Romania profunda e pesedista. Concluzia s-ar desprinde din chiar rezultatul alegerilor. Cu voluptate, ea este intoarsa pe toate fetele de analisti, comentatori si activisti de partid. Pe unii nu-i mai cuprind uimirea si revolta. Pe altii, satisfactia perversa. Explicatii au toti. Mediul rural e manipulabil, dependent de baronii locali, dezinteresat de politica.
Preocupat doar de orataniile din batatura si de milionul de lei la hectar. Sau de punguta cu euro trimisa de neamurile plecate sa-si caute norocul prin Spania. La hotarele Romaniei profunde ar sta de veghe tatucul Iliescu, impartitorul de paminturi. Ea n-a facut saltul mental de la “sarac si cinstit” la “bogat si corupt”.
Desi vede in zare vilele, inghite praful lasat de Mercedesuri, nu face legatura cu PSD. Cu alte cuvinte, Romania profunda are creierul spalat. Dar cum de a ajuns Romania noastra profunda - pentru ca, pina una-alta, e a noastra si va fi si a urmasilor nostri - in halul asta? E simplu. Prin dezinformare. Pentru ca in acesti patru ani s-a pus in practica cel mai amplu program de dezinformare.
Gindit in sedintele PSD si la guvern. Pina la ultimul detaliu. Un intreg aparat administrativ si de partid s-a pus in miscare. Virful de lance a fost Televiziunea Romana.
Dar de ce blamam doar biata Romanie profunda? Ea reprezinta, de fapt, aproximativ 25a din voturile primite de PSD. Ce a facut cealalta Romanie, cea asa-zis informata, activa, urbana? Sa fim sinceri, s-a limitat sa se duca la vot. Asa, in dorul lelii. Ca la plimbarea de duminica. Unii n-au facut nici macar asta. Pentru ca erau scirbiti. Sastisiti. Nehotariti.
Aveau de ales intre doua rele si erau satui de optiunea pentru raul cel mai mic. Si, la urma urmei, cu unii sau altii, mai devreme sau mai tirziu, tot in UE ajungem cu totii. Asa ca au stat sa chibiteze din fotolii. Pentru ca apoi sa dea vina pe Romania profunda. Pe cei multi si prosti. Cind, de fapt, indolenta lor a decis votul.
Ma refer aici la electoratul Aliantei, despre care sociologii sustin ca nu s-a “mobilizat”. Si nu s-a mobilizat pentru ca avea idiosincrasii fata de Basescu. Unii voiau un liberal get-beget. Altii se multumeau si cu un social-democrat, dar cu fata europeana.
Fara excese de limbaj, pripeli, histrionisme. Cu nodul de la cravata bine facut si vorbitor de trei limbi straine. Asa ca au lasat PSD-ul sa cistige. Sa fraudeze. Sa-si puna in aplicare “continuitatea”.
Nu am indoieli ca PSD, specialist in comertul cu lipsa de caracter, va racola atitia parlamentari citi are nevoie pentru o majoritate. Continuitatea in controlul total se va desavirsi. Ca si acum, nimic, nici o institutie publica, nu va functiona fara semnatura PSD. Iar coruptia va fi ce a fost si mai mult decit atit.
Nehotaritii si nemobilizatii la asta ar trebui sa se gindeasca, macar acum, in ceasul al doisprezecelea. Este necesara o fisura in acest buncar pesedist. Iar ea nu poate veni decit dinspre presedintie. Unica modalitate ca puterea sa nu apartina complet PSD si baronilor sai.
Rolul lui Basescu la Cotroceni nu va fi atit cel de a reprezenta Romania in exterior, ceea ce a mai facut si ca primar, ci de a impiedica globalizarea coruptiei in granitele Romaniei. De a mai lovi peste degetele prea hraparete.
Sociologii spun ca soarta alegerilor va depinde, printre altele, si de vreme. Ca electoratul Aliantei se va mobiliza mai mult pe timp frumos. In timp ce Romania profunda a lui Nastase va infrunta, ca Ana lui Manole, stihiile ca sa-l voteze. E rusinos.
