Arhivele CC al PCR, arestate in decembrie ‘89 si tinute sub cheie de misteriosi stapini ai istoriei

Dosarele Ceausescu si Iliescu, la secret!

de Sabina Fati     Evenimentul Zilei
Luni, 20 septembrie 2004, 0:00


Arhivele comunismului vor ramine, probabil, inchise atita vreme cit actori ai regimului ceausist se vor afla pe prima scena politica. Acestia, dar si cei care s-au urcat pe valul revolutionar din 1989 vor sa pastreze secretele ultime ale conducerii PCR.

Sub pretextul distrugerii unor dosare din arhivele Comitetului Central in timpul evenimentelor din decembrie 1989, multe documente au disparut pentru a-i pune la adapost pe unii ca Ion Iliescu, Serban Mihailescu, Octav Cozmanca.

Pentru a asigura tacerea in ceea ce priveste epoca Ceausescu, si chiar Gheorghiu-Dej, partidul dlor Iliescu si Nastase a conceput Legea arhivelor, o lege prin care accesul la documentele Comitetului Central al Partidului Comunist Roman sa fie interzis in mod oficial. Astfel, de pilda, documentele privind afacerile criminale pot fi vazute abia dupa 90 de ani de la crearea lor.

Cui poate folosi o asemenea prevedere daca nu calailor Securitatii? Aceeasi Lege 71 din 1996 mentioneaza ca documentele referitoare la siguranta si integritatea nationala pot fi vazute peste 100 de ani.

Criteriile privind clasarea acestor documente ca fiind de siguranta nationala sint subiective, iar discursurile lui Ion Iliescu din perioada Budapesta 1956 ar putea fi trecute cu justificarile de rigoare la aceasta categorie.
La aproape 15 ani de la revolutie, romanii nu pot vedea, nu pot sti cum arata dosarul de cadre al lui Nicolae Ceausescu. Aceasta interdictie este stipulata in aceeasi Lege a arhivelor, care precizeaza ca dosarele personale nu pot fi vazute decit la 75 de ani de la crearea lor, in vreme ce documentele privind date personale pot fi cercetate dupa 40 de ani.

Toate aceste prevederi ar putea sa para normale in state traditional democratice. In Romania s-a produs insa o schimbare de regim, iar oamenii sint curiosi, de exemplu, sa afle ce s-a discutat la Biroul Politic al Comitetului Central din decembrie 1989. Nu e clar daca acele discutii au sau nu vreo legatura cu felul in care a culminat caderea lui Ceausescu in 1989.

Toate aceste detalii ascund fapte si biografii vinovate ale unor persoane bine situate in structurile puterii actuale.
Arhivele Comitetului Central al PCR pot fi la fel de periculoase ca si cele ale fostei Securitati. De aceea multe dosare au fost probabil distruse si nu vor mai putea fi studiate nici acum, nici peste 100 de ani.

Aparindu-si pozitia prezenta, Ion Iliescu si oamenii sai de curte cu care a fondat cel mai puternic partid postdecembrist nu-si ascund doar propriile tare, ci incearca sa rescrie istoria, ca odinioara Nicolae Ceausescu.
Itele sint insa mult prea incurcate, iar legaturile lor cu sistemul comunist ies la iveala tot mai des, fie din documente, fie din marturii si dosare scapate printre degete de cei care ar trebui sa le apere. Multe dintre discursurile politicienilor de prima mina din PSD seamana, probabil, cu luarile lor de pozitie din Biroul Politic al CC.

Multi politicieni de frunte din zilele noastre s-ar putea regasi in arhivele Uniunii Tineretului Comunist, daca aceste documente ar putea fi consultate de cercetatori si public. Arhivele recente al PCR si UTC sint interzise prin lege tocmai pentru a-i proteja pe cei care au facut politica inainte de 1989 si vor ramine sub interdictie pina cind acestia vor disparea din viata politica autohtona.

Arhivele CC al PCR, arestate in decembrie ‘89 si tinute sub cheie de misteriosi stapini ai istoriei

Dosarele Ceausescu si Iliescu, la secret!

Arhivele Comitetului Central al PCR au fost ascunse si protejate in anii postdecembristi.

In dosarele ei, istoricii ar fi putut gasi discursurile lui Ion Iliescu din perioada lui stalinista, dosarul de cadre al acestuia, dar si alte documente ale conducerii Partidului Comunist Roman, din care ar putea iesi la iveala nume din linia intii a politicii actuale, cum este Serban Mihailescu, numit in 1987, de Nicolae Ceausescu, in functia de secretar al Consiliului de Ministri, cu grad de

secretar de stat. Cei care au preluat puterea in decembrie 1989 au avut grija in primul rind sa puna la loc sigur aceste arhive, de pe atunci incomode pentru cei care conduc si astazi Romania. Ordinul dat de Consiliul Frontului Salvarii Nationale in acest scop fusese, probabil, pregatit din timp, astfel incit dosarele nou-venitilor sa fie “pierdute” in viltoarea revolutiei.

Intre timp, o lege cu termene care depasesc 30 de ani pune la adapost de curiosi dosarele fostei nomenclaturi a regimului comunist.
Arhivele Comitetului Central al PCR au fost si pina in 1989 impartite: dosarele istorice erau aranjate in cladirea de linga CC, unde se afla acum sediul Ministerului Sanatatii, iar documentele curente erau tinute in fosta cladire a CC, astazi Senatul Romaniei.

Si unele, si celelalte au fost incarcate in mare graba, imediat dupa 22 decembrie 1989, in camioanele armatei si duse la depozitele de la Pitesti ale Ministerului Apararii, dupa care, potrivit unor informatii neoficiale, arhiva curenta ar fi fost mutata la Clinceni (linga Bucuresti).
De la MApN am aflat ca arhiva istorica a CC “a fost pastrata in conditii foarte bune”, cu tot cu inventare. “Originalul acestora si o copie microfilm - realizata inainte de 1989 - au fost predate Arhivelor Nationale in 1995, pe baza de proces-verbal”, sustin surse din MApN.

Potrivit oficialilor armatei, aceasta arhiva microfilmata contine documente din perioada 1885-1965, iar MApN a pastrat copia lor microfilmata.

Arhiva operativa a Comitetului Central contine toate documentele pe care armata le-a gasit in decembrie `89 in sediul CC, dar MApN nu s-a ocupat de organizarea lor fiindca “arhivistii militari nu aveau cunostinta de organizarea fostului Comitet Central”.

MApN sustine ca la Arhivele Militare “s-au pastrat cantitati nesemnificative de documente” care ar fi “fara valoare istorica” si pe care Arhivele Nationale urmeaza sa le preia “pe masura ce vor dispune de spatii”.

Ultimul deceniu ceausist, istorie pierduta

In jurul arhivei operative a Comitetului Central, unde se pastrau documente de data recenta, dar si dosarele de cadre ale fruntasilor comunisti, persista insa misterul.

Unii oficiali din cadrul armatei, dar si din zona Arhivelor Nationale spun ca acestea erau microfilmate si ca microfilmele exista, altii cred ca dosarele din arhiva curenta a CC ar fi fost copiate inainte de 1989, pentru a fi asigurate contra calamitatilor. In acest caz ar trebui sa existe duplicate ale dosarelor pierdute in revolutie, dar nimeni nu vrea sa admita oficial acest lucru.

Directorul adjunct al Arhivelor Nationale ne-a declarat ca microfilmele arhivei CC al PCR ar fi la MApN, insa armata neaga cu vehementa acest lucru. Absenta microfilmelor arhivei operative a Comitetului Central face practic pierdute dosare importante din ultimul deceniu ceausist.

“Epoca Ceausescu” e in reorganizare

Dosarele arhivei istorice a PCR sint legate pina in 1965 si inventariate pina in 1970 pentru doua sectiuni: “Cancelarie” si “Eeconomie”.

Pentru celelalte sase sectiuni - “Organizatorica”, “Propaganda si agitatie”, “Agrara”, “Gospodarie de partid”, “Relatii externe” si “Cadre” - documentele nu sint inventariate, sustin Arhivele Nationale.

Cu toate acestea, in diverse carti aparute pe piata sint citate unele dintre fondurile “neorganizate” de catre istorici salariati ai arhivelor sau agreati de acestia.

Dosarul lui Ceausescu de la CC al PCR nu poate fi vazut

Potrivit Legii Arhivelor Nationale din 1996, romanii ar putea vedea dosarul de cadre pe numele Nicolae Ceausescu peste 35 de ani. Vecinii nostri bulgari au publicat insa dosarul Todor Jivkov fara nici un fel de precautii si, de asemenea, arhivele comunismului sint accesibile in Ungaria, Polonia, Cehia etc.
Anexa 6 din Legea Arhivelor (1996) precizeaza ca documentele privind viata privata a unei persoane pot fi date in cercetare dupa 40 de ani de la moartea acesteia, in vreme ce dosarele personale - dupa 75 de ani de la crearea lor. Istoricii autohtoni sau straini ar putea consulta, conform legii (cap. IV, art. 20), documente din arhiva conducerii PCR doar la 30 de ani dupa crearea lor.

De pilda, nu se pot vedea stenogramele discutiilor care au avut loc in Biroul Politic al CC in decembrie 1989. Istoricii ar putea, teoretic, sa ceara orice documente ale Partidului Comunist Roman elaborate pina in 1973, tot ce depaseste aceasta data fiind interzis prin lege.
Practic insa cercetatorii pot vedea doar documente ale PCR pina in 1965. Mai departe documentele nu sint organizate, sustin oficialii Arhivelor Nationale. Daca un document este considerat ca afecteaza siguranta nationala, el ramine blocat, chiar daca timpul prevazut de lege a expirat. Nu este insa clar cine stabileste incadrarea “siguranta nationala”.

Unii istorici sugereaza ca ar trebui formata o comisie de arhivari si istorici care sa stabileasca acest lucru. Momentan, se pare ca detinatorii arhivelor hotarasc ce afecteaza si ce nu siguranta nationala.
Cei mai multi dintre cei care au primit acceptul sa lucreze in arhivele PCR nu vor sa critice pe fata conducerea Arhivei Nationale, desi nu primesc documentele pe care le cer, iar uneori sint aminati zile intregi sau chiar saptamini.
Acestia se tem ca daca vor pune degetul pe rana nu vor mai primi nici dosarele pe care, de bine, de rau, le primeau pina acum. “Eu lucrez la o carte despre perioada interbelica a PCR si nu primesc documentele pe care le cer”, ne spune un cunoscut cercetator, care insa nu vrea sa-si primejduiasca lucrarea aflata in pregatire.

“Exista documente din arhiva PCR care au fost publicate cu ani in urma si despre care ti se spune ca sint in curs de reorganizare”, ne declara un alt istoric. “Istoricii straini primesc mult mai usor documentele de care au nevoie fiindca celor de la arhive le e frica de presiuni”, subliniaza, sub anonimat, un expert in istoria comunismului autohton.

Arhiva UTC, inchisa de 15 ani

Documente importante si interesante din arhiva Comitetului Central al PCR mai exista, inca bine pazite, la Ministerul Apararii, ne-au spus surse care vor sa-si pastreze anonimatul.

Din acest motiv, la Arhivele Nationale istoricii nu vor putea gasi, printre stenogramele CC al PCR, luarile de cuvint ale lui Ion Iliescu, ministrul tineretului in perioada 1970-1971, fost secretar cu propaganda al Comitetului Central.
Arhivele UTC (Uniunea Tineretului Comunist), predecesoarei sale, UTM (Uniunea Tineretului Muncitoresc), plus arhiva UASCR (Uniunea Asociatiilor Studentilor Comunisti din Romania) nu pot fi consultate. Oficialii Arhivelor Nationale, in custodia carora ar trebui sa se afle aceste dosare, nu stiu prea multe despre aceste arhive in care s-ar putea gasi unele nume de lideri politici bine plasati.

Se stie ca deputatul PSD Tudor Mohora a fost seful UASCR, organizatie care recruta elita intelectuala tinara si dornica de ascensiune. Astfel ca majoritatea liderilor PSD au ocupat diverse pozitii in ierarhia Asociatiilor Studentilor Comunisti (ASC).
De exemplu, Ioan Rus, fostul ministru al administratiei si internelor, era seful ASC Cluj. Structurile studentimii comuniste de dinainte de `89 au supravietuit si s-au regrupat initial in cele ale Frontului Salvarii Nationale, iar acum in PSD.

De ce sint blocate arhivele CC al PCR

Hary Kuller, sociolog: “Unele dosare PCR sint blocate pentru ca politicienii sustin ca s-au schimbat si ca nu are rost sa rascolim trecutul. La noi exista mentalitatea ca nu conteaza cine ai fost, ci cine esti, altminteri, daca s-ar fi aplicat Punctul 8 de la Timisoara, 90 la suta din actualii oameni aflati la putere ar fi fost blocati”.
Liviu Rotman, istoric: “Nu pot spune ca arhivele CC al PCR sint blocate, o serie de documente pina in 1965 pot fi vazute, desi e adevarat ca unii ani sint mai bogati si altii mai saraci in dosare, ceea ce e ilogic fiindca activitatea era relativ ritmica.

Pe de alta parte, exista o traditie arhivistica in Romania ca documentele sa fie prelucrate intii de istoricii care lucreaza la arhive sau de cei agreati de acestia, inainte ca ele sa fie puse la dispozitia istoricilor.

Asa se explica faptul ca, la inceputul anilor Ô90, oameni care au avut pozitii-cheie in aparat - Ion Ardeleanu (fost director adjunct al Muzeului si Institutului de Istorie al PCR), Mircea Musat (fost cenzor al istoriografiei comuniste si fondator al Partidului Romania Mare) - au publicat documente nevazute pina atunci de nimeni, de pilda cele prin care s-a incercat reabilitarea lui

Antonescu”.
Stejarel Olaru, istoric: “CV-urile politicienilor, mai ales ale celor aflati la putere, incep din anii Ô90, nu stim exact ce au facut inainte. Putem citi fragmentar ca au fost consilieri juridici, economisti etc., dar se tem sa se afle adevarul despre ceea ce au facut inainte de 1990”.
Marius Oprea, istoric: “Dorinta puterii instalate imediat dupa evenimentele din decembrie 1989 de a camufla trecutul comunist a fost exprimata si de faptul ca desfiintarea PCR nu a fost legiferata, tocmai pentru a nu se pune public problema succesiunii si a celor abilitati sa gestioneze aceasta succesiune, in care arhivele ocupau un loc deosebit de important prin capitalul lor de

informatii. Tocmai de aceea, odata intrate din primele luni ale anului 1990 in stapinirea MApN, arhivele cele mai importante ale partidului comunist au fost reindosariate in cadrul Biroului Documente Secrete.

Sistemul de restrictii impus accesului la dosarele comunismului, gestionate mai intii de Ministerul Apararii Nationale si apoi de Arhivele Nationale, a adus prejudicii incalculabile nu doar comunitatii stiintifice romanesti, ci a intirziat prin efectele sale consolidarea democratiei si a incalcat grav “dreptul de a primi si de a cauta informatii si idei” statuat de Declaratia

universala a drepturilor omului a Organizatiei Natiunilor Unite, din 1948.
Armand Gosu, istoric: “Arhivele PCR sint blocate in primul rind din motive politice, sint politicieni care provin din structurile de putere comuniste si care au tot interesul sa nu iasa la lumina acele documente. In fruntea statului avem un fost membru al Comitetului Central care nu si-ar dori sa vada publicate in presa interventiile lui la sedintele Biroului Politic.

In afara de el sint functionari de rangul doi sau trei in fosta ierarhie comunista care astazi sint ministri si nici ei nu doresc sa vada publicate aceste dosare. In al doilea rind, exista orgoliul profesional al celor care gestioneaza arhivele si care nu se comporta ca niste functionari, ci ar vrea sa publice ei cit mai multe din documentele CC”.

Gen. Niculae Spiroiu: "Revolutionarii faceau focul cu arhiva PCR"

Generalul Niculae Spiroiu, fost ministru al apararii (1991-1994), a fost comandantul unitatii motorizate care, in decembrie 1989, a mutat arhiva CC al PCR din sediul Comitetului Central in depozite ale armatei. Pe 28 decembrie 1989, a fost inaintat de FSN de la gradul de colonel la gradul de general-maior.

De ce a fost necesara evacuarea arhivei Comitetului Central al PCR in decembrie 1989?
Arhiva PCR s-a aflat in mare pericol in zilele acelea de dupa 22 decembrie `89. Toti cei care intrasera in Comitetul Central au tras cu pistoalele-mitraliera, inclusiv Dan Iosif, in calorifere, a inceput sa se verse apa acolo, apoi revolutionarii au luat din arhiva PCR dosare si au facut focul cu ele, sa se incalzeasca, si isi bateau joc de acele dosare.

In 23 decembrie s-a luat masura ca aceste arhive sa fie preluate de catre Arhivele Nationale. Dar aceasta institutie era nefunctionala fiindca apartinea de Securitate, seful arhivelor era un general de securitate, asa ca nu aveai cu cine discuta, si atunci s-a dat sarcina ministrului apararii, Nicolae Militaru, sa preia Armata aceasta arhiva.

Cine a hotarit ca arhivele PCR sa fie preluate de MApN?
Hotarirea a fost data de CFSN (Consiliul Frontului Salvarii Nationale) si a coordonat aceste lucrari de preluare a arhivei col.-ing. Barbat Nicolae, care facea parte din sectorul productie militara din Comisia pentru probleme justitie militara. Armata a dat camioane si am incarcat aceasta arhiva vrac din subsolurile inundate ale CC.

Am eliberat niste sali la arhivele militare de la Pitesti, din Trivale, le-am pus asa cum le-am adus, le-am incuiat si sigilat si acolo nu a avut voie sa intre nimeni.

Ce cantitate de dosare a fost adusa, cum ne-am putea da seama daca a disparut ceva?
Nu a disparut nimic, doar ceea ce au ars revolutionarii. De fapt, arhivele CC au fost salvate de armata fiindca, daca ramineau acolo, se distrugeau.

S-a ocupat cineva de clasarea si organizarea dosarelor luate de la Comitetul Central al PCR dupa ce acestea au ajuns la Pitesti?
Generalul Stanculescu a inceput si eu am continuat, ca ministru al apararii, organizarea documentelor: am angajat un ofiter, doi plutonieri si citiva civili, plus cei sase oameni care lucrau deja la arhivele militare din Trivale. Pentru ca e la fel ca atunci cind gasesti niste bani pe jos, la inceput ii ei, dar cind te duci sa-i predai la politie trebuie sa faci un proces-verbal.

Asa am procedat si noi si ordinul asta l-am dat: am angajat vreo 60 de oameni pentru ca se faceau presiuni sa dam arhiva PCR. Si am spus ca nu pot sa o dau pentru ca acum, cind o dau eu, trebuie sa spun ce am dat.

In consecinta, acea arhiva cu acesti 60 de oameni supravegheati, cu sigiliu, a fost pusa in ordine: clasata, dosarele refacute, filele gasite au fost relegate in dosare, s-au inventariat si am facut presiuni sa o predam, sa stabileasca parlamentul si guvernul cui sa o predam. Eram criticati ca tineam arhiva CC.

In ce an ati terminat organizarea arhivei PCR?
Cred ca in 1993 era gata aranjata: era inventariata, reclasata, reconstituita, dar nu avea cine sa o ia. Noua nu ne trebuia, nu aveam ce face cu ea.

Pina in 1993 nu a intrat nimeni in aceste arhive?
Pina in 1994 au intrat sub supraveghere cei care lucrau, angajasem arhivisti, civili, oameni verificati, controlati, nu avea voie sa iasa de acolo nici o foaie, o singura data s-au facut niste copii xerox cind a avut nevoie Ministerul de Externe de niste documente despre tezaur din perioada Gheorghiu-Dej.

Deci pina in 1994 nu au iesit nici un fel de documente din arhivele PCR preluate de MApN?
In afara de cele pe care mi le-a cerut oficial MAE, nu.

Din cite stiti dvs., documentele din arhiva PCR erau microfilmate?
Nu stiu.

Cheia e la Ministerul de Interne

Ministerul Administratiei si Internelor, in cadrul caruia functioneaza Arhivele Nationale, detine, practic, intreaga arhiva a fostului CC al PCR si a Consiliului de Ministri, iar la filialele judetene ale Arhivelor Nationale se afla arhivele structurilor administrativ-teritoriale ale organelor de partid si de stat din fosta RSR.

Procesul de preluare a acestor documente la Arhivele Nationale a inceput in 1992 si in acest moment este incheiat. Astfel arhiva curenta a CC masoara 1.800 de metri si nu este deloc prelucrata. Restul arhivei CC preluate de la MApN contine 3.800 de metri liniari de dosare, din care s-au prelucrat arhivistic doar 1.

500 de metri, iar arhiva fostului Institut de Istorie a PCR, prelucrata integral, are 500 de metri liniari de dosare. Ministerul de Interne mai detine si o parte a arhivei fostei Securitati Bucuresti, preluata de la unitatea de contrainformatii UM 0215 la 1 februarie 1990, cind aceasta a luat fiinta, arhiva administrata de CNSAS.

Apel catre UE

Peste 100 de istorici din statele occidentale si est-europene au trimis, in luna februarie, Parlamentului European un apel prin care solicita acestui for sa introduca in acquis-ul comunitar necesar admiterii noilor membri in UE o cerinta expresa privind declasificarea arhivelor din perioada comunista: “Adoptarea unor legi europene comune care sa permita accesul la documentele trecutului

recent este un atribut indispensabil democratiei”.

Marcel Ciuca, director adjunct al Arhivelor Nationale: "Am preluat ce ni s-a dat in saci"

Marcel Ciuca, dir. adj. al Arhivelor Nationale, profesor la Facultatea de Istorie a Universitatii Bucuresti, lucreaza la Arhivele Nationale din 1967.

Poate cineva sa aprecieze cam cit s-a pierdut din arhiva Comitetului Central PCR?
Nu se poate face nici o apreciere fiindca atunci cind, la rindul nostru, am preluat arhiva depusa la Pitesti, arhiva a trecut intii pe la Clinceni si de acolo a ajuns la arhiva din cartierul Militari. Cind am preluat arhiva, am preluat-o in saci.

La depozitele din Pitesti mai sint dosare din arhiva PCR?
Ce putem sti noi?. Am preluat ce ni s-a dat pentru ca am luat-o in saci, fara posibilitatea de a verifica.

Dar de ce ati luat-o in saci?
Pentru ca asa se gasea acolo.

Fostul ministru al apararii, generalul Spiroiu, ne-a spus ca arhiva Comitetului Central al PCR a fost lasata in ordine: clasificata, organizata, restaurata si asa a lasat-o in 1994, cind a plecat din fruntea MApN.
Noi asa am preluat-o, in saci, si asa am dus-o in depozitul nostru din Militari. Am scos-o cu greu din saci si am ordonat-o, urmind ca acum sa fie inventariata. Preluarea a fost facuta la saci si alte forme de pachete.

Ce putea sti generalul Spiroiu?

Dar daca era aranjata si inventariata de ce ati luat-o vrac?
Stim noi cit era de aranjata sau cit din ea era aranjata. Este o arhiva enorma si ce putea sti dl general Spiroiu in momentul in care de acolo s-a luat cu bratele? Aranjarea nu se face peste noapte.

Dl. Spiroiu a fost ministrul apararii mai multi ani.
Noi am inceput prelucrarea arhivei CC dinainte de 1995, si atunci undeva e o neconcordanta.

MApN a restituit Arhivelor Nationale toate documentele PCR luate din cladirea CC sau au mai ramas unele in administrarea armatei?
E posibil ca o parte a acestei arhive sa fi ramas la ei. Exista la noi niste microfilme. Nu toate. Nu e normal acest lucru fiindca microfilmele trebuie sa insoteasca arhiva. Noi facem microfilmarea tuturor documentelor de valoare si le pastram in afara Bucurestiului.

Aceste microfilme se fac un exemplar pentru conservare, un exemplar pentru sala de studiu, pentru ca se intentioneaza ca, usor-usor, originalele sa nu se mai dea in cercetare pentru protectia lor, mai ales cele din secolul trecut.

Dar microfilmele documentelor PCR unde sint?
La arhiva MApN.

Unde?
In Drumul Taberei cred ca sint.

Dar de ce microfilmele nu sint preluate de Arhivele Nationale?
Noi le-am cerut. Dar a intervenit o dificultate. Ele sint filmate asa cum se gaseau inainte de 1989, or aici au capatat alta organizare.

Ce invoca MApN cind refuza cedarea microfilmelor documentelor CC?
Cred ca nu s-a stabilit din capul locului aceasta problema.

“Dosarul lui Ceausescu nu e la noi”

Mai multi istorici se pling ca nu primesc documente din arhiva PCR, desi au nevoie de dosare din perioada interbelica sau din vremea lui Gheorghiu-Dej. Ei cred ca exista motive pentru care administratorii Arhivelor Nationale nu vor sa le dea acces la unele informatii.
Arhivele nu au aceasta atitudine. Arhivele Nationale au lege careia i se supun.

Vi se pare buna legea, credeti ca e normal ca dosarul de cadre al lui Ceausescu sa nu poata fi vazut decit peste 40 de ani?
O vom modifica.

Ce modificati?
Intii de toate titlul, sa nu mai fie Legea Arhivelor Nationale, ci Legea Arhivelor.

Dar termenele nu le veti modifica? E normal sa nu vedem dosarul lui Ceausescu?
Nu-i la noi.

Dar unde e?
Nu stiu nimic despre dosarul lui Ceausescu, sint documente despre el doar din perioada interbelica. Sint si multe lucruri falsificate acolo, stiti fotografia aceea trucata cu demonstratia.

Probabil ca dosarul lui Ion Iliescu nu a fost inca inventariat

Arhivele UTC si UTM unde sint?
Erau la subsolul BTT (Biroul pentru Turism si Tineret), care ne-a si somat, prin 1993, sa mergem sa ridicam arhiva fiindca altfel o arunca in strada. Dar pina am facut noi rost de o masina nici macar nu ne dadusera un termen de evacuare, a trecut timpul si, cind am venit sa le ridicam, erau toate amestecate, date jos de pe rafturi, iar din unele dosare se vedea ca lipseau hirtii.

Ati facut vreo ancheta? Ati cerut Ministerului de Interne sa faca o investigatie?
Nu, am preluat pur si simplu ce am gasit si urmeaza sa le punem in ordine.

Pare destul de suspect ca nu se gasesc documentele de partid in care figureaza si numele lui Ion Iliescu pentru ca domnia sa a avut o activitate politica cel putin interesanta inainte de `89.
E posibil sa fie dosarul lui de cadre, dar sectia cadre nu a fost inca inventariata.

Dar nu ar trebui sa-l gasim si in actele, stenogramele Biroului Central?
Se poate. Dosarul personal se poate da, potrivit legii, doar peste 75 de ani.

Istoricul Denis Deletant: "Destui oameni din virful PSD ar fi destul de sifonati"

Denis Deletant, profesor de istorie la Universitatea de Studii Slave din Londra, specialist in istoria recenta a Romaniei. In 1988 a fost declarat de regimul comunist persona nongrata, fiind considerat prea apropiat de disidentii regimului comunist. Imediat dupa revolutie a publicat o serie de studii despre comunismul romanesc, fiind familiarizat cu situatia arhivelor autohtone.

Romania are o Lege a arhivelor care interzice accesul istoricilor la documentele recente ale Partidului Comunist Roman. Cui credeti ca foloseste o astfel de lege?
Astfel de legi care interzic un acces la arhive sub o perioada de 30 de ani exista in foarte multe tari, dar problema in Romania este ca aceste arhive ale PCR privesc si cazurile unor oameni care sint acum la putere.

Putem observa un conflict interior in sinul legislatiei romanesti, pe de o parte nevoia de transparenta - un pilon foarte important in democratizarea unei tari si, pe de alta parte, nevoia de a pastra secretele de stat. Ar trebui gasit un echilibru intre aceste doua interese. In legislatia romaneasca nu exista acest echilibru.

De altfel, s-a dovedit - accesul la arhivele conducerii comuniste dinainte de 1989 este trunchiat.

Arhivele Comitetului Central ale PCR au avut o traiectorie interesanta dupa 1989. Legea sub jurisdictia careia se afla aceste arhive precizeaza chiar mai mult de 30 de ani pentru dosarele personale de pilda, dosarele de cadre care nu pot fi vazute mai repede de 75 de ani de la crearea lor. De pilda, noi nu putem vedea dosarul lui Ceausescu.
Aceasta lege este evident dezavantajoasa. Ascunderea unor astfel de documente dupa o perdea da la iveala ridicolul acestei situatii. E ridicol sa nu poti vedea dosarul lui Nicolae Ceausescu, fiindca dictatorul a murit. Astfel de documente nu ar leza siguranta nationala a Romaniei.

Pe de alta parte, la Arhivele Comitetului Central al PCR, unii istorici nu gasesc documente importante din perioada Budapesta 1956.
Este o problema de care s-au lovit nu doar cercetatorii romani, ci si cei straini. Impresia mea este ca in afara deciziilor politice care exista in aceasta zona, exista si interese personale ale arhivistilor sa-si pastreze pentru ei accesul la anumite documente pe care apoi sa le publice ei.

Experienta mea intr-un proiect facut sub umbrela Institutului Wodrow-Wilson din SUA este foarte amestecata: ne-am bucurat de sprijinul unor arhivisti, dar am obtinut foarte greu aprobarea sa copiem niste documente care proveneau exact din perioada de care vorbiti. Este o situatie inegala si ambigua privind felul in care aceste legi sint puse in aplicare.

Credeti ca este vorba despre vointa politica a detinatorilor de arhive sau de reaua vointa a arhivarilor?
Cred ca, mai degraba, e vorba despre functionarii marunti: eu nu inteleg de ce am capatat acces la unele arhive si la altele nu, din moment ce autoritatile propriu-zise au spus ca putem avea acces. In unele cazuri, totusi nu mi-a fost deloc usor sa obtinem ce aveam nevoie.

Puteti sa ne dati un exemplu?
Am avut anumite greutati in a procura documente de la arhivele militare. Aici sint intr-adevar documente de siguranta nationala si faptul ca documentele pe care voiam sa le vedem nu au fost triate bine, probabil ca acest lucru a dus la anumite reticente pentru a ne permite accesul la ele. In cazul altor tari membre al Pactului de la Varsovia, am avut o cooperare mult mai buna decit in Romania.

In cadrul temei “Pactul de la Varsovia”, Institutul Wodrow-Wilson a putut sa obtina mult mai multe documente de la unguri, ceea ce mi se pare in dezavantajul Romaniei, fiindca, daca celelalte tari foste membre ale Pactului dau drumul la documente si altele nu, cercetatorul risca sa ramina cu un bilant inegal.

Blocarea accesului la arhive “are cauze politice”

Stiti probabil ca in Romania nu se poate scrie o istorie completa a revolutiei din 1989, poate si din cauza ca evenimentele sint prea recente, dar mai cu seama ca documentele din perioada respectiva sint secrete sub pretextul legii arhivelor. De pilda, istoricii romani nu pot vedea stenogramele discutiilor din Biroul Politic al Comitetului Central al PCR din decembrie 1989.

Acest lucru credeti ca tine de siguranta nationala sau de o politica grijulie a actualului regim?
Aceasta retinere are fara indoiala cauze politice. Totusi, din surse secundare se stie ca unii oameni ar fi dorit atunci o alta solutie, iar aceasta solutie nu s-a produs. In harababura din decembrie Ô89 nu este de mirare ca unii au speculat in propriu folos situatia neclara a tarii.

As pune insa problema intr-un context mai larg: in nici o tara din lume si doar in cazuri foarte rare s-au dat documente privind o perioada de timp mai mica de 15 ani.

Nu vreau sa scuz regimul, dar daca ne plingem de faptul ca nu avem acces la aceste documente oficialii vor riposta spunind ca nici in SUA, nici in Marea Britanie si nici in alte tari nu se intra mai lesne in documente care provin din 1989 sau 1990.

Spre deosebire de statele mentionate de dvs., in Romania a avut loc o schimbare de regim si tocmai dubiile care exista in privinta felului in care a avut loc aceasta schimbare de regim ar trebui sa duca la o devoalare a trecutului.
Asa este, si trebuie gasit echilibrul intre ceea ce este in domeniul sigurantei nationale si necesitatea transparentei. Schimbarea de regim afecteaza inca situatia politica de astazi, de aceea este foarte important ca publicul sa se bucure de acces la unele documente.

Eu banuiesc ca exista destule lucruri interesante, deja unele au fost date publicitatii de presa - care a fost bastionul libertatii din Romania ultimilor ani. M-ar mira, totusi, sa gasim lucruri bulversante care sa ne schimbe optica privind Revolutia din decembrie 1989.

Sinteti un foarte bun cunoscator al scenei politice romanesti si al actorilor acestei scene. Care dintre acesti actori ar fi lezati daca s-ar deschide arhivele?
Cred ca foarte multi oameni care fac parte din cercurile superioare ale PSD-ului ar iesi cam sifonati daca s-ar publica absolut tot din ceea ce s-a consemnat inainte si in timpul revolutiei. Daca s-ar publica stenogramele din perioada revolutiei, destui oameni din virful PSD ar fi destul de sifonati.

La cine va referiti?
Ion Iliescu si oamenii din jurul sau. Nu vreau sa spun ca au jucat un rol nedemn, poate am putea observa la ei o mentalitate invechita. Pentru unii e foarte greu sa depaseasca aceasta mentalitate.

Cind ati facut documentarea pentru lucrarea despre Pactul de la Varsovia cum v-ati descurcat cu arhivele?
Am lucrat destul de bine cu generalul Ionescu de la Institutul de Studii Militare, in multe cazuri insa a fost nevoie de interventia directa a lui Ioan Talpes pentru a avea acces la unele documente.

Mai multi istorici din Occident au trimis anul acesta Parlamentului European un apel prin care solicita acestui for sa introduca in acquis-ul comunitar necesar admiterii noilor membri in UE o cerinta expresa privind declasificarea arhivelor din perioada comunista.
Faptul ca s-a ajuns la un astfel de apel arata grija pe care o poarta istoricii straini in legatura cu arhivele din Romania. Ne-am lovit de probleme in procurarea unor documente, dar si de sprijinul unor arhivisti cind am cautat documente despre Pactul de la Varsovia in mai multe state foste comuniste.

Credeti ca intr-adevar Comisia Europeana ar putea include aceasta chestiune in acquis-ul comunitar?
Nu stiu, dar in consultarile obisnuite care au loc in cadrul Aliantei NATO s-a cerut un anumit grad de transparenta al aliatilor. Daca un stat crede ca nu are accesul necesar in arhivele altuia, poate ridica aceasta problema in cadrul NATO. De exemplu, Polonia nu a vrut sa dea acces la arhivele militare poloneze cercetatorilor din Occident.

Danemarca, stat vizat in cadrul Pactului de la Varsovia, de o invazie poloneza, a cerut acces larg la aceste arhive. URSS a distribuit in Pactul de la Varsovia Poloniei rolul de a invada Danemarca in cazul unui razboi. Danemarca a reclamat la Bruxelles faptul ca Polonia, ca membru NATO, refuza sa dea acces cercetatorilor danezi la arhivele militare.

Problema a fost discutata si de premierii celor doua tari si in cele din urma polonezii au deschis arhivele. Va dau exemplu pentru a vedea ca in interiorul NATO accesul la arhive este un punct foarte important.

In exemplul dvs. era vorba de un interes precis al unui aliat NATO, dar credeti ca vreo tara din NATO ar avea un interes similar fata de evenimentele din 1989 din Romania?
Din pacate nu, nu cred ca exista vreun astfel de interes din partea SUA, poate din partea Rusiei ar exista o astfel de curiozitate, dar aceasta tara nu are cadrul necesar pentru a cere accesul la arhivele romanesti.

Dosarul de cadre - definitie

Arhiva CC al PCR are o sectiune speciala care contine dosarele de cadre ale nomenclaturii comuniste. Directorul adjunct al Arhivelor Nationale sustine ca aceasta componenta a arhivelor nu ar fi deloc organizata. Despre decedati celebri ai defunctului regim se mai pot insa afla fragmente din dosarele de cadre.

Astfel, din dosarul fostului prim-ministru Gheorghe Maurer apar mai ales notele pozitive, ca facea comentarii denigratoare despre problemele de partid si de stat sau ca intretinea legaturi cu diplomati occidentali care erau inregimentati in servicii secrete, dar si cu persoane aflate pe pozitii ostile.
Documentele de prima mina sint bine ascunse, dar altele au rasuflat. Din dosarul de cadre al redactorului-sef de la “Scinteia”, Ion Mitran, aflam ca fratele sau, Mircea Mitran, diplomat de cariera, esuat in 1988 la Ministerul Invatamintului, cu un doctorat luat in 1968 la New York, intretinea relatii neoficiale cu diplomati straini.

Cu totul intimplator, in decembrie 1989, Mircea Mitran a devenit adjunct al ministrului de externe, iar in 1990 ambasador la Tokyo. Din 2001, Mircea Mitran este consilier diplomatic la Ministerul Administratiei Publice.
Dosarul de cadre al actualului ambasador roman la Misiunea Permanenta a Romaniei de pe linga UE, Lazar Comanescu, secretar 3 la Ministerul de Externe la inceputul anilor 1980, consemneaza faptul ca tatal sau a fost condamnat, in 1950, pentru lovire si manifestari dusmanoase, iar un var apropiat are legaturi cu legionarii si trimite scrisori la Radio Europa Libera.

Cu toate acestea, Lazar Comanescu avea o cariera diplomatica in ascensiune, desi in alte cazuri bube de acest tip duceau la excluderea din Ministerul de Externe.
Sociologul Hary Kuller si-a vazut, inainte de pensionare, la unul dintre institutele Academiei Romane, dosarul de cadre: “Orice dosar de cadre incepe cu o autobiografie.

Daca autorul acesteia trecea in autobiografie si petele negre, apartenenta la o familie de chiaburi, de pilda, sau rudele sale din strainatate, urma ancheta de verificare: cadristii se duceau pe teren si faceau note informative, aflau de la vecini, prieteni etc. cine esti si ce faci. Urmau referintele: prietenii, colegii de scoala erau intrebati despre ce-ai facut.

Daca apareau neconcordante intre ce-ai spus tu si ce au recoltat cadristii pe teren, erai chemat la tot felul de confirmari si reconfirmari. In afara de referinte si informari, dosarul de cadre mai cuprinde fisa de observatie.

Dosarele de cadre pot releva un tip de suferinta difuza, nespectaculoasa, dar generalizata la nivelul unor grupuri socio-umane care au fost tracasate o viata intreaga pentru niste fapte benigne din trecutul lor, marturisite cu inocenta in adolescenta sau intervenite ulterior in existenta lor.”

Fonduri documentare misterioase

Sociologi si istorici ai epocii comuniste au citat in cartile lor pre si postdecembriste un fond documentar misterios: Fondul I din arhiva CC al PCR. Acest fond a devenit aproape mitologic, o serie de istorici au copii inscriptionate Fondul I, dar functionarii Arhivelor Nationale sustin ca nu exista.

Pavel Cimpeanu a citat documente din acest fond in “Ceausescu, numaratoarea inversa”, de asemenea, istoricul britanic Robert Lewi l-a citat in cartea despre Ana Pauker. Istoricii de la Institutul de Istorie Recenta sustin ca au vazut documente in copii pe care scrie Fondul 1. Directorul adjunct al Arhivelor Nationale, Marcel Ciuca, declara ca “Fondul 1 nu exista.

Fondul 1 inseamna intreaga arhiva a CC al PCR, pe care noi am structurat-o. La noi fondurile nu sint dupa numere, ci dupa nume. Si din cadrul acelui Fond 1 s-au realizat aceste structuri arhivistice: cancelaria, economic, relatii externe etc., toate acestea cindva au constituit Fondul 1.
In ce priveste faptul ca arhivele publica, asta e datoria lor”.

Sociologul Hary Kuller, un bun cunoscator al sistemului comunist, argumenteaza in alt fel misterul Fondului 1: “Fondul 1 nu exista, era citat astfel pentru a ascunde simbolul real”, explicind ca citarea acestui Fond din arhivele CC a fost facuta cu multi ani inainte, in anii 1970, de istoricii oficiali ai PCR, care au avut acces la Arhivele partidului, ca de exemplu Aurica Simion sau

Mihai Fatu. Hary Kuller crede ca istoricii care au citat in cartile lor aparute dupa 1990 Fondul 1 au preluat informatiile anterioare aparute in lucrarile istoricilor oficiali ai partidului. Practic, Fondul 1 era o formula prin care cei care lucrau in arhivele PCR sa poata evita citarea exacta a sursei documentului folosit.

“Era vorba despre conducatorii PCR in aceste documente, iar ei nu voiau ca masa istoricilor sa aiba acces la dosarele respective”, declara sociologul Kuller.

Fostul director al Arhivelor Nationale, Ioan Scurtu, ne-a declarat ca “nu exista nici un Fond 1 la Arhiva Comitetului Central, stiu ca exista un Fond 1 la una dintre arhivele Ministerului de Interne, dar aceea era arhiva Securitatii”.


















293 vizualizari


Abonare la comentarii cu RSS

ESRI

Top 5 articole cele mai ...



Hotnews
Agenţii de ştiri

Siteul Hotnews.ro foloseste cookie-uri. Cookie-urile ne ajută să imbunatatim serviciile noastre. Mai multe detalii, aici.
hosted by
powered by
developed by
mobile version