Mai intii ratia de bucurie. Are doua cuvinte: Ce bine! si o urare: La Multi Ani, Romania!
Atit ne putem ingadui si nimic mai mult. Nu e timp. Romania s-a salvat in ultimul moment de la naufragiu. Mintea si norocul natiunii noastre au razbatut greu. La prima incercare, pe 28 noiembrie, alegerile au fost furate. O suma de oameni si institutii au pregatit lintoliul ce urma sa inabuse ultima suflare si ultimul gind viu al tarii.
Dupa sufletul otravit al acestor oameni si dupa fatarnicia acestor institutii urma sa traim, cine stie cit, intr-o tara pustie si poleita, la marginea si din mila Europei, cu o singura datorie - sa fim strimbi - si cu o un singur drept - sa nu crestem. Ne-am fi numit romani doar pentru ca PSD nu poate naste nationalitati. Tara s-ar fi numit Romania doar pentru ca PSD nu poate dicta si-n harti.
Am fi iesit din rindul lumii exact in clipa in care am fi aflat ca am intrat in Europa. Aceste lucruri nu trebuie uitate. Aceste lucruri nu trebuie iertate.
Duminica, la a doua si ultima incercare, am reusit sa ne agatam de un cap de sfoara. Nu trebuie sa-i mai dam drumul. Victoria lui Traian Basescu e un lucru emotionant si delicat. El trebuie transformat intr-o putere. Nu mai aveam nimic de pierdut cind am reusit sa ne salvam. Acum avem libertatea si curajul pe care le au doar cei intorsi la viata. Trebuie sa le urmam. Trebuie sa le ascultam.
Dar mai intii sa ne limpezim.
Cine a cistigat alegerile? Traian Cel Mare si Chior! Si pe mine ma cheama Traian, si eu sint chior, dar Basescu e Mare. Dintr-un motiv foarte clar. Aparitia acestui barbat furtunos si deschis e aparitia unui fenomen necunoscut in lumea romaneasca: vointa. Dupa o suita interminabila de figuri negative sau depresive, Traian Basescu e primul exemplar de roman pozitiv, la putere.
Ne-am obisnuit cu stapini urzitori sau sceptici. Pina la urma, toti s-au dovedit mai ales lenesi. Ei au decis mereu sa se sprijine pe trecut. Pe ce-a fost si pe cei ce-au fost. Pe metehne, nu pe incredere. Pe “n-are rost”, nu pe “si ce daca!”. Cu ei ne-am delasat pina in preajma gindului ca, fiind romani, nu putem fi si altceva. Prin ei am invatat sa nu credem si sa nu vrem.
De la ei am supt resemnarea vietii inchise in dosul paharului, a bancului si a vorbelor de claca. Basescu e contraexemplul national. Acest om a batut singur o legiune de naravuri si o epoca de mincinosi.
A pornit in 1989, laolalta cu ceilalti, dar a ajuns altundeva. El - la limpezirea de sine, judecatorii de la BEC - la fuga rusinoasa din seara de 12 decembrie. A pornit pe ultima suta de metri si a cistigat de unul singur alegerile care l-au facut primar. A pornit, din nou, pe ultima suta de metri si a cistigat de unul singur alegerile care l-au facut presedinte.
Basescu nu oboseste pentru ca nu mai e prizonier. Recunoscind, public, in dezbaterea TV cu Nastase, ca vine din lumea veche, el a devenit primul fost comunist necomunist al unei tari date cu capul de toti peretii de o oligarhie cu dublu pasaport: comunist si democrat.
Basescu n-a obosit. L-am intrebat de curind daca ia cocaina si a ris de s-a oprit orchestra. Caci eram la restaurant si el avea chef de viata. A fost ocolit, taiat si hingherit de toate televiziunile si ziarele. N-a scheunat si n-a facut caz. A fost trisat, furat, fraudat, calomniat, amenintat, somat, anchetat cit toti hotii nejudecati ai Romaniei la un loc. N-a cedat.
A vorbit mereu pe sleau si asta a fost de ajuns. Romanii erau insetati de cuvinte care inseamna exact ce inseamna.
Nastase, Iliescu si ceilalti voievozi ai statului pe loc s-au prefacut, cu tot cu administratia lor, in papusi de ceara. Nu pentru mult. Pentru o noapte si inca o zi-doua. Raminem cu ei si de aici incepe prima din muncile lui Basescu. El e omul si el trebuie sa intrerupa compromisul si comoditatea.
El trebuie sa mearga mai departe, cu pasul care l-a dus teafar si credibil pina la Palatul Cotroceni. El trebuie sa impuna, asa cum a promis, drumul drept. Fara “compromisuri istorice”.
Le-am trait si am cazut prea jos din cauza lor. Urmatorul guvern trebuie sa fie al Aliantei. Din prima, a doua, a treia incercare sau din alegeri anticipate. El trebuie sa refuze tentatia jocului ingaduitor cu cei ce n-au vrut sa ingaduie nimic. El trebuie sa fie exceptia pe care Romania a votat-o.
