Am ezitat sa ma pronunt in privinta perspectivei de a-l avea pe d-l Geoana prim-ministru dupa alegerile din noiembrie. Asta din doua motive. Intai, fiindca n-as vrea sa se creada ca parerile mele provin dintr-o obsesie anti-PSD.

Ce-i drept, n-am nici o simpatie pentru PSD, dar ma lupt cu alte obsesii, fara legatura cu istoria-kitsch de azi, si, in plus, nu-mi parcelez sentimentele in functie de partide. Apoi, fiindca nu-i pot contesta d-lui Geoana niste calitati, rare, azi, la politicienii de pe malurile Dambovitei.

Are un lustru real, e un personaj bine educat si, ceea ce il distinge net de foarte multi „colegi“ de partid si, in general, din politica, nu e un mitocan. O discutie cu d-l Geoana se poarta intotdeauna in limitele civilitatii. Nu-mi amintesc sa-l fi surprins, vreodata, in flagrant delict de vulgaritate, ceea ce, in spatiul politic autohton, reprezinta aproape un miracol.

Din pacate, si un handicap. La noi e in uz, cum ne vom convinge si in viitoarea campanie electorala, infruntarea ca la crasma, cu limbaj gros, pe gustul mahalalei. Pe scurt, d-l Geoana e o persoana cu bune maniere, e in stare sa faca figura onorabila in orice salon si, categoric, un ratacit printre toape.

M-am hotarat, totusi, sa trec peste retineri, deoarece, oricat as vrea sa ma supun fatalitatii votului, nu-mi e indiferent cum va fi guvernata Romania in urmatorii ani.

In asteptarea „ofertei“ de premier a taberei liberal-democrate, care, inca, e in faza de mar al discordiei, as vrea sa spun ca nu mediocritatea le-am reprosat-o, in primul rand, in calitate de cetatean celor ce au gestionat treburile publice in ultimii patrusprezece ani.

Le-am reprosat lipsa de caracter si de patriotism. Le-am reprosat lipsa de barbatie, spiritul de gasca, pofta de capatuiala si (exceptiile sunt putine) faptul ca n-au avut nimic sfant in afara de scaunele si de buzunarele lor.

In promiscuitatea generalizata in care traim azi, Romania ar avea nevoie, cred, la Palatul Victoria de un caracter, dublat de competenta. De un barbat de stat, nu de un produs de sera, cum este d-l Geoana, despre care multi spun ca ar fi un premier de paie, un instrument docil al lui Nastase, daca Nastase va ajunge la Cotroceni.

Pentru ca vocatia d-lui Geoana e de satelit, lipsit de gravitatie proprie. L-a lingusit pe Constantinescu, dupa ce Constantinescu a castigat prezidentialele din ’96 si, cu acelasi zel, il linguseste astazi pe Nastase. Probabil, ar lingusi si pe altul care l-ar ajuta sa-si consolideze cariera, pentru ca oportunismul e arma sa.

Se foloseste de ea mai „cu stil“ decat altii, dar nu de un „executant sef“ avem nevoie in aceste vremuri tulburi, ci de un „sef al Executivului“ atent la realitate. Pretentie prea mare pentru cineva care da impresia ca stie despre Romania lucruri extrem de vagi.

Specialitatea premierului propus de PSD e sa debiteze platitudini cuminti, aseptice, in suetele cu strainii, ca o buna flasneta oficiala, dar, in nici un caz, nu-l vad capabil sa dea cu pumnul in masa, cum a facut Stolojan cand era prim-ministru si au navalit peste el minerii la Palatul Victoria.

D-l Geoana imi aminteste ce spunea Eminescu despre junii frantuziti din secolul al XIX-lea, „marfuri fade, usurele“, care nu-si „muncesc“ viata, ci „si-o plimba“, cu diferenta ca, in loc sa fie frantuzit, e al doilea ambasador al Americii la Bucuresti.

Si ce luciditate (indispensabila competentei) demonstreaza d-l Geoana? In viziunea sa, carpita din clisee, Romania ar fi, nici mai mult, nici mai putin, un posibil exportator de democratie, „un adevarat avocat si apostol“ al valorilor democratice pentru tarile din jur. Afirmatie magulitoare in aparenta, dar perfect ridicola daca ne gandim ca am devenit tara cea mai corupta din Europa.

Ce i-am putea invata, ca „apostoli“, pe altii? Cum sa-si faca „baroni locali“? Cum se poate fura mai bine avand o functie publica? Sau cum se pot mima reformele?

In particular, d-l Geoana e o persoana agreabila. Nu mi l-as dori, insa, ca premier.