Un site Internet folosit frecvent de gruparile islamiste a prezentat luni seara imagini infatisind ultimele minute din viata unui ostatic american, decapitat de militanti ai gruparii Tawhid wal Jihad, condusa de iordanianul Abu Mussab al-Zarkawi.
Americanul Eugene Armstrong fusese rapit joia trecuta dintr-o casa din zona rezidentiala a Bagdadului, impreuna cu un alt american, Jack Hensley, si un britanic, Kenneth Bigley, toti angajati ai unei firme de servicii.
Potrivit celor mai recente estimari, circa 30 de cetateni straini sint tinuti ostatici de diferite grupari, iar santajul practicat de acestea din urma tinde sa creeze crize politice in tot mai multe capitale occidentale.
Liderii de la Paris, Roma, Londra si Washington se vad nevoiti sa dea dovada de maxima abilitate diplomatica, astfel incit sa nu dea impresia ca ar ceda in fata teroristilor, dar nici sa nu fie facuti, indirect, responsabili de aceasta varsare de singe, in conditiile in care opinia publica se confrunta zilnic cu apeluri patetice ale rudelor ostaticilor si imagini terifiante ale executiilor.
Executie atroce
Rapitorii acordasera un ultimatum de 48 de ore, cerind in schimbul vietii ostaticilor eliberarea femeilor detinute in inchisorile irakiene. In replica, fortele americane au declarat ca nu mai exista femei retinute de trupele coalitiei, cu exceptia a doua cercetatoare implicate in programele de armament ale lui Saddam Hussein.
La putina vreme dupa expirarea ultimatumului, pe un site islamist a aparut un film de circa 9 minute, in care Armstrong, imbracat in de-acum celebra salopeta portocalie, este asezat in genunchi, in fata a cinci teroristi cu fetele acoperite. Unul dintre ei da citire “sentintei”, asezat in spatele ostaticului, care, cu ochii acoperiti cu o esarfa, plinge pe toata durata lecturii.
Unul dintre barbati se repede apoi la Armstrong si ii taie capul, pe care il asaza peste trupul prabusit la pamint. Grupul islamist a acordat un nou termen de 24 de ore, dupa care un alt ostatic va fi executat.
Intre negocieri si fermitate
Chiar daca singeroasele imagini nu au fost transmise de nici o televiziune in intregime, scena este descrisa cu lux de amanunte in majoritatea ziarelor occidentale de ieri, iar inregistrarea a facut ocolul lumii gratie Internetului.
Daca in SUA opinia publica este deja obisnuita cu astfel de imagini, in ultimele luni cel putin doi americani fiind ucisi in acest mod, in Marea Britanie ecoul a fost mult mai puternic.
Pentru ca situatia sa fie si mai delicata pentru premierul britanic, familia ostaticului Kenneth Bigley a dat publicitatii, ieri, un apel disperat adresat lui Tony Blair, in care acesta este implorat sa se implice pentru salvarea sa. Cabinetul britanic s-a aratat foarte rezervat in declaratii publice, respingind dialogul cu teroristii si condamnind ferm uciderea americanului.
Pozitia Londrei difera foarte mult fata de tonul adoptat de autoritatile franceze, care se straduiesc de o luna sa obtina eliberarea a doi jurnalisti rapiti.
Numerosi demnitari francezi au fost in misiuni diplomatice in regiunea Golfului, iar presedintele Jacques Chirac a lansat personal mai multe apeluri pentru eliberarea ziaristilor francezi, ultima data luni seara, chiar de la tribuna Adunarii Generale a ONU.
Cu toate acestea, eforturile nu au servit pina acum la nimic, iar oficialii de la Paris se tem ca, in cazul in care ziaristii ar fi executati, li se va reprosa ca aceasta este consecinta refuzului de a se implica in Irak.
Pe de alta parte, la Roma, opozitia italiana a laudat eforturile diplomatiei franceze pentru salvarea celor doi, guvernul Berlusconi fiind indemnat chiar sa ia exemplu si sa actioneze mai hotarit in vederea eliberarii celor doua voluntare italiene rapite in Irak.
In urma cu citeva luni, un ostatic italian a fost executat in Irak, insa cabinetul Berlusconi a obtinut in cele din urma eliberarea celorlalti trei barbati din acel grup. Negocierile s-au purtat prin intermediul unor clerici irakieni si, in presa italiana, a circulat informatia ca Roma ar fi platit mai multe milioane de dolari pentru eliberarea lor.
