In fine, Alianta DA a raspuns provocarii PSD, prezentandu-si, la randul ei, liniile directoare ale programului de guvernare.

Au existat voci, atat din interiorul Aliantei, cat si din afara, care au sustinut ca nu trebuie sa cada in capcana intinsa de PSD, respectiv intr-o cursa a programelor de guvernare, si ca etalarea acum a intentiilor asupra viitoarei administratii ar fi prematura, inoportuna si inselatoare. Daca nu cumva chiar demagogica.

De altfel, chiar Theodor Stolojan, sustinut de Traian Basescu, a estimat ca un program de guvernare trebuie prezentat mult mai tarziu. Ceva s-a schimbat, insa, pentru ca Alianta DA a iesit la rampa. In ce masura acest program il concureaza pe cel al PSD? Pentru a raspunde la aceasta intrebare e necesar sa vedem in prealabil care sunt punctele moi si care sunt punctele tari ale ofertei DA.

Ceea ce unii lideri, in special PNL, anuntasera deja s-a concretizat. Programul de guvernare al Aliantei DA, care a fost prezentat miercuri, sub forma unei schite ce urmeaza sa fie detaliata in zilele urmatoare, propune o reala revolutie fiscala. Si probabil necesara.

Este un act de curaj sa sustii si sa institui o reducere a impozitului pe profit de la 25 la suta la 16 la suta si sa reduci impozitul pe venitul global la o cota unica de 16 la suta. Practic, rata contributiei totale ar urma sa scada de la 49 la suta la 39 la suta. O asemenea masura este, in substanta ei, tipic liberala.

Daca asupra relatiei stat-economie liberalii se pronunta pentru o interventie din ce in ce mai mica, o diminuare a dirijismului, ceea ce pana la urma inseamna statul minimal, in ceea ce priveste impozitele, doctrina liberala, dar si practica, sustin cu consecventa ideea reducerii si cresterii simultane a bazei de impozitare.

Ce inseamna acest lucru? In viziunea acestui partid, cu cat impozitele sunt mai mici, este stimulata dezvoltarea si multiplicarea societatiilor comerciale, astfel incat, in final, se colecteaza impozite si taxe mai mici dar, de la un numar mult mai mare de contribuabili, la buget ajungand sume mai mari si nicidecum mai mici decat in prezent. Teoria este buna si verificata in alte parti.

In baza ei, este asigurat un ritm mai accelarat de dezvoltare care conduce la prosperitate. Urmeaza ca, in baza alternantei la putere, partidele de stanga sa revina pentru a imparti cat mai echitabil bogatia creata in special prin instrumentele care reglementeaza statutul social al cetateanului.

Daca la acest capitol exista o hiba, un punct vulnerabil, de care s-ar putea folosi adversarii politici, atunci nu poate fi vorba decat de durata in care este gandit acest proiect al reducerii dramatice a fiscalitatii. Probabil ca nu ajung patru ani. O asemenea revolutie, odata declansata, ar trebui aplicata cu consecventa cel putin 6-8 ani. Mai mult decat un mandat.

Ca asa stau lucrurile si nu altfel o sugereaza chiar unul dintre termenii precizati in modelul economic de simulare. Si anume ca exista un risc de 1 la suta din PIB.

Ceea ce inseamna ca autorii programului sunt constienti ca in conditiile unei fiscalitati scazute in urmatorii patru ani, baza de impozitare nu va creste suficient de mult astfel incat, in final, la buget s-ar putea colecta nu mai multi bani, ci chiar mai putini, diferenta reprezentand 1 la suta din PIB. Ceea ce nu este deloc putin.

Dar sa vedem ce se intampla la celelalte capitole. Dintre cele cinci domenii vizate in principal de programul aliantei, unul singur este de natura economica, respectiv agricultura, altul impune solutii mai degraba juridice, respectiv mediul de afaceri, in timp ce celelalte - educatie, sanatate si protectie - sunt exclusiv de natura sociala.

Ma numar printre cei care sustin insistent ca pentru educatie trebuie facut mult mai mult. Dublarea salariilor din invatamant si alocarea a 6 la suta din PIB sunt cresteri rezonabile, si, as putea spune, indispensabile. Si 6 la suta din PIB pentru sanatate reprezinta o masura benefica. Ca si ridicarea salariului mediu brut pe economie la 321 de euro si a pensiei medii la 110 euro.

Este indiscutabil, cu asemenea angajamente fata de cetateni pot fi castigate alegerile altfel decat beneficiind de voturile negative, castigate pe gratis prin eludarea PSD la guvernare.

Ramane insa de vazut de unde vor fi obtinuti banii necesari pentru asemenea programe, de vreme ce largirea bazei de impozitare nu poate aduce in primii patru ani un castig, ci doar o relaxare si un ritm alert de dezvoltare. DA crede ca poate spori bugetul printr-o rata anuala de crestere de 6,8 la suta, a exportului cu 27 la suta si printr-o inflatie de numai 3 la suta.

Daca nu asistam cumva la o utopie socio-liberala, acest program va trebui, in zilele urmatoare, sa fie intregit prin cuvenitele explicatii si demonstratii.