricarui oras important.
De la costuri la credibilitate, de la durata executiei la calitatea lucrarilor, parteneriatele public-private sunt, fara nici un dubiu, o solutie de preferat, reprezentand genul de relatie din care castiga toate partile implicate si, cu atat mai mult, societatea in sine."
