Prezentam astazi, in exclusivitate, o poveste senzationala care face obiectul unui proces la Tribunalul Prahova. Este vorba de o posibila eroare judiciara, a carei victima este o femeie din Comarnic, Viorica Visan, in varsta de 54 de ani. Ea si-a petrecut ultimii zece ani in inchisoare, fiind acuzata si condamnata pentru uciderea soacrei sale.

In anul 1994, cand s-au facut primele cercetari, se pare ca anchetatorii "au fortat nota" si Viorica Visan a fost inculpata.

Intre timp, unul dintre fiii sai, Cristian Florin Visan, a recunoscut comiterea crimei de atunci. Pana de curand, nimeni nu a luat in seama nici declaratiile femeii care spunea ca este nevinovata, nici autodenunturile fiului care dadea detalii despre crima pe care nu le cunosteau nici anchetatorii.

In urma cu o luna, ancheta a fost redeschisa si au fost descoperite probe care demonstreaza fara putinta de tagada ca baiatul este autorul asasinatului, iar femeia a stat nevinovata in inchisoare. Tribunalul Prahova a admis aceste probe si a hotarat redeschiderea procesului.

Cauza este rejudecata, iar femeia va fi eliberata peste cateva zile. Ca si in cazul lui Marcel Tundrea, cineva va trebui sa plateasca pentru cei zece ani irositi in inchisoare.

Cele mai multe probe de acuzare sunt dovezi circumstantiale, adica indicii ale vinovatiei, sugestii asupra prezentei inculpatei la locul crimei si informatii privind mobilul suprimarii unei batrane. Locul actiunii este strada Podul lui Neag, din orasul Comarnic, judetul Prahova. Strada este impropriu zis, deoarece este o ulita care leaga de zona fabricii de mobila cateva case aflate pe un deal.

Intr-una din aceste case locuia Aurelia Visan. Femeia avea trei baieti, Ioan, Teodor si Constantin. Ioan Visan s-a mutat in Breaza, Teodor a ramas in casa cu mama sa, iar Constantin are o situatie mai aparte.

Relatia soacra–nora

Constantin s-a casatorit cu Viorica. Femeia era camerista la Hotelul "Montana" din Sinaia. Impreuna, ei au trei copii. Viorica era foarte suparata pe soacra sa pentru ca batrana a incheiat un contract de vanzare-cumparare cu fiul si nora sa, ei urmand sa intre in posesia casei la moartea Aureliei. Pentru ca s-a incheiat acest contract, Viorica a vandut un apartament in Breaza.

Dupa un timp, batrana ar fi anulat contractul si le-a dat nurorii si fiului un teren de casa, in curtea unde se afla si locuinta sa. Viorica si Constantin s-au vazut siliti sa o ia de la inceput, ridicand o casa si avand grija si de copii.

Scandalurile dintre soacra si nora au devenit de notorietate in Comarnic. Aproape toti vecinii au fost martori la discutii aprinse sau chiar la batai, Viorica Visan pierzandu-si de multe ori cumpatul in timp ce discuta cu soacra sa.

Disparitie misterioasa

Oamenii care locuiesc in casele de pe Podul lui Neag sunt foarte apropiati si isi cunosc unul altuia obiceiurile. Asa se face ca, la 9 octombrie 1994, toti vecinii si-au dat seama ca Aurelia Visan lipseste de acasa. Ei stiau ca, pe 8 octombrie, batrana trebuia sa mearga la Spitalul din Azuga unde era internat Teodor Visan.

Impreuna cu o vecina, batrana urma sa-i duca fiului un pui copt si o placinta cu mere. Prima intrebata de vecini privind disparitia femeii a fost Viorica Visan. Nora a spus ca nu exista nici un motiv de ingrijorare pentru ca soacra-sa ar fi plecat in Medias, la nepotii ei, Marilena si Ioan Vacar. Batrana obisnuia sa isi petreaca iernile in Ardeal.

Intre timp, Teodor Visan a venit acasa. A gasit pe masa din bucatarie puiul pe care mama sa il pregatise pentru a-l duce la spital. In dormitorul batranei erau intinse toate hainele ei. Barbatul s-a ingrijorat si a chemat toate rudele pentru a o cauta pe mama sa. Au venit nepotii din Medias, fratele din Breaza si a fost organizata o vasta cautare in padurile din apropiere.

Descoperirea macabra

In primele zile dupa disparitia femeii, mai multe persoane au intrebat-o direct pe Viorica Visan daca si-a omorat soacra. Femeia a dat raspunsuri ce mai tarziu aveau sa fie considerate probe, cum ar fi "am omorat-o, am omorat-o, dar unde am ingropat-o?".

Ioan Vacar, nepotul de la Medias, a ramas mai mult timp in casa. El a spus ca a avut o presimtire si a inceput sa caute in toata curtea locurile mai putin uscate. Asa se face ca a descoperit o zona unde pamantul era afanat, ca si cum se sapase de curand. Pe 20 octombrie, Ioan Vacar a luat o sapa si a dat la o parte pamantul moale. A dat peste un picior de femeie si atunci a fost alertata politia.

Pe 20 octombrie, din curtea casei a fost dezgropat corpul Aureliei Visan. Medicii legisti au descoperit mai multe semne de violenta, iar data mortii a fost aproximata pentru noaptea de 7 spre 8 octombrie 1994. A doua zi, a fost arestata Viorica Visan. In acea noapte, intr-un birou al Inspectoratului Judetean de Politie Prahova, femeia a recunoscut ca si-a omorat soacra.

Aceasta declaratie, contrazisa in zeci de alte marturii si memorii inaintate de Viorica Visan, avea sa fie cea mai grava proba in acuzare

Timp de zece ani, nimeni nu a avut rabdare sa asculte adevarata poveste a crimei de la Comarnic. Ea s-a consumat intr-o comunitate mica, saraca, fara posibilitatea de a ajunge sa atraga atentia autoritatilor sau mijloacelor de informare in masa.

Dramele Aureliei si Vioricai Visan nu au interesat pe nimeni, pana de curand, cand un colectiv de procurori a hotarat sa cerceteze cu atentie denuntul lui Cristian Florin Visan. Asa a fost descoperit firul real al evenimentelor.

Nepotul beat

Cristian spune ca, in noaptea de 7 octombrie 1994, a baut timp de aproape trei ore cu o prietena, Veronica Rotila. S-a intors acasa, avand la el inca cinci litri de vin. Ii era foame, parintii sai dormeau, asa ca s-a gandit sa o scoale pe bunica sa si sa ii ceara de mancare.

Pana a parcurs cei aproximativ 20 de metri care despart casele, Cristian a uitat de ce a plecat spre Aurelia si a intrat la batrana suparat ca intre mama sa si ea izbucnesc mereu certuri. In loc sa-i ceara de mancare, baiatul a trezit-o pe batrana si i-a spus sa termine cu intrigile.

Ucisa in bataie

Inca adormita, Aurelia a sarit sa-l loveasca pe baiat. El s-a pierdut cu firea, a strans-o de gat, a lovit-o si a trantit-o la pamant. S-a urcat cu genunchii pe burta ei si a luat de pe jos un cutit de bucatarie care cazuse in timpul luptei. A incercat sa o loveasca la gat, dar batrana s-a ferit si lama s-a rupt in pardoseala.

Din cauza socului, Aurelia a ramas nemiscata si baiatul a crezut ca a omorat-o. Tocmai se gandea cum sa scape de cadavru, cand Aurelia s-a ridicat, a luat din cui o masina de tocat carne si a incercat sa-l loveasca. Barbatul a dezarmat-o, a trantit-o din nou la pamant si i-a sfaramat capul cu masina din otel.

Probe concludente

Cristian spune ca de la inceput s-a gandit sa ingroape cadavrul in curte. A sapat o groapa cu un tarnacop si a pus trupul batranei dezbracat de toate hainele. La hazna a ridicat podul si a aruncat in groapa masina de tocat carne si cele doua fragmente ale cutitului rupt in timpul luptei.

In urma cu o luna, Cristian Visan i-a condus pe procurori la hazna si aici s-au facut sapaturi, gasindu-se armele crimei. Mai mult, scheletul Aureliei Visan a fost reexaminat si s-a observat ca ranile de pe craniu se suprapun perfect masinii de tocat. Toate aceste expertize au fost facute la Institutul National de Medicina Legala "Mina Minovici".

Aceste probe concludente i-au determinat pe procurori sa ceara redeschiderea cazului. Pentru ca autorul crimei este deja incarcerat nu s-a cerut si emiterea unui nou mandat de arestare.

Dupa arestarea Vioricai Visan, la 21 octombrie 1994, au fost audiati baietii ei, Laurentiu si Cristian Florin. Primul a spus ca, in 12 octombrie 1994, fiind in bucatarie, singur cu mama sa, a deschis discutia despre disparitia bunicii sale. Viorica ar fi spus "i-am facut de petrecanie" si a adaugat ca batrana s-ar afla in spatele casei.

Imediat s-a facut legatura cu locul unde a fost ingropata Aurelia Visan. Cristian Florin a fost si el audiat. El a declarat ca, in seara de 7 octombrie, a plecat de acasa in jurul orei 20.00 si a revenit in zori. Mama sa folosise intoarcerea lui Cristian acasa drept alibi, spunand ca a fost trezita atunci cand tanarul a revenit.

Audiat, fiul a spus ca mama sa nu era in casa si ca ea a aflat ca el a lipsit toata noaptea abia a doua zi, la pranz, cand s-au intalnit.

Mai trebuie adaugat ca o alta marturie privind posibila implicare a Vioricai Visan in crima a venit chiar din partea sotului sau. El a sustinut ca de la inceput a banuit-o pe sotia sa de crima si de aceea a preferat sa nu participe la cautarea trupului mamei sale.

La 21 octombrie 1994, Viorica Visan a recunoscut ca a omorat-o pe soacra sa. De la inceput, pentru o persoana care cunoaste detaliile cazului, aceasta recunoastere ar fi trebuit sa atraga atentia. Femeia sustine ca a fost vorba de un asasinat cu premeditare, stia ca Teodor este in spital si ca batrana este singura.

Dupa lasarea intunericului, cand s-a asigurat ca sotul ei doarme, Viorica ar fi iesit din casa si a intrat la Aurelia. Avea la ea un cutit si a lovit-o in cap. Lama s-a rupt si atunci femeia a luat din perete o secure si a lovit-o cu ea. Aici intervine primul element care sigur i-a fost sugerat Vioricai in timpul marturisirii. Securea a fost gasita de anchetatori in casa batranei.

La expertiza criminalistica s-a vazut ca nu are pete de sange, dar era singurul obiect din casa care putea fi folosit la crima. Asa ca Viorica a fost pusa sa recunoasca folosirea uneltei, iar la sfarsitul declaratiei a spus ca a spalat securea sub jet puternic de apa si de aceea nu au ramas urme de sange pe ea.

Dupa comiterea crimei, Viorica Visan ar fi dezbracat corpul si a spalat hainele de sange. Hainele au fost gasite in bucatarie, puse la uscat. In continuarea marturisirii, Viorica Visan spune ca a tarat corpul spre haznaua din curte. Aici trebuie spus ca inculpata avea, la acea vreme, 48 de kilograme, iar batrana ucisa era obeza.

Procurorii au gasit cateva zgarieturi pe scandurile de la hazna, ca si cum cineva ar fi incercat sa ridice podul pentru a arunca inauntru ceva. Viorica a declarat ca a vrut sa o arunce pe soacra sa in groapa, dar nu a putut ridica podul. Atunci, ea a sapat o groapa in spatele casei si a pus cadavrul acolo.

Trebuie spus ca imediat dupa aceasta declaratie, Viorica Visan a retractat totul, sustinand ca toate amanuntele din marturie i-au fost sugerate de anchetatori. Mai mult, la procese ea si-a declarat nevinovatia in fata instantei si a inaintat mai multe memorii catre diferite foruri, sustinand ca este victima unei erori judiciare.

Cristian Florin Visan, cel care isi asuma responsabilitatea crimei din 1994, si-a petrecut aproape toata viata in puscarie. El a fost arestat pentru furturi si talharii. Chiar la sfarsitul anului 1994, cand mama sa era trimisa in judecata pentru crima, Cristian era incarcerat. Acum, el este la Penitenciarul Ploiesti, unde executa o condamnare definitiva pentru furt.

In luna septembrie a acestui an, el a trimis o scrisoare catre Parchetul de pe langa Tribunalul Prahova, in care recunoaste comiterea crimei si ofera indicii si amanunte care nu pot fi contrazise. El spune ca a mai facut un autodenunt, in cursul anului 1995, in care spunea ca mama sa este nevinovata si a fost arestata de pomana.

Procurorii au gasit la Penitenciarul Margineni, unde era arestat atunci Cristian Visan, dovada ca autodenuntul a fost trimis. S-a facut o verificare si la Inspectoratul Judetean de Politie Prahova (foto), dar aici nu apare autodenuntul.

Cum este imposibil ca un biet curier intre Directia Generala a Penitenciarelor si Politie sa ascunda o asemenea hartie, inseamna ca autodenuntul a fost musamalizat la institutia de ancheta. Dupa ramanerea definitiva a cauzei, va fi cercetat si acest aspect.

Viorica Visan a executat zece ani de inchisoare. Cifra rotunda s-a implinit acum 4 zile. In tot acest rastimp, ea a scris sute de scrisori catre aproape toate rudele si toti martorii audiati in proces, texte in care isi proclama nevinovatia. Acum, cererea de revizuire formulata de Parchetul de pe langa Tribunalul Prahova (foto) a fost admisa de judecatori.

Asta inseamna ca procesul se va rejudeca, mai mult, procurorii au cerut eliberarea imediata a Vioricai Visan si mentinerea ei in stare de libertate pana la terminarea procesului.

Asa cum cererea de revizuire s-a judecat in regim de urgenta, tot asa si procesul crimei din 1994 a trecut ca o sageata prin trei instante de judecata. Rechizitoriul a fost intocmit la sfarsitul anului 1994. La 14 iunie 1995, Viorica Visan a fost condamnata la 16 ani de inchisoare si 7 ani interzicerea unor drepturi.

La 5 septembrie 1995, Curtea de Apel Ploiesti, Sectia Penala a mentinut pedeapsa. Aici trebuie spus ca judecatorii Curtii de Apel au dat sentinta in aceeasi zi in care au fost sesizati cu dosarul. Aceasta viteza care bate la ochi este mentinuta si la Curtea Suprema de Justitie (devenita intre timp Inalta Curte de Casatie si Justitie), care la 14 ianuarie 1997 mentine pedeapsa.

Viorica Visan si-a petrecut ultimii zece ani in Penitenciarul de la Targsor. In cateva zile, ea va fi eliberata pentru ca nimeni nu a contestat decizia de redeschidere a dosarului si eliberare a femeii.