Fara sa fi fost vreodata problema centrala a Romaniei, imaginea si constructia de imagine au ocupat un loc important in dezbaterea publica din ultimii 15 ani. Dezbatere care a fost dominata si in acest caz de un val solid de populism si de un altul de ipocrizie.

S-au lansat acuze serioase impotriva celor care folosesc imaginea, s-au calcat proletar in picioare companiile straine de consultanta si apoi cele romanesti si s-a sfarsit toata povestea cu utilizarea larga a acestor servicii de toata lumea politica si nu numai.

Institutia consultantului, oarecum noua la noi, este si ea subiect de controverse si de polemici. Cele trei puncte vesnic luate in discutie sunt legitimitatea existentei unui consultant, procentul din esec sau din succes care ii poate fi atribuit si existenta sau nonexistenta unei legaturi intre ideologia sa si cea a clientului sau.

Evident ca peste toate acestea troneaza si un al patrulea aspect care se refera la utilitatea sau neutilitatea cheltuirii banilor pe serviciile sale. In fiecare partid din Romania exista voci baritonale sau feminin-isterice care sustin ca nu e nevoie de straini ci doar de ai nostri care, fiind cu noi, stiu si imagine.

In fiecare institutie publica si, de multe ori, si privata din Romania exista o domnita sau un domnel de la biroul de PR care stie ca el stie si nu e nevoie de nimeni altcineva. Consultantul este privit ca un intrus nedorit, manat de intentii suspecte, sosit acolo pentru a lua locul cuiva, painea altcuiva si pozitia pe lista a celui de-al treilea.

Pentru a fi cat de obiectivi se poate, trebuie afirmat ca ocultarea imaginii consultantului provine si din erorile acestora. Este o reala jena publica in asumarea structurii pentru care lucrezi. Este o alta jena publica in asumarea existentei unui contract si a unor sume de bani alocate.

De aceea, avem sefi de ONG-uri care la televizor sunt independenti, dar toata lumea stie ca se afla sub contract cu un partid sau cu o alianta. Exista analisti politici cu nume care apar in talk-show-uri emitand judecati impartiale, dar acasa scriu rapoarte de consultanta pentru un partid, o alianta sau un candidat.

Comedia este ca toata lumea care trebuie sa stie, stie si ce contracte sunt semnate si ce valori au ele si ce se presteaza pentru acele valori. Nimeni nu spune ca un consultant nu are voie sa vorbeasca si sa emita pareri partizane. Dar aceasta trebuie facuta cu precizarea clientului cu care se afla sub contract.

Fiindca eu nu cred ca seara ii dai consultanta unui om si a doua zi, fiindca obiectivitatea ti-o cere, il injuri pe postul national, ii creezi o problema pe care apoi in calitate de consultant te duci sa i-o rezolvi. Probabil ca in 2008 lucrurile vor fi mai limpezi, oamenii mai linistiti si pasiunile inca si mai mici decat acum.

Probabil ca atunci vor exista firmele romanesti clare de consultanta, firmele straine si consultantii individuali si tot atunci probabil ca nici un candidat sau nici o structura politica nu v-a mai indrazni sa ameninte un consultant pentru faptul ca lucreaza cu un adversar politic.

Fiindca in Europa in care atunci vom fi intrati nu exista acest tip de presiuni din partea unor oameni care spera sa conduca o natiune. Totul este numai o problema de timp si de educatie.

Cand in 1992, CDR a avut consultanti straini a fost un capat de tara. Acum deja acest aspect este atat de banal incat si un partid cu un mesaj puternic national apeleaza la o structura internationala de imagine. Consultantul va intra in normalitate si se va scufunda in anonimatul unei meserii ca oricare alta in lumea politica.

Legendele legate de performantele miraculoase si de retetele magice sunt doar pentru marele ecran, realitatea este mult mai putin spectaculoasa si mult mai rutiniera, metoda fiind semnificativ mai importanta decat sclipirea, iar stiinta mai importanta decat viziunea. Exista desigur gafe ale consultantilor, exista momente de glorie si de inspiratie.

Dar daca este sa facem o medie ponderata contributia lor la scorul final, bun sau rau, este umbrita decisiv de actiunea omului politic si de organizarea structurii politice, precum si de presiunea realitatii sociale.

Fiindca, de fapt, imaginea este intotdeauna batuta de realitate, iar manipularea, desi omniprezenta in istoria umanitatii, nu este factorul decisiv al dominarii ci doar un instrument al acesteia.