In rezumat, ”Eternul exercitiu” de Daniela Marin este o mostra suava de lirica feminina, departe de spasmele feminismului modern si de incercarile de a emancipa conditia feminina prin transplantul unor organe masculine, cel putin anatomic vorbind, inutile.
Poemul Danielei Marin este o femeie, etern tanara tocmai pentru ca varsta nu reprezinta decat o alta chakra a existentei, intoleranta cu un singur lucru, cu incercarile de eradicare a bogatiei anamnetice a trecutului. Pentru Daniela Marin, visceralul nu este decat un alt chirias al fiintei sale, de aici stringenta de a pastra inalterat echilibrul interior.
Eternitatea in viziunea poetei bucurestene se rezuma la elementele primordiare ale dainuirii: apa – piatra – foc. Nici un alt artifact nu isi are locul in aceasta panoplie a eternitatii, efemeritatea altor utilitati moderne fiind litera de lege, iar Daniela Marin vorbeste DOAR despre ceea ce dureaza.
Despre dragoste, ce sa mai vorbim! Iar cand aceasta devine prietenie, cititorule, scoate-ti din geamantane hainele subtiri, semn ca primavara isi pregateste explodarea de muguri.
O carte atat pentru snobi cat si pentru sentimentali. Da bine si in biblioteca, da bine si sub paharul cu apa…
(fragmete din recenzia semnata de Bogdan Geana)
