Scorul strans al alegerilor parlamentare muta integral centrul politic de greutate la Cotroceni. Pentru ca viitorul sef al statului are painea si cutitul in rezolvarea blocajului parlamentar legat de formarea viitorului guvern. Conform art.

103 din Constitutie, atunci cand nici un partid nu a obtinut o majoritate absoluta - exact situatia in care ne aflam - seful statului se va angaja in consultari cu liderii partidelor parlamentare. Acestia vor propune solutii pentru formarea unei majoritati. Cel care ii va propune presedintelui o solutie credibila va fi insarcinat de acesta cu formarea executivului.

Sunt in total sase partide parlamentare. Teoretic, viitorul presedinte poate insarcina oricare dintre aceste formatiuni sa faca guvern. Fara a tine cont de rezultatele parlamentarelor. Asa stand lucrurile, puterea viitorului sef al statului de a decide asupra viitorului politic al Romaniei este imensa. Ceea ce inseamna ca batalia pentru Cotroceni e vitala pentru ambii competitori.

Adrian Nastase s-a grabit sa anunte ca isi sufleca manecile si se apuca sa alcatuiasca o configuratie politica a viitorului guvern. S-a grabit sub aspect constitutional, pentru ca acest proiect nu este fezabil decat dupa data de 12 decembrie, cand se va sti cine castiga. Dar nu si sub aspect electoral.

PSD a obtinut, e adevarat, doar cu un usor avantaj, performanta notabila de a ramane primul in top, mizand pe electoratul lui Ion Iliescu - alcatuit in general din oameni de la tara, cu o varsta avansata, invers proportionala cu pregatirea - pe care l-a convins ca este mai buna continuitatea decat schimbarea.

Ei bine, in spiritul acestui principiu al continuitatii, Nastase a declarat ca incepe consultarile pentru formarea unui nou guvern, lasand astfel impresia ca nu va irosi nici o zi din foaia de parcurs a Romaniei. Sub aspect propagandistic, a procedat absolut corect. Ca la carte.

La fel cum a facut in toata campania electorala in care PSD s-a remarcat ca o formatiune politica pregatita sa-si conceapa si sa-si proiecteze mesajele intr-un mod stiintific. Aproape nimic nu a fost lasat la voia intamplarii. Este limpede ca, daca va castiga prezidentialele, Nastase va apela la PSD pentru viitorul guvern. Care va trebui sa incheie aliante.

Dar daca va castiga Basescu? El a obtinut voturi promovand ideea de schimbare. Are de partea lui oamenii de la orase, tineretul, cetatenii cu un grad mai ridicat de pregatire. A dus o campanie neprofesionista. Bazata prea mult pe improvizatii. Nu intotdeauna mesajele sale au fost bine alese. Dar poate castiga.

Nimic nu-l impiedica sa ia voturi de la cei care in turul intai nu s-au dus la urne, dar care, prin mesaje inteligente, pot fi determinati sa o faca in turul doi. Sau de la electoratul UDMR, care, in definitiv, este mai atasat de o politica de centru dreapta. Sau de la electoratul de circa 11 la suta al crestin-democratilor.

Si, de ce nu, el poate obtine si voturi ale unor cetateni care la primul tur s-au lasat amagiti de Vadim. Esential este mesajul pe care Basescu este capabil sa-l transmita in urmatoarele zile. Si nicidecum negocierile cu prezidentiabilii iesiti din cursa, pentru ca acestia nu au cum sa-si vanda alegatorii la pachet.

Ei bine, daca Basescu va castiga, atunci Alianta DA va fi insarcinata cu formarea guvernului. Si nu PSD.

Realitatea descrisa mai sus ne arata ca pe cat de importanta este, pana la turul doi, unitatea Aliantei DA, pe atat de neimportanta va fi ea ulterior, in cazul unui esec. De aici, mesajul surpriza al lui Tariceanu, care relanseaza un proiect mai vechi vizand fuziunea PNL-PD. Si acesta este tot un mesaj suta la suta electoral si pozitiv din acest punct de vedere.

Pentru ca, practic, o fuziune nu poate avea loc decat ulterior turului doi si numai daca Alianta vine la guvernare. Fara doar si poate, PD este mai interesat de pastrarea unitatii decat PNL. Pentru ca are un candidat de sustinut. Si pentru ca daca acesta pierde, ramane in opozitie. Si pentru ca nu ar dori sa ramana in opozitie doar langa PRM.

In turul doi, romanii vor alege mai degraba intre un trecut imperfect si un viitor nu foarte cert, decat intre un succesor al partidului comunist si o forta politica suta la suta reformista si europeana. Sa speram insa ca hotia si marlania si manipularile neconstitutionale nu vor fi escaladate.

Sa mai speram ca macar in turul doi nu vom constata din nou ca un candidat se straduieste sa nu piarda in timp ce al doilea se chinuie sa nu castige. Si sa mai speram, in fine, ca protagonistii vor fi suficient de barbati pentru a se infrunta in direct. Si nu doar o data. Si nu in "formate" sofisticate, concepute pentru a nu permite o dezvaluire completa a personalitatii lor.

Tocmai fiindca se joaca strans, la limita, romanii au dreptul sa-i vada pe Basescu si Nastase sau pe Nastase si Basescu asa cum sunt ei.