In ce fel de tara traim? Toata lumea este convinsa ca s-au produs nereguli si fraude electorale - o spun atit observatorii interni, cit si cei internationali, o recunosc pina si unii lideri PSD -, dar aproape nimeni nu este dispus sa cerceteze in profunzime cit de mari au fost si nici cit a fost eroare si cit frauda.

Politia si Parchetul tac chitic, iar o mare parte din mass-media inghite pe nemestecate balmajelile sefilor Biroului Electoral Central care au decretat ca nu au existat nereguli majore.

Brusc, principiile nu mai conteaza, iar ideea de frauda devine acceptabila chiar si pentru judecatorii din BEC, atita timp cit, spun ei, nu a influentat rezultatul votului. Cu alte cuvinte, BEC permite furtul daca se face cu masura.

Dar cum a ajuns judecatorul Emil Ghergut, presedintele BEC - unul dintre magistratii care au votat in 1995 impotriva restituirii caselor nationalizate -, la concluzia ca intr-adevar s-a furat cu masura si ca nu au avut loc fraude “majore”? De unde stie fostul secretar cu propaganda PCR din Tribunalul Suprem de cite ori a votat fiecare dintre sutele de mii de alegatori (o cifra enorma) prezenti

pe listele suplimentare?

Nici el si nici alte autoritati nu au considerat necesar sa ceara verificarea numelor inscrise pe anexele cu “turisti electorali”, in ciuda avalansei de dovezi care atesta ca metoda “Autobuzul” a fost practicata duminica pe scara larga.

Acuzatia Aliantei PNL-PD privind manipularea a sute de mii de presupuse voturi nule a demonstrat cit de putini sint cei dornici sa afle daca intr-adevar aceste alegeri au fost sau nu furate.

BEC a dat explicatii abracadabrante, din care am inteles doar ca a fost vorba de o eroare umana si ca ar fi urmat sa fie corectata cindva. Deranjat din marsul triumfal, PSD a reactionat furibund, acuzindu-l pe Traian Basescu ca vrea sa destabilizeze tara si ca distruge imaginea Romaniei in lume.

Imagine care altfel ar fi impecabila, ca si cum acuzatia de coruptie la nivel inalt nu ar exista deja in rapoartele organismelor internationale, stampilata pe fruntea puterii.

Televiziunile si “analistii” de casa ai PSD au preluat din zbor tema si au inceput pe loc sa calculeze in euro presupusul prejudiciu pe care Basescu l-ar fi adus tarii. Evident, discutiile despre cit de intemeiate sint acuzatiile aduse si, ulterior, cind BEC a admis ca a fost vorba de o neregula, despre cine sint vinovatii au trecut in planul doi.

Dintr-o data, in centrul atentiei a ajuns impactul negativ pe care il au acuzatiile lui Basescu si nimeni nu a mai suflat o vorba despre impactul negativ pe care l-au avut imaginile difuzate de media internationala despre metoda “Autobuzul” (echipa BBC a fost martor ocular la un astfel de incident) si rapoartele negative ale observatorilor straini.

Mai pe scurt, problema a devenit raportarea fraudei, si nu frauda in sine.

Trompetele PSD au acoperit cu harmalaia lor subiectele principale ale zilei: au fost sau nu corecte alegerile? Si daca nu, in ce masura? Si cine ne garanteaza ca in turul doi al prezidentialelor nu vor avea loc aceleasi nereguli, mici sau mari?

Ce dovada mai buna ca traim intr-o tara pe dos decit faptul ca decizia luata de Pro Democratia - cea mai importanta organizatie neguvernamentala care a monitorizat alegerile - de a nu mai trimite observatori la turul doi a fost aproape ignorata, atit de autoritati, cit si de televiziuni?! A fost curios sa afle propagandistul din fruntea BEC de ce a hotarit Pro Democratia sa se retraga si de ce a

declarat ca alegerile au intrat in “marja de frauda”? A tinut cont de raportul acestei organizatii si ce masuri a luat pentru a imbunatati procesul electoral in turul doi? M-as mira!

Jurnalistii de serviciu ai puterii - unul dintre ei, nominalizat in stenogramele PSD pentru ca a intervenit in sprijinul fostului sau patron pentru a primi o functie in partid - au mai lansat o teza mareata: o frauda majora nu este posibila deoarece ar presupune o conspiratie a puterii, varianta pe care ei au exclus-o vehement.

Chiar asa? Chiar nu sint posibile conspiratiile in Romania? Dar Bancorex, FNI si RAFO ce au fost? Nu tot niste conspiratii? E drept, tinta nu au fost voturile, ci sutele de milioane de dolari.

Au fost scoase la lumina in totalitate mecanismele acestor conspiratii care au pus in pericol siguranta nationala? Au fost pedepsiti (toti) cei vinovati? A fost dovedit capul escrocheriei FNI? Stim citi bani a luat si pe cine a minjit? Am primit vreo explicatie despre cum a fost posibil ca o armata de lucratori SRI sa fie implicata in acest sistem piramidal? Stim cum a fost posibil ca o puzderie

de politisti si magistrati sa primeasca pomeni de la Bancorex? Cind mii de functionari ai statului sint complici si beneficiari ai unei hotii, si alte citeva mii, care ar putea sa curete cangrena, se fac si ei ca ploua, asta nu se numeste conspiratie?

Si cind toti acesti salvati de puscarie sint pusi sa arbitreze o alta posibila conspiratie, ce sanse credeti ca avem sa aflam adevarul si sa vedem pe cineva dupa gratii?

Si cind directori de televiziuni sau ziare cumpara de la stat pe mai nimic vile la Neptun sau restaurante in centrul Bucurestiului, ce sanse avem ca macar mass-media sa salveze aceasta tara?

M-a socat si m-a revoltat o caracterizare facuta unui sat romanesc intr-un ziar strain, in urma cu citiva ani. “Era acel tip de sat sicilian, spunea jurnalistul, in care daca un om este omorit in miezul zilei, pe strada principala, nici un locuitor nu sare in ajutorul sau si nici nu cheama politia. Toti se baricadeaza in case si trag obloanele”.

Nu cumva toata Romania s-a transformat intr-un astfel de sat?

P.S. Asa inteleg eu acuzatiile aduse de PSD opozitiei in ceea ce priveste pericolul repetarii scenariului ucrainean: “Noi sa furam ca in Ucraina, dar voi sa nu iesiti pe strazi!”.