Luiza Ilie, masterand in jurnalism in SUA, scrie pentru www.dbrom.ro despre cum au votat romanii de peste ocean.

Duminica dimineata la ora 7:00, patru romani s-au urcat in masina si au condus cele doua ore si jumatate care separa campusul din Champaign-Urbana de Chicago. Odata ajunsi acolo, s-au lansat intr-o aventura de o ora in cautarea unui loc de parcare. Dupa aceea, s-au indreptat intins catre consulatul Romaniei la Chicago. Zece minute mai tarziu, isi stampilau de zor buletinele de vot.

Eu eram unul dintre cei patru. Totusi, eram singura care exclama frecvent "Ce frumoooos!" Asta pentru ca stateam la coada. Si pentru ca de patru ani, de cand mi-am castigat dreptul la vot, nu am vazut niciodata coada la urne.

Consulatul Romaniei la Chicago inseamna maximum trei camere micute situate pe partea dreapta cum iesi din lift la etajul 11 al unei cladiri centrale. Tot acolo se mai afla si consulatul Japoniei, in vreme ce la parter, americanii care au votat cu Bush au posibilitatea de a-si cumpara diverse animale sub forma de haina de la magazinul Marshall Fields.

Acelasi parter este pazit de un om de culoare curioasa. Stia deja ca mergem sa votam. M-a intrebat cum il cheama pe candidatul meu. I-am spus. Mi-a raspuns cu regret ca nu poate sa pronunte ce i-am zis, dar mi-a urat din toata inima succes.

Dupa cum spuneam, coada. Romani si tineri si batrani. La intrare, un angajat al consulatului intreba pe fiecare om in parte daca e sigur ca pasaportul sau nu este expirat. "S-a mai intamplat", argumenta el. Potrivit lui, ar fi cam 100.000 de romani stabiliti in zona Chicago. Insa la vot se prezinta aproximativ 1000 de romani, a spus el, adaugand ca "intre noi fie vorba", multi dintre cei 100.

000 se afla in Statele Unite ilegal.

In camera de asteptare, presedintele asociatiei romanilor din Chicago explica doritorilor procedura stampilarii buletinelor de vot. Dupa aceea, s-a lansat intr-o explicatie lunga despre cum se ajunge la un magazin cu produse alimentare romanesti. Cred ca am auzit inclusiv cuvantul "caltabos".

Mai vorbeau romanii si despre un concert Ducu Bertzi pe 4 decembrie. "Ritmuri celtice din Romania". In fine... Cert este ca nu am prea auzit PSD.

Am auzit insa altele de-a lungul zilei. Am cunoscut inclusiv o familie de romani ajunsa in State in urma cu o luna prin Loteria Vizelor. El are facultate, master si MBA, toate din Romania. In momentul de fata, este vanzator in magazin. Primeste salariul minim pe economie. Sapte dolari pe ora. Dupa taxe, castiga exact ca in Romania.

Diferenta este chiria de 560 de dolari, destul de convenabil totusi pentru Evanston, o suburbie din Chicago.

Pentru a ajunge la magazin, trebuie sa schimbe metrouri si autobuze intr-o veselie. Drumul ii ia cam doua ore dus. A muncit de Ziua Recunostintei, lucreaza de Craciun, ba si de Anul Nou. Este obosit, vag demoralizat si in afara de sotia lui nu are nici un prieten prin preajma. Duminica a plecat de acasa in zori. S-a dus sa voteze, dupa care a mers la munca.

Garantat, nu a votat PSD, tot asa cum nici studentii din Champaign-Urbana nu au votat PSD.

Acum cateva luni, ma intrebam ce il poate determina pe roman sa isi lase tara, familia si confortul familiaritatii in schimbul culesului de capsuni in Spania. Sau al salariului minim de la Wal-Mart.

De patru luni de cand am ajuns aici nu am auzit roman care sa vorbeasca Romania de bine. Cei de acasa le spun ca e mai bine de ei ca sunt in State, iar cei din State pierd incet-incet contextul si incep si ei sa creada ca oricat ar fi de greu aici, acasa e si mai si.

Majoritatea studentilor romani din State nu se vor mai intoarce in Romania. Multi spun ca ar vrea sa se stabileasca in Europa. Unii dintre ei s-au specializat in domenii care de-abia exista in tara. Altii vor iesi profesori prea calificati pentru salariile de acasa. Mai sunt si cei pasionati de cercetare, ori ei clar nu se mai intorc.

Ce institut de cercetare din Romania, inca nefalimentar, le poate oferi resursele necesare?

Dar studentii sunt o categorie aparte. Mai sunt romanii care au venit aici in excursie si nu au mai plecat. Sunt cei ajunsi aici prin loteria vizelor. Multi ar face orice numai pentru a ramane aici. Indiferent ca nu le este bine. Mai sunt si cei care spun ca nu le pasa daca raman in State, in Canada sau in Europa. Atat timp cat nu este Romania.

Si nu pot sa nu acuz guvernarea PSD de a fi provocat mai mult sau mai putin direct toate relele si plagile pamantului. Ma intreb de ce nu vede lumea limpede. Daca ceva nu merge, acel ceva este inlocuit. O soseta, tocul de la pantof, bateria de la telecomanda, guvernarea PSD. Nu merge, altul! Ma lasa rece rationamentul "Si daca inlocuitorul e mai rau?" Pentru ca dovedeste lipsa de curaj.

Luiza Ilie, www.dbrom.ro

Luiza Ilie este bursiera in programul de master in jurnalism al University of Illionis at Urbana-Champaign.