Greseala de capatii a Aliantei PNL-PD a fost ca a mizat pe un singur om, pe candidatul la Presedintie, si pe o singura carte. Nu, nu e vorba de Constitutie, cum aparea Basescu pe afisele electorale, ci de cartea numita „Basescu - justitiarul singuratic“.
Singur impotriva lui Nastase, singur impotriva PSD, singur impotriva coruptiei, singur impotriva „sistemului ticalosit“, singur impotriva tuturor. E stilul lui, nimic mai adevarat. Conceptul a fost croit pe masura personalitatii si imaginii sale construite in ultimii ani, iar baietii de la BMG, firma care le-a livrat solutia creativa, si-au facut treaba bine. In fond, asta li s-a cerut.
Eroarea trebuie cautata in alta parte. In zona strategilor politici, a celor care au decis conceptul intregii campanii. „Pistolarul de Cotroceni“ avea nevoie de spate. Adica de echipa. Din motive pe care nimeni n-a incercat inca sa le lamureasca, cindva, pe la inceputul toamnei, liderii Aliantei au luat o decizie, dupa parerea mea catastrofala.
Era inca Stolojan candidat dar acest lucru e irelevant. S-a hotarit atunci ca Alianta nu trebuie sa lanseze public, nici programul de guvernare nici asa-numitul guvern din umbra. Argumentul aparent rational dar care trada mai degraba o psihologie de perdant a fost ca iesirea la bataie cu cele doua subiecte i-ar fi expus prea mult.
Masinaria mediatica a PSD le-ar fi tocat atit programul, cit si presupusa echipa pregatita sa guverneze in urmatorii patru ani, dezarmindu-i inca dinainte de a intra in lupta propriu-zisa. O fi fost doar argument de forma, ascunzind de fapt lipsa acestora, putem doar banui. Cert e ca PSD nu le-a tocat nimic si cu nimicul au intrat in campanie.
Iar daca odata intrati era oricum de bun simt sa se prezinte cu un program electoral, ceea ce au si facut, cu echipa de guvernare s-au incapatinat s-o lase moarta pina la capat. Problema echipei era fundamentala si ea decurge dintr-o analiza serioasa de context.
Alianta PNL-PD venea cu promisiunea unei viitoare guvernari, in conditiile in care adversarul, respectiv partidul aflat la putere, avea nu doar de promis ci si ceva de aratat. Intr-un cuvint, realizari. Lucruri pentru care o masa critica de electori puteau depune si marturie.
Sa amintim doar de efectele masive in viata multora desi discrete la nivelul dezbaterii publice ale eliminarii vizelor Schenghen sau ale cistigarii certitudinii integrarii euro-atlantice a Romaniei.
Nu discutam aici daca este sau nu meritul PSD ca acestea exista. Discutam, in schimb, despre o modificare importanta de context psihologic. Discutam despre o Romanie ceva mai optimista si mai putin frustrata.
Ori, in asemenea conditii promisiunea unei alte guvernari pe care o avansa Alianta PNL-PD, avea nevoie de consistenta pe care o da doar o echipa in carne si oase, o garnitura de lideri pe care electoratul si-i putea deja imagina guvernind. Nu s-a intimplat acest lucru. In plus, intre timp li s-a mai livrat o justificare. Intrase Basescu in cursa si acest lucru parea deja suficient.
Pistolarul Basescu fara spate asigurat n-avea cum sa scape nevatamat de gloantele PSD. L-au tocat marunt, murdar, cu mijloace mizerabile, dar pe care scopul avea sa le scuze. Pentru ca din acesta nu faceam parte noi, cei care ne-am indignat si i-am condamnat. Ci altii, mai multi care trebuiau sa inteleaga altceva. Si au inteles.
Alternativa la PSD si Adrian Nastase, e doar un justitiar care nu poate promite decit cel mult o moarte eroica. Nu si guvernarea unei tari. Consecintele acestei „istorii“, pentru soarta turului doi nu sint deloc incurajatoare pentru candidatul Basescu.
Liniile de forta ale campaniei sale dinaintea primului tur, „dreptatea si adevarul“, demontarea „sistemului ticalosit“ si promisiunea unui „presedinte jucator-nu-arbitru“ sufera de inadecvare. Ele nu pot fi sustinute credibil in lipsa tuturor pirghiilor puterii, in special Guvernul si Parlamentul, care ramin, cel mai probabil, in miinile adversarilor.
