Cornel Nistorescu

Actionistii si taranistii

de Cornel Nistorescu     Evenimentul Zilei
Sâmbătă, 18 septembrie 2004, 0:00


Asa, ca un zvon infiripat din vorbe fluturate prin pagini de ziar, parca s-a conturat miezul unei povesti de intelegere intre actionisti si taranisti. Actionistii sint putinii care au mai ramas in jurul enormului orgoliu al fostului presedinte Emil Constantinescu. Si, ca intr-o poveste fara sfirsit, fuziunea se negociaza si se tot negociaza, fiind foarte aproape sa devina o tirguiala.

Iar ca in mai toate prelungirile acestea cu ton de precupet, nici nu se mai termina, nici nu rezulta ceva.
Daca ar fi fuzionat cele doua grupari, cu ce s-ar fi ales Romania? Nu cred ca rezultatul ar fi fost o formatiune politica mai mare! Si nici un nucleu mai puternic. Dupa umila mea parere, nu ar fi rezultat decit o alta masinuta politica legata cu sirma. Nici cistig de credibilitate, nici candidat la presedintie, nici decont definitiv pentru greselile comise.

De ce cred asta? In primul rind, pentru ca actionistii nu sint partid. Ei se comporta mai degraba ca un grup buimac. Seamana perfect cu ceata care se rupe dintr-o armata dupa un razboi pierdut. Supravietuiesc citiva si ratacesc (in filme) prin jungla sau prin desert si se comporta fara nici o logica. In cele din urma, grupul cade intr-o ambuscada, se autodistruge sau se imprastie.
Mult mai complicata mi se pare a fi situatia taranistilor. Plecarea lui Victor Ciorbea n-a fost decit prima conditie pentru oprirea dezastrului. Fostul procuror-sindicalist-primar si prim-ministru a plecat mult prea tirziu pentru ca reconstructia sa fie ca un porumbel zburind dintr-o palarie. Taranistii au esuat si la guvernare, si la relansarea crestin-democratiei.

Cei 15 ani de la caderea comunismului nu pot fi socotiti ca fiind tot atitia ani de promovare a valorilor crestin-democratiei.

Cit s-au zbatut taranistii sa convinga populatia ca salvarea tarii sta in principal in convietuirea bazata pe valorile morale si crestine? Nici nu le-au transformat intr-un mesaj puternic si - cind si pe unde au fost la putere - nici n-au dovedit ca traiesc si conduc in acord cu ele. Ei s-au limitat la o razboire de principiu cu comunismul si cu comunistii. Dar, si in acest caz, numai pe hirtie.

Fie au luptat doar cu doctrina, fie cu dosare fantomatice ale unor disparuti. Cu comunistii in carne si oase
s-au inteles ceva mai bine. Pe unii chiar i-au adapostit in partid. Cu altii au colaborat binisor.
La urma urmelor, anticomunismul de parada si in dorul lelii nu i-a mobilat nici politic, nici moral, nici intelectual pe Victor Ciorbea, Dudu Ionescu, Remus Opris sau Bogdan Pitigoi. Ei n-aveau cum sa dobindeasca merite miraculoase doar pentru ca altii mai in virsta, din acelasi partid, au facut un milion de zile de puscarie.

Apoi nici cultul legii si nici cultul proprietatii nu au fost stindarde. Si daca au fost trimbitate, e drept, mai tare decit au facut-o trupetii lui Ion Iliescu (alergici la aceste valori mai ales din cauza educatiei de la cazan), tot n-au devenit sfinte!
Criza actionistilor vine doar dintr-o agonie prelungita. Criza taranistilor vine din chiar lipsa de putere a credintei lor. Anticomunismul e prea putin pentru a mai avea forta de a stringe armate. Iar pina cind Romania va fi in stare sa aiba o puternica grupare crestin-democrata va ramine mereu la cheremul celor cu lipici la degete.



















27 vizualizari


Abonare la comentarii cu RSS

ESRI

Top 5 articole cele mai ...



Hotnews
Agenţii de ştiri

Siteul Hotnews.ro foloseste cookie-uri. Cookie-urile ne ajută să imbunatatim serviciile noastre. Mai multe detalii, aici.
hosted by
powered by
developed by
mobile version