In fine: dupa 15 ani, un lider politic are curajul sa recunoasca adevarul. Si anume ca disputa pentru putere s-a dus si se duce intre comunisti. Reformati sau nereformati. Dar, fara exceptie, fosti comunisti. Meritul afirmatiei de mai sus ii apartine in exclusivitate lui Traian Basescu.

Nici chiar eu nu m-am dus atat de departe atunci cand am spus ca, din pacate, romanii sunt siliti sa aleaga intre doi purtatori, la propriu si la figurat, de cravate rosii. Adica, intre doi lideri socialisti. Acesta este si motivul care ne-a determinat sa deschidem editia de astazi a ziarului ZIUA cu senzationalul episod care s-a consumat in noaptea de miercuri spre joi la TVR 1.

Unde a avut loc, practic, singura confruntare adevarata intre cei doi principali lideri politici, Traian Basescu si Adrian Nastase. Simpla recunoastere a legaturilor din trecut cu Partidul Comunist, atunci cand este regretata, il face pe autor mai putin sau deloc comunist.

Felicitandu-l pe Basescu pentru actul lui de sinceritate si curaj, nu pot sa nu ma gandesc la alte personalitati proeminente ale vietii politice romanesti care refuza, cu o incrancenare regretabila, sa-si asume trecutul. Si, evident, cazul cel mai flagrant este Ion Iliescu. Voi pune in discutie dezbaterea electorala din aceasta perspectiva, a sinceritatii.

Si atunci, nu ma voi referi decat la Nastase, Basescu beneficiind astazi - si numai astazi - de un bonus.

La o intrebare cam patetica, pusa de Cristian Tudor Popescu, si anume ce simte atunci cand, la o partida de vanatoare, impusca un iepuras nevinovat si neinarmat si daca s-ar putea hotari sa renunte la acest sport ucigas, prezidentiabilul PSD a dat intr-o jenanta balbaiala.

In loc sa trateze cu umorul cuvenit respectiva intrebare sau sa-i spuna, pur si simplu, ziaristului ca vanatoarea se practica de cand e lumea si se va mai practica tot cat va fi lumea, inclusiv cea a iepurasilor, Nastase era cat pe-aci sa se predea si sa-si ia, ca un scolar prins ca a facut o pozna, angajamentul ca-si va arde carnetul de puscas.

Penibil! Dar, una este sa nu ai curajul de a-ti asuma un hobby si alta minciuna violenta. De pilda, tot Nastase, si tot ieri noapte, si-a permis sa dezinformeze opinia publica, repetand faptul ca stenogramele sedintelor delegatiilor permanente ale PSD, care au fost publicate selectiv in presa si exhaustiv in cele trei volume editate de ZIUA, ar reprezenta un fals. Nu este asa.

Si asta nu fiindca mai multi participanti s-au grabit sa recunoasca autenticitatea lor si nu au retractat decat dupa ce Nastase le-a dat peste manute, ci, pur si simplu, fiindca ar fi cu neputinta, chiar si pentru cel mai versat laborator de contrafaceri din lume, sa construiasca mii de pagini de dialog in care ticurile verbale ale participantilor sa poata fi reproduse cu asemenea fidelitate.

Si care se refera la fapte, la evenimente, la conjuncturi, unele extrem de bine cunoscute, altele despre care nu se stiau decat unele detalii. O asumare a paternitatii stenogramelor ar fi insemnat nu numai o reactie de om cinstit si sincer si nu numai un gest de curaj al unui politician puternic, care doreste si poate va reusi sa devina sef al statului. Ar fi fost chiar un act de intelepciune.

Pentru ca, dincolo de lucruri grave care reies din studiul stenogramelor, mai rezulta si o serie de calitati indiscutabile ale celor care, in PSD, au participat in ultimii doi ani la actul de conducere. Mai putin blestemata regula a unanimitatii, care a caracterizat absolut toate deciziile luate. Si care este tipica unui partid care nu s-a desprins inca de totalitarism.

O alta minciuna, de data asta prin omisiune, este refuzul domnului Nastase de a raspunde unei intrebari pe care i-am pus-o la sfarsitul dezbaterii.

Intrucat domnia sa a afirmat, in campania electorala, inaintea primului tur de scrutin, ca, in eventualitatea unui guvern de coalitie, primul-ministru va fi un tehnocrat - si am cerut, in mod firesc, sa informez opinia publica daca formula cu Mircea Geoana mai ramane in picioare.

Nastase a eludat raspunsul, prevalandu-se probabil de faptul ca, la inceputul dezbaterii, apucase sa-i dea cu tifla lui Iliescu, tinand-o gaia-matu cu Mircea Geoana prim-ministru.

In felul acesta, el a evitat sa precizeze cand a spus adevarul: atunci cand a vorbit de perspectiva unui tehnocrat in fruntea unui guvern de coalitie - pe care chiar il proiecteaza in aceste zile - sau cand ramane consecvent enuntului legat de Geoana? O alta minciuna prin omisiune se refera chiar la incheierea tehnica a negocierilor la toate capitolele de aderare.

Nastase a trambitat ca o mare victorie decizia care urmeaza sa fie luata peste cateva zile de UE, dar a omis sa spuna care sunt conditiile puse. Si multe dintre acestea sunt nu numai extrem de jenante pentru guvernul pe care il conduce, ci si umilitoare pentru Romania.