Ultima mineriada inainte de UE: puterea impotriva presei. Cit a mai ramas din ea. Puterea impotriva Libertatii. Si ciomegele anilor '90 loveau tot in sufletul democratiei. Doar ca acum nu mai curge singe. Nici macar cerneala. Si nu se mai aud nici urlete. Doar un protest sugrumat, de sub bocancul puterii. O mineriada linistita intr-o tara fara sonor.
Romania lui Iliescu si Nastase alearga, la capitolul presa, dupa Belarusul lui Lukasenco sau Ucraina lui Kucima, dictaturile de peste drum. Romania va primi peste citeva zile, din partea UE, statutul de economie de piata functionala si un trist statut de presa aservita.
Se pare ca raportul de tara al Comisiei Europene va avea un capitol special despre libertatea presei, controlul politic al televiziunilor, agresiunile economice impotriva ziarelor si hartuirea ziaristilor. In paranteza fie spus, cred ca economia Romaniei e la fel de “functionala” ca si presa: perfect controlata politic.
Intre timp, alte organizatii internationale, ca Freedom House, au sunat alarma. Ingrijorare crescinda si in sinul societatii civile. E cea mai grava criza din ultimii 14 ani. Cea mai sinistra cadere in trecut. Ceausescu s-ar fi amuzat: capitalism fara libertate. Ca si cum ai spune comunism fara dictatura. Niciodata puterea n-a luat cu asalt tot ce misca in presa ca pina acum.
Nastase s-a cocotat peste publicitatea de stat si o imparte cui are chef. Televiziunile construiesc zi de zi alt adevar, mint prin omisiune, inchid ochii, refugiate in “neutralitate” si divertisment, amputate de spirit critic, gata sa transmita “in direct” de la Palatul Victoria orice fis propagandistic. Presa locala e in miinile baronilor.
Insulele de libertate din presa scrisa se scufunda parca, incet de tot, in complicitatea tacerii. Pe unii patroni de gazete din Occident i-a apucat, in prag de alegeri, sa descreteasca fruntea ziarului. Sa-l faca pe cititor mai vesel si mai optimist. Nastase si Iliescu isi vad astfel visul cu ochii.
Amindoi facusera, anul trecut, o fixatie ca ziaristii sa scrie despre “succes story” sau, cum ar zice Iliescu, saczastuori. De parca tirania telenovelelor si a circotecii nu-i de ajuns. De fapt, nu libertatea presei e calcata in picioare, ci libertatea fiecarui cetatean din aceasta tara.
Insa cea mai ticaloasa si in voga teorie, pe care o vintura pina si distinsul sef al Clubului Roman de Presa, spune ca, in Romania, presa e libera. Ca dovada, spun sustinatorii teoriei, adevarul tot scoate el capul. Intr-un colt de pagina, la un postulet de radio, pe o pagina de Internet, te miri pe unde.
Sa mori de atita libertate! Or, intr-o presa cu adevarat libera, adevarul si informatia critica ar trebui sa duduie prin toate difuzoarele si sa explodeze zilnic in fiecare ziar. Nu sa cauti adevarul cu luminarea. Si el sa umble cu capul spart.
Ce ramine in urma? Disperarea ca nu mai poti spune. Cosmarul ca nu te aude nimeni. Durerea ca te simti singur. Indoiala ca mai intelegi corect. Teama de neantul unei “lumi pozitive”. Dezamagirea. Agonia de dinaintea sfirsitului.
P.S. La despartirea de “Evenimentul zilei”, ochii lui Cornel Nistorescu s-au umezit. Mi-a venit in minte o declaratie facuta de Iliescu prin 2002, cind spunea ca “unii ziaristi isi folosesc condeiele ca pe niste gloante” si ca “acestia ar trebui izolati”. Am inteles ca se pregateste Petre Mihai Bacanu, de la “Romania libera”.
